Valentin Teodosiu"Intre caini si lupi" -
spectacolul merge inainte...
Vacanta actorilor nu e in toti anii odihna la mare ori la munte. E cateodata vacanta activa, cand toata vara ramanem legati de cate o filmare - da, Doamne, cat mai multe! -, de cate o repetitie in vederea unei premiere ori suntem legati de promisiunea: "Fii pe faza, mestere, te suna de la Televiziune". Filmarile la coproductia franco-romana "Intre caini si lupi" (realizata de Arkadi Film si Media Pro Pictures) se vor prelungi si in luna septembrie. E un film de aventuri cu mafioti, in care eu am rol dublu, joc doi frati gemeni. Sunt cand Stanescu din banda spargatorilor de banci, cand fratele lui geaman, dintr-un partid politic extremist, si candidez la presedintie. Deci, tot un fel de mafiot, dar in politica. Scenariul si regia apartin lui Alexandre Arkadi, dupa ideea unui roman bine vandut, "Iaroslav". Povestea e palpitanta, chiar si pentru unul ca mine, harsit in ale genului. In distributie, suntem si cativa actori romani si, alaturi de colegii mei Alexandru Repan si de Cristi Iacob, ma simt ca acasa. Dupa un turneu de o luna prin Canada, cu muzicalul nostru de succes, "Mostenirea lui Cadir", am fost invitati sa jucam recenta premiera cu piesa celebrului dramaturg sarb Dusan Kovacevic, "Larry Thompson sau Show must go on", la Festivalul din Novi Sad. Cam trist arata orasul si oamenii dupa razboi! Desi se afla departe de fosta zona fierbinte, la Novi Sad s-au lansat prima bomba si apoi, la final, ultima bomba. Dar oamenii nu se lasa, au reconstruit deja trei poduri, din cele sase distruse. Pentru ca, vorba subtitlului piesei... viata, ca si arta, trebuie sa continue.
Olga Delia MateescuSarbatoare intre doua vacante
Ne-ati prins pentru o zi in Bucuresti, intre doua reprize de vacanta. Ne-am intors de la mare mai bronzati si mai saraci si - ca sa ne refacem bugetul - plecam repede la tara sa strangem fructele si legumele ce ne vor tine de cald la iarna. Dar, pana atunci, o sarbatorim pe Irina, fiica mea si a regretatului Eugen Ungureanu, disparut acum un an si jumatate. In 5 august, Irina a implinit 15 ani - varsta minunata! -, iar eu si fratele ei, Miron Mateescu, am vrut sa-i facem cat mai placute vacanta si aniversarea. Cadoul nu vi-l spun, e surpriza. Anul trecut fusese un calculator si, de atunci, tot "mestereste" cu interes. Acum, darul e mai modest, n-am mai luat premiul Uniter de dramaturgie din care i-am putut cumpara atunci calculatorul. Dar pasiunea cea mare a Irinei e teatrul. Cum s-ar putea altfel, cu parinti actori si cu regretata ei bunica, Aura Ramniceanu, care a jucat multa vreme la Teatrul din Resita? Fata noastra se pregateste de pe acum sa ia calea scenei si se "antreneaza" in cadrul Fundatiei Culturale "Sigma-Art". Cu concursul unei talentate actrite, Paula Niculita, Irina si alte colege au pregatit un program foarte interesant, premiat pentru originalitate la Festivalul celor mai tinere talente "George Constantin". Dupa disparitia lui Eugen, Irina si cu mine ne-am aruncat in munca, sa ne mai alinam durerea. Eu am reusit, dupa mari eforturi, sa scot in premiera piesa scrisa de mine, "Auditie pentru Medeea". Luna trecuta, am fost invitata la un colocviu de dramaturgie la Herculane si mi-am luat fiica acolo. Ne-am bucurat amandoua de excursia oferita de organizatori - un traseu minunat pe Valea Cernei. Am ajuns la Lacul Vulturilor si pe varful muntelui Semenic, apoi ne-am nimerit la un schit, chiar in ziua de Sfantul Ilie, cand isi sarbatoreau hramul. Intr-un sat din vale, am dat de o interesanta tabara internationala de sculptura..., dar ar mai fi multe de povestit. Vi le promit la intoarcere, pentru ca acum ne vin oaspetii pentru aniversare. Si ei vin cu copiii si cu catelusii lor. Unul din ei, X-ulet, e bun prieten cu "Conita" noastra, poreclita asa de rasfatata si de admirata ce e.
Alice Manoiu
DiscSofia Vicoveanca"De dor, de frumos pe lume"
Dupa memorabilul Cd, "Doamne, ajuta-ntr-un ceas bun!", pe care marea noastra interpreta l-a scos impreuna cu orchestra Lautarii din Chisinau sub conducerea unui artist deosebit, maestrul Nicolae Botgros, Sofia Vicoveanca daruieste tarii intregi, de fapt - romanilor de oriunde, un alt Cd de referinta.
