Miracole Crestine
Mosalica
Va povestesc o intamplare petrecuta cu multa vreme in urma in satul nasterii mele, un sat cu nume de floare, aflat in podisul inalt al Moldovei: Tansa. Situat nu departe de Iasi, satul a fost vizitat de Mihai Eminescu pe vremea cand era revizor scolar. O calatorie facuta cu faetonul, de care poetul isi aminteste intr-o scrisoare plina de parfumul epocii de atunci. Povestea mea este mult mai recenta, o poveste intamplata in anii copilariei, pe cand ma aflam inca in casa parintilor mei. Eroina ei este o fiinta modesta, dar ale carei viata si pilda crestina au ramas, de asemenea, in istoria locului.
I se spunea Mosalica, fiindca era moasa empirica a satului: o femeie patrunsa de frica lui Dumnezeu si care veghease la peste 4.500 de nasteri in viata ei. Pe ea nu o auzeai niciodata vorbind pe cineva de rau sau spunand lucruri desarte. Isi facea meseria cu modestie, dar si cu multa pricepere, asa cum o inzestrase Bunul Dumnezeu. Fiind chemata la femeia pe care trebuia sa o asiste la nastere, avea grija de casa ei, de copiii acesteia (daca avea), dadea de mancare la vite, spala rufe. Dupa nastere, Mosalica facea acelasi lucru vreme de opt zile, timp in care lehuza trebuia sa stea in pat sa se odihneasca. Conform traditiei locului, ea nu avea voie sa faca nimic, pana nu i se facea in casa sfanta agheasma de trei zile si de opt zile. Apoi, i se facea baie cu tot felul de buruieni de leac, pe care Mosalica le culegea si le fierbea dupa o reteta strabuna. Cu apa sfintita, lasata de preot, Mosalica stropea toata casa, gradina si animalele. Dupa ce viata noii mame isi lua rostul firesc, Mosalica se ducea acasa la ea sau prin alte familii, unde se mai nastea cate un prunc.
Mosalica avea o singura fata, care nascuse, la randul ei, doua fete. Una dintre nepoate isi ajuta bunica la gospodarie, urmand sa-i mosteneasca meseria si casa atunci cand batrana avea sa se duca in locul de veci. Dar Domnul a-ndragit-o pe moasa si i-a lasat zile multe si din belsug. Intre timp, nepoata s-a maritat, aducand si ea pe lume cativa copii. Mosalica le-a vegheat si lor nasterea, bucuroasa ca stranepotii or s-o iubeasca si-or s-o ingrijeasca pana la adanci batraneti. N-a fost asa! Smuciti si rai, copiii o chinuiau pe batrana cand, ostenita, se intindea pe un pat de pe prispa sa-si traga putin sufletul. Cum atipea, se apropiau de ea cu ziare aprinse, parjolind-o la talpi. Pentru ei era o distractie, dar batrana suferea de batjocura, plangandu-se nepoatei, care insa radea, zicandu-i ca e nebuna. "Dumnezeu sa te ierte pentru vorbele pe care le spui", zicea Mosalica si sfada se termina.
Intr-una din zile, Mosalica a venit acasa la noi, plangandu-se mamei, o femeie nespus de blanda, de ce-i fac nepoata si stranepotii pe care ii inzestrase, lasandu-le toata averea ei. I-a mai spus mamei ca visase ca va muri, cu ziua si ora exacta cand sorocul se va implini. In vis, ii aparuse Sfanta Parascheva, care i-a spus: "Vezi, ca vineri la ora zece voi veni sa te iau, sa fii pregatita, sa pui in sfesnic o lumanare de ceara curata si sa te asezi la ora fixa in pat". Mama a sfatuit-o sa faca asa cum i s-a aratat, ca asa este bine. Plecand acasa, Mosalica si-a cerut iertare de la mama si s-au despartit.
A venit ziua de vineri si Mosalica a facut intocmai cum i se spusese in vis. Dupa ce s-a intors de la camp, nepoata si-a gasit bunica intinsa pe pat. Murise. Prezicerea se implinise exact.
