Spectator

Redactia
Contele Guy Tyrel De Poix- Presedintele Societatii Euro-Romane de Vinuri de Exceptie (Serve) -"Sunt Cavalerul Alb al vinului romanesc". Cand e vorba de printi, conti, marchizi sau baroni, multi romani cred inca in scornelile comuniste, care mai dureaza si azi: "Nobilimea, lipitoarea poporului". In r...

Contele Guy Tyrel De Poix- Presedintele Societatii Euro-Romane de Vinuri de Exceptie (Serve) -"Sunt Cavalerul Alb al vinului romanesc"

Cand e vorba de printi, conti, marchizi sau baroni, multi romani cred inca in scornelile comuniste, care mai dureaza si azi: "Nobilimea, lipitoarea poporului". In realitate, nobilimea moderna si chiar unele case regale lucreaza efectiv alaturi de intreaga societate din care fac parte, in afaceri, in industrie, in actiuni de binefacere, in diplomatie si comert. Titlurile de noblete si-au pierdut stralucirea "pasiva" de odinioara, sub impulsul valorilor democratice, dar au ramas sa defineasca cel putin o elita de oameni educati si atasati traditiilor, un factor de echilibru impotriva suvoiului nivelator al globalizarii. Monarhisti sau republicani, nobilii de azi ai Batranului Continent au doctorate in informatica si economie, in politica si diplomatie, functionand ca niste veritabili manageri cu sange albastru ai Uniunii Europene. Cel putin asa ne asigura nobilul Guy Tyrel de Poix, conte si presedinte al Societatii Serve din Ceptura, Prahova: "Eu nu sunt un patron, eu sunt un capitan".

***

In semn de rebeliune tinereasca, specifica anilor 60 din Franta, fiul contelui Louis Tyrel de Poix (industriasul care a invins concernele Kodak si Fuji, castigand o licitatie pentru productia de filme in India), Guy Tyrel de Poix a studiat stomatologia, si nu comertul sau industria, cum dorea seniorul familiei. A lucrat chiar ca dentist, vreme de 8 ani, in Val dIser, statiunea vestita pentru sporturile de iarna. S-a retras, in cele din urma, in Corsica, regiunea natala a uneia dintre bunici si locul in care intrasera pe rod 50 de hectare de vie - o mostenire superba, lasata de inteleptul batran. Asa a devenit domnul conte junior mare viticultor, dandu-si seama ca venise momentul sa implineasca o alta profetie a tatalui: "Guy, nu uita: exportul este activitatea umana care te va scoate in lume si te va pune in competitie cu cei mai buni. Fa export si vei fi mandru de tine si de familia ta".
Dupa 1989, ideea exportului i-a orientat privirile spre Est. Deoarece in Bulgaria nu dorea sa mearga, din cauza imaginii de tara a serviciilor secrete teroriste (vezi "umbrela bulgareasca"), in Ungaria nu-i convenea, fiindca stia ca nu poate sa vanda prea bine ametitorul vin de Tokay, a ramas Romania - marea necunoscuta a vietii sale. Indata a studiat enciclopedii, a cerut carti in limba romana si, cand a vazut cat de mult se aseamana aceasta cu franceza, si-a spus: "Dar acolo traiesc verii mei!".
Era anul de gratie 1993, cand a aterizat la Otopeni un domn simplu "dupa vorba, dupa port", cu o privire mereu zambitoare, cu fata luminoasa si bronzata, de "sudist". Din acea clipa, viata simpaticului conte de Poix, plecat "cu traista in bat" sa-si descopere rudele de sange latin din Carpati, a luat o intorsatura neasteptata, despre care se vorbeste in cele ce urmeaza.

"Pfiuu!... Tara asta are un potential extraordinar; aici exista totul"

- Conte, ca urmas al Printului Tyrel din secolul al Xii-lea, ca proprietar si mosier de anvergura, ati fi putut ramane foarte bine in luminoasa Corsica, sa va cresteti cei patru copii. Cum de v-ati aventurat in "Tinutul Bargaielor" (Borgo Pass), care e Romania, riscand o intalnire de gradul Iii cu celalalt conte, nemuritorul Dracula, ai carui colti stau de veghe in fiecare "meandra a concretului" romanesc?
- Ha, ha, ha!... (ras puternic, molipsitor, de culegator de vie din Dealul Mare). Dar aici ma aflu printre verii mei! Pfiuu!... Tara asta are un potential extraordinar; aici exista totul, domnule! (D-l conte vorbeste deja foarte bine romaneste!) Un singur lucru lipseste: capitalul de investitii. Bani sunt, dar nu sunt orientati in directia corecta.
- Nu-mi e greu sa-mi imaginez prin cate ati trecut. Cum adica: sa vina un frantuz sa ne invete pe noi cum sa facem vinuri de exceptie? Pe noi, care intre 1980-1989 aveam 2% din productia nationala "peste nivelul mondial" al calitatii? Domnule conte...
- Pentru mine, intalnirea cu aceasta tara a fost un soc de proximitate culturala si umana. Am infruntat sistemul birocratic cu calm, fiind constient ca nu poti sa faci castig 100%, mai trebuie sa si pierzi uneori. Sincer vorbind, Romania pierde mult din cauza birocratiei si coruptiei, dar am impresia ca s-a inceput o adevarata restructurare si la acest nivel; se simte un inceput de drum inainte, vad o vointa noua, stiu ca mergem pe calea cea dreapta. Daca reforma se facea la timp, in doi-trei ani, alta ar fi fost situatia acum: n-as mai fi singurul investitor francez in viticultura romaneasca. In plus, Romania m-a atras si din motive speciale: bunicul meu, generalul Dales, atasat militar la Bruxelles, a fost decorat in 1917 cu Ordinul "Carol I", oferit de Regele Ferdinand al Romaniei. Coincidentele merg mai departe: in 1930, un unchi de-al meu dupa tata s-a casatorit cu una din principesele Ghica, al carei prenume, din pacate, l-am uitat. Asadar, legatura cu Romania plutea undeva, in destinul meu, ca o pecete de taina.
- Multi nu stiu ca "Vinul Cavalerului de Dyonis", premiat cu trei medalii de argint la recentul Concurs Mondial de la Bruxelles, este prima dvs. creatie de excelenta, care a pus pe harta lumii un sat uitat: Ceptura. In fixarea numelui v-ati inspirat din celebrul cantec al "Cavalerilor Mesei Rotunde"?
- Nu. De fapt, eu sunt cavalerul. La Bursa de Valori, cand o societate este in pericol sa fie inghitita de o alta, apeleaza la un partener s-o ajute sa iasa din impas. Acest partener este numit Cavalerul Alb. Mi-am dat seama ca si viticultura romaneasca se afla si se mai afla in pericol de a fi distrusa de factorii cunoscuti de dvs. Eu am venit sa dau o mana de ajutor, eu sunt Cavalerul Alb al viticulturii romanesti, care a pus in joc 2 milioane de dolari si a lansat prima companie particulara de productie viti-vinicola din Romania. Ias Ceptura, cu o suprafata de 600 de hectare, era falimentara. Astazi, dupa concesionarea intregii suprafete de vie si dupa lansarea brandurilor "Vinul Cavalerului" si "Millenium", situatia societatii s-a ameliorat. Sa nu va imaginati insa ca au inceput sa-mi curga banii in cont. Aceasta investitie am facut-o pentru