Numit "De dor, de frumos pe lume" si aparut recent la Electrecord, acest Cd reuneste 25 de piese de factura diversa, oglindind viata, cu bucuriile si cu framantarile ei: de la cantec de leagan, cantec de dragoste, de dor si de nunta, la cantec satiric, haiducesc, de joc si de instrainare. Aproape toate sunt foarte cunoscute, neputand sa ni le inchipuim interpretate de altcineva decat de Sofia Vicoveanca, artista care, ca un genius loci, a patruns sensibilitatea cantecului bucovinean si s-a identificat cu acesta. Deschizandu-se cu "Asta-i hora mare" si incheindu-se, rotund, tot cu o hora - "Hora mare cu strigaturi", acest Cd pare istoria nenumaratelor existente anonime din lumea imaculata a satului romanesc, cantata in cuvinte simple, de un om bun, cu o voce unica.
Acompaniamentul muzical apartine formatiilor conduse de dirijorii George Sarbu, Nicolae Botgros si Viorel Leanca, demonstrand profesionalism.
Asa cum o stim, negrabindu-se sa scoata inregistrare dupa inregistrare, ci alegand cu grija si cu responsabilitate, Sofia Vicoveanca isi slujeste tara cu "armele sale" - ca sa parafrazam o celebra declaratie enesciana -, talentul si fidelitatea fata de sursele folclorice autentice.
Claudiu Ionescu
Lacrimi pentru Alecsandri
Impinsa de placerea de a mai intra o data in relatie afectiva cu "Bardul de la Mircesti" si cu peisajul de vraja al luncii Siretului, intr-o minunata zi de 2 mai 2001, am pornit-o la drum. La brat cu primavara, si cu o stare sufleteasca deosebita, am strabatut cei 20 km pe nesimtite. Dar ce dezamagire la fata locului!... Nimic din pastelurile rafinatului Alecsandri nu mai gasesti in curtea casei. Totul plange. Vegetatia salbatica te imbie sa culegi rostopasca, iar dalele din fata Capelei-mausoleu, sa le maturi. Gustul pentru echilibru, frumos si armonie - absent total. Numai natura, cu explozia ei de verde, aleea de liliac inflorit si simfonia pasarelelor incercau sa estompeze neglijenta, nepasarea si parca ura pentru cultura, pentru o casa memoriala, pentru un spatiu, pentru un Om. Un Om care a lasat atatea pentru sat, pentru Moldova noastra, pentru tara, pentru literatura romana... Am stat ore in sir pe banca de sub stejarul urias - martor mut al vremurilor trecute - in apropierea bustului poetului, care era tot asa de trist ca si noi.
Nici una din cele trei femei, prezente in interiorul camerelor muzeu, nu s-a sesizat de prezenta noastra (eram doua indragostite de poezie), n-a avut curiozitatea de a intra in dialog cu noi, pentru a ne pofti sa vizitam sau sa cumparam suveniruri din chioscul prafuit de-alaturi, de sub stejar. Ostile si indiferente, de te simteai vinovat sa le tulburi, poate, si somnul.
Un gest, o vorba, un amanunt dezvaluie omul, firea lui, intreaga-i personalitate. Fapte marunte desprinse din cotidian dobandesc adesea semnificatii majore. Oare cadrele didactice si elevii de la scoala din Mircesti l-au uitat pe Vasile Alecsandri? Nu-l mai pretuiesc pe cel care a descris cu atata sensibilitate natura cu anotimpurile sale, pe cel care a avut un rol important in dezvoltarea culturii noastre nationale, care a ridicat pe cea mai inalta treapta poezia patriotica, a valorificat printre primii folclorul nostru, a militat pentru un teatru national, cu lucrari dramatice originale?
Nu le e drag sa murmure in gand, cand sunt in apropiere sau privesc intr-acolo:
"Lunca, lunca, draga lunca, rai frumos al tarii mele,/ Mandra-n soare, dulce-n umbra, tainica la foc de stele!/ Ca gradinile Armidei ai un farmec rapitor/ Si Siretul te incinge cu-al sau brat dismierdator." ?