La scurta vreme dupa moartea batranei, nepoata ei s-a imbolnavit. A ajuns nebuna, asa cum o facea pe bunica de multe ori. A fost dusa la Socola. Dupa un timp, s-a facut bine, a venit acasa, dar n-a durat mult si iarasi a fost internata la ospiciul din Iasi, unde a si murit.
V-am povestit aceasta intamplare deoarece am vrut sa va arat cat de mare este puterea lui Dumnezeu si cat de repede vine cateodata pedeapsa pentru cei ce Ii incalca poruncile.Maria Rosu - Piatra-Neamt
Preotul Iosif din Sarazani
Ma numesc Farcas Petru Nicolae, am 44 de ani si locuiesc in Lugoj. M-am nascut in satul Sarazani, o localitate din judetul Timis, in care romanii au fost dintotdeauna la ei acasa. Din acest sat s-a ridicat ilustrul Ion Dimitrie Suciu (1917-1982), istoric renumit, pentru care viata religioasa si institutiile bisericesti ale ortodocsilor romani din Banat au constituit o problema de mare importanta. Si eu am stramosi cu care, pe drept cuvant, ma mandresc: Dionisie, obercanez al Cercului Sarazani (din timpul administratiei habsburgice), Petru (canez) si Simion, primar dupa Marea Unire de la 1918, vreme de 12 ani. Toti acestia au fost buni credinciosi, avand harul de a canta in biserica, fiind printre cei mai renumiti cantori. De la Mosu" Simion am aflat multe din intamplarile satului, dar mai ales "minunile" facute de popa Iosif, un preot vrednic si atat de vestit, incat duminica de duminica, satul era plin de la un capat la altul de carute cu oameni veniti la slujba din toate partile tarii.
Despre minunile dumnezeiesti intamplate la Sarazani nu s-a scris nimic in acea vreme, intrucat satul era sub administratia austro-ungara si nici o fapta remarcabila a romanilor nu trebuia sa apara la vederea lumii, cu atat mai mult cu cat preotul roman era ortodox!
Va voi povesti in continuare o intamplare istorisita de tatal meu, Aurel, si el cantor la biserica din Sarazani, aflat inca in viata, in etate de 74 de ani.
Acum vreo 15-20 de ani, intr-o duminica, pe la terminarea slujbei din biserica, intra un batran abia tarandu-si picioarele, ajutat si sprijinit de doi tineri. Merge in fata altarului, se inchina, apoi pune in talere 200 de lei, suma mare in acele timpuri, din care se putea trai chiar o luna de zile. Curios din fire, tata l-a intrebat, dupa ce-a iesit din biserica:
- Auzi d-ta, eu nu te cunosc si nici nu te-am vazut pe la noi! Ce te-a facut sa vii acum, de hramul bisericii - Adormirea Maicii Domnului - si sa mai si dai o suma asa de mare?
- "Apai, dragul tatii, hai sa va povestesc eu de ce ma aflu aici. Acum vreo cateva nopti am avut un vis. Se facea ca eram la gostie, la neamurile mele din Juresti. Dupa ce m-am ospatat, mi-am luat ramas bun si am plecat. Am trecut prin Barna, apoi pe la podul Baii si, ca sa nu ocolesc prea mult, am luat-o pe scurtatura, spre Dealu" Fagetului. Dupa ce am urcat dealul, am continuat drumul, ajungand la Lemnul cu icoana (un copac pe care se afla o icoana a Maicii Domnului). Deodata, imi apare in fata un mosneag in haine pana la nogeie si cu plete pana la poale, toate intr-un alb de o curatenie nemaiintalnita. I-am dat <<Buna zaua", iar el mi-o raspuns si m-o intrebat pe unde am fost. I-am povestit cele spuse si voua. Atunci, uitandu-se in ochii mei, ma intreaba:
- Dar pe la Sarazani, trecut-ai?
