Razboiul impotriva Americii
Data de 11 septembrie 2001 marcheaza in istoria lumii inceputul unei perioade diferite de tot ceea ce a fost pana acum. Atacul impotriva celor doua blocuri gemene de la World Trade Center din New York, a cladirii Pentagonului din Washington D.C. a fost mult mai mult decat un atentat impotriva unor simboluri americane. Daca ar fi avut doar o incarcatura simbolica, atacul putea sa vizeze, de pilda, Statuia Libertatii din New York, care a fost folosita adesea drept simbol al Americii. Atacarea unor cladiri in care muncesc 50.000 de angajati si care este un obiectiv turistic si comercial pentru alti 150.000 de vizitatori zilnic este o crima impotriva umanitatii, oriunde s-ar produce. Socul resimtit in intreaga lume, la cateva ore dupa atac, solidaritatea spontana si sincera venita de peste tot, suferinta morala provocata unor oameni din cele mai indepartate colturi ale lumii, toate acestea arata ca atacul a fost perceput drept unul impotriva umanitatii. In ciuda acestei semnificatii universale, atacul marcheaza in mod clar un act de razboi impotriva Statelor Unite ale Americii.
Topaiala de bucurie indecenta a unor locuitori din teritoriile palestiniene a fost doar una dintre manifestarile vizibile de antiamericanism, care au avut loc in multe parti ale lumii. De fapt, felul in care fiecare om a reactionat in adancul sufletului la cele intamplate masoara exact sentimentele "filo" sau "antiamericane" ale fiecaruia dintre noi. Am avut ocazia in aceste zile sa observ oameni care simteau o satisfactie mai mult sau mai putin disimulata pentru ceea ce li s-a intamplat "arogantilor aia de americani", care "in sfarsit, au fost si ei umiliti, ca prea se credeau invincibili si intangibili". Dar sentimente asemanatoare, care s-au amplificat de-a lungul timpului, au cunoscut si cei care urau Sua si au decis sa porneasca "razboiul sfant" impotriva lor. Acest razboi a inceput mai demult, iar diferiti islamisti fanatici au declarat in mod explicit ca lupta impotriva Americii si a crestinatatii, pentru ca le considera intruchiparile lui Satan. Prin urmare, asistam la un razboi religios. Celebrul politolog american Samuel Huntington explica in cartea sa cu privire la "conflictul civilizatiilor" ca "granitele Islamului sunt insangerate". Oriunde exista o granita a tarilor sau natiunilor islamice cu tari apartinand altor religii, acolo este razboi. Acest lucru se poate urmari pe harta lumii, din Israel pana in Cecenia, din Kashmir pana in Sudan, din Bosnia pana in nord-vestul Chinei. Dusmanii sunt ortodocsii si catolicii, mozaicii si hindusii, prereligiile africane si confucianismul, adica tot ceea ce nu este Islam. Elementul de noutate continut de atacul impotriva Americii vine din faptul ca de aceasta data nu a fost atacata o tara vecina cu Islamul. Sa nu uitam insa ca in America si in intreg Occidentul, tot mai multi oameni s-au convertit la Islam sau tot mai multi islamici au emigrat. Prin urmare, granita cu Islamul a devenit in multe parti una interioara.
Extremistii musulmani au dreptate sa considere America marele inamic. In ciuda faptului ca Islamul a patruns acolo, pentru ca libertatea religioasa este neconditionata, comunitatile crestine si mozaice sunt atat de puternice, iar credinta religioasa atat de profunda, incat sunt limite greu de trecut. Tot politologii au observat un fapt greu de negat. In ciuda faptului ca democratizarea este un proces global, extins pe toate continentele, in tarile islamice democratia lipseste sau sufera de carente vizibile. Razboiul impotriva Americii este si un razboi impotriva democratiei, pentru ca Sua reprezinta democratia liberala cea mai puternica din lume. Pentru fanaticii islamisti si statele teocratice care ii sprijina, democratia si liberalismul reprezinta chiar inamici mai puternici decat celelalte religii universale sau particulare. Dar dusmanii democratiei si liberalismului sunt mult mai numerosi, putand fi gasiti in interiorul fiecarei tari. Satisfactia secreta sau greu disimulata a unora, cu privire la atacul impotriva Americii, vine si din resentimentele lor antidemocratice si antiliberale. Multe din valorile si principiile asociate drepturilor si libertatilor omului au lovit sau au contrazis prejudecati politice, religioase sau culturale, iar tendintele reactionare erau extrem de raspandite, inclusiv prin partile noastre. Cu toate acestea, in ultimii cincisprezece ani, tot mai multi ganditori politici considerau evidenta victoria democratiei si a liberalismului. De cateva zile incoace insa, de cand bastionul democratiei si liberalismului a fost atacat cu usurinta, tocmai pentru ca era destul de usor sa pui la cale un asemenea atentat intr-o tara libera, este clar ca democratia si liberalismul vor suferi transformari importante.
Tragedia americana are mai multe dimensiuni. Va mai trece o vreme pana vom sti numarul exact al victimelor omenesti. Dar nu se stie cata vreme va trece pana ne vom da seama de consecintele profunde ale tragediei. Pentru ca schimbarile inevitabile de mentalitate, care se vor produce la cetatenii si conducatorii singurei supraputeri din lume, vor afecta si restul lumii. Este clar ca, in dilema dintre libertate individuala si ordinea impusa de stat, nimeni nu va mai putea sustine cu mare convingere necesitatea de a restrange autoritatea statului si a legilor. Orice intarire a autoritatii si legii conduce la restrangerea libertatilor individuale. Daca americanii vor avea mai putina libertate, este de asteptat ca libertatea celorlalte natiuni sa sufere autocorectii. Americanii isi vor regandi relatiile cu restul lumii. Ei vor fi nevoiti sa ia o pozitie mai dura fata de inamicii lor declarati si fata de cei nedeclarati. In acelasi timp, va trebui ca americanii sa stranga legaturile cu toti cei care le sunt prieteni sau doresc sa intre in alianta politica si militara cu Sua. Deciziile privind extinderea Nato din octombrie 2002 vor fi afectate de ceea ce s-a petrecut acum. In conditiile in care multi senatori si congresmeni americani se impotriveau planurilor de intarire strategica ale administratiei Bush, de acum incolo, tot ce va tine de intarirea puterii militare, de intelligence, securitate, prevenire va deveni prioritate absoluta.
Dar razboiul impotriva Americii nu se va opri aici. Cei care l-au pornit au de gand sa-l continue, iar americanii si aliatii lor nu ii vor lasa nepedepsiti. Fata de perioada anterioara, cand ostilitatile s-au desfasurat oarecum izolat, fiind urmate de procese si investigatii indelungate, acum vom asista la lovituri reciproce de o mare duritate. Restul lumii va trebui sa se pronunte intr-un fel sau altul, sa fie de o parte sau alta. Filoamericanismul si antiamericanismul vor deveni, fiecare in parte, mai pronuntate, iar atitudinile de ambiguitate - mai greu de sustinut. Dar marea intrebare este legata de felul in care se va termina totul. Stim sau credem ca stim cum a inceput totul, dar nu stim cum se va termina. Ceea ce s-a intamplat pe 11 septembrie 2001 in America si, mai ales, ceea ce se va petrece dupa aceea sunt evenimente care ne afecteaza pe toti. Viata noastra nu va mai fi la fel.Dan Pavel