Eu consider aceasta o mare impietate, o crasa lipsa de respect si recunostinta fata de cultura, fata de inaintasii nostri, care si-au iubit cu adevarat tara. Dragi copii si elevi din Mircesti, regasiti-l pe minunatul Vasile Alecsandri, plantati-i florile din pasteluri, pe langa bustul trist si prafuit!Inv. pensionar Barjoveanu Sofia-
Camelia - b-dul Roman-Musat,
Roman, jud. Neamt
CarteSelectia Formula As
Lecturi de vacanta- Slawomir Mrozek, "Povestiri, 1990-1993", prefata de Sorina Balanescu, traducere de Cornelia Fiscutean si Radoslawa Janowska-Lascar, Editura "Polirom" Iasi (tel. 032/21.74.40), 228 pag. Nu cred sa existe cineva caruia sa nu-i placa sa rada, iar prozele scurte (de la o jumatate de pagina la maximum sapte) din acest volum iti starnesc adesea hohote irepresibile. E drept ca nu-i un ras prea vesel, ci mai curand o descarcare a deceptiilor produse de aberatiile tranzitiei, o terapie fata de grotescul, absurdul unor situatii cotidiene. Un ras racoritor. Maestrul polonez, acum in varsta de 71 de ani, e celebru in toata lumea ca dramaturg, incepand de la mijlocul anilor "60. Piesele lui de satira sociala - ce stigmatizau "socialismul real" din tarile Europei de Est, societatea bazata pe teroare politica, demagogie ideologica, oportunism si coruptie - s-au jucat cu mare succes, inclusiv la noi ("Tango" a avut mai multe montari, spectacolele cu "Emigrantii" si "Striptease" au fost evenimente teatrale). Stabilit din 1968 in Occident, Mrozek s-a intors in Polonia dupa caderea comunismului, realitatile anilor "90-"93 furnizandu-i un material bogat pentru miniaturi umoristice de un haz nebun. Ele ne vorbesc despre o lume atat de familiara, cea a tranzitiei (la noi, inca in curs si fara luminita la capatul tunelului), incat situatiile, personajele, dialogurile par inspirate din Romania ultimului deceniu.- Laure Hillerin, "Charles si Camilla. Tainele unei pasiuni", traducere de Alina Beiu-Desliu, Editura "Albatros" (tel. 222.84.93), 248 pag. S-ar putea ca din basmele cu imparati, printi si printese ale copilariei sa vina fascinatia omului modern pentru familiile regale, cate mai sunt azi in Europa. Fascinatie alimentata din plin de mass-media care gaseste subiecte inepuizabile in viata publica si, mai ales, privata a capetelor incoronate, haituite ca un vanat de hoardele de jurnalisti, care n-au nici un scrupul cand e vorba de o stire de senzatie. Capul de afis il detine familia regala a Marii Britanii, fiindca locatarii palatului Buckingham dau mereu subiecte grase de barfa opiniei publice. Ceea ce tine de normal pentru restul oamenilor -pasiuni amoroase, slabiciuni, gelozii, divorturi, conflicte intre parinti si copii, intre soacre si nurori etc. - nu le e ingaduit acestor simboluri nationale, care trebuie sa-si mutileze personalitatea in tiparul rigid al unui rol prestabilit. Prea omenestile lor aspiratii spre fericire trebuie sacrificate, caci mentalul colectiv nu admite abaterea de la o imagine ideala. Hotarat lucru, copiii reginei Elizabeth Ii si ai printului consort Philip n-au reusit sa puna mai presus "firma" Casei de Windsor de dorintele lor omenesti si au avut de platit un pret greu pentru asta. Cel mai judecat a fost scandalosul print de Wales, Charles. Indragostit nebuneste, de pe la 20 de ani, de Camilla - legatura dezaprobata de Curte -, i-a fost gasita o sotie, crezuta pe masura rolului de viitoare regina si mama a mostenitorilor tronului, in persoana unei fecioare aristocrate, lady Diana Spencer. Tragedia cu care s-a incheiat aceasta alegere nefericita o stim. Cartea tradusa acum la noi se straduieste sa netezeasca imaginea atat de sifonata a lui Charles si, mai ales, sa impuna o opinie favorabila despre "femeia vietii lui", Camilla Parker Bowles. Autoarea e evident partinitoare cu perechea de eterni indragostiti, atat de potriviti ca gusturi, preocupari, nivel intelectual, in timp ce Lady Di apare ca o gasculita inculta si nevrotica, geloasa si posesiva, incapabila sa-si inteleaga sotul. Pe care se razbuna parsiv, prin intermediul presei, dand poporului britanic si intregii lumi portia de basm pe care o cere. Devine un idol mediatic international, isi compenseaza lipsa de afectiune din familie cu adoratia multimilor, capata incredibila forta de "printesa a inimilor", umbrindu-l total pe Charles, care se straduieste sa-si joace serios rolul reprezentativ. Povestita ca un roman popular, cu numeroase sageti otravite la adresa printului consort Philip (pentru care autoarea are o vadita antipatie), versiunea Laurei Hillerin despre amorul inca inflacarat al cuplului Charles-Camilla e un bun divertisment de vacanta pentru cei carora le face placere sa priveasca, peste gard, in curtea regala a Angliei.
Adriana Bittel