M-am trezit buimacit si intr-un lac de sudoare. Am revazut firul visului si deodata m-am desteptat! Am inteles talcul si chemarea dumnezeiasca! Am revazut atunci lipsa mea de credinta. Eu, cand m-am nascut, pana la varsta de a merge la scoala, am fost mut, surd si mainile imi erau inclerozate. Parintii mi-au varat in palma, ca sa-mi desclesteze degetele, un critar, o moneda austriaca, pe care apoi nu au mai putut sa mi-o scoata dintre degete. M-au adus si pe mine intr-o duminica la slujba si rugaciune. Popa Iosif, dupa un tarziu, cand am ajuns la rand, a facut rugaciunile pe care a crezut de cuviinta, apoi am plecat spre casa, adica la Bujoru, actuala comuna Traian Vuia, unde locuiesc si acum. Cand urcam Dealu" Fagetului, am inceput sa vorbesc:
-<<Dati-mi ceva de mancare, ca mor de foame!>>.
Parintii mei au inceput sa planga de bucurie si nu le venea sa creada ca pot vorbi si pot sa rup din paine, cu manutele mele.
Au trecut de atunci atatia ani! Am facut primul razboi mondial, l-am facut si pe al doilea razboi mondial, am copii, am pe acesti nepoti care m-au adus azi aici, dar eu nu am mai fost prin Sarazani de cand m-am vindecat datorita minunii lui Dumnezeu, facuta de popa Iosif.
A trebuit sa am visul pe care vi l-am povestit, ca sa-mi dau seama cat de nerecunoscator am fost lui Dumnezeu, care poate maine-poimaine, o sa ma ia la El. Iata de ce am venit azi la biserica din Sarazani, la ceasul al 12-lea, sa cer iertare pentru pacatele mele si sa aduc multumire lui Dumnezeu pentru binele pe care mi l-a facut popa Iosif, dandu-mi si mie o viata normala, pana la etatea asta..."
Despre popa Iosif exista multe amintiri. In timpul saptamanii, apuca coarnele plugului si isi ara pamantul cu boii, fiind pilda de harnicie.
Biserica din Sarazani este ornamentata in interior cu picturi in ulei pe panza, ilustrand scene biblice. Popa Iosif nu cerea si nu accepta sa primeasca bani pentru slujbele si rugaciunile pe care le facea spre binele oamenilor nevoiasi. "Plata" consta intotdeauna intr-o pictura, pe care credinciosul o aducea pentru lacasul bisericii. Iar aceste picturi, care astazi ne impodobesc biserica, provin de la oameni de diferite religii crestine, nu numai ortodocsi, si sunt o marturie ca Popa Iosif a slujit lui Dumnezeu cu Har Sfant, in Biserica din Sarazani.Farcas Petru Nicolae - Lugoj
Rugaciune de dimineata
Sunt un vechi cititor si admirator al revistei dvs. Ma bucur nespus ca in hatisul mlastinos al presei romanesti exista aceasta poienita cu flori care se cheama "Formula As".
Consider ca mai mult ca oricand in societatea noastra, flagelul care ne mananca zilele si sanatatea este stresul cauzat in principal de conditiile materiale foarte proaste. Cineva spunea ca bunastarea materiala genereaza bunastare spirituala. Insa bietul roman a demonstrat ca poate trece peste multe, pana sa fie complet la pamant.
M-am gandit ca ceea ce va trimit va da o gura de oxigen multora dintre cei ce vor citi Rugaciunea De Dimineata. Mie mi-a ajutat foarte mult, la fel si celor din anturajul meu. Nu stiu cine a conceput-o, insa stiu sigur ca acela avea har divin.
Cu stima si consideratie,Dr. Iona Dorel Potra - Oradea</b><b>Doamne, in linistea zorilor acestei zile, vin sa cer de la Tine pace, intelepciune si tarie.
Vreau sa privesc astazi lumea cu ochii plini de iubire. Vreau sa fiu rabdator, intelegator si bland.
Sa-i vad, dincolo de aparente, pe fiii Tai asa cum ii vezi Tu, si astfel sa nu vad decat binele in fiecare dintre ei.
Inchide urechile mele fata de orice calomnie, pazeste-mi limba de orice vorbire de rau; sa nu ramana in mintea mea decat gandurile ce binecuvanteaza.
Sa fiu atat de binevoitor si de voios, incat toti aceia care se apropie de mine sa simta prezenta Ta.
Imbraca-ma in frumusetea Ta, Doamne, si fa ca de-a lungul acestei zile sa Te vestesc lumii. Amin.
</b>
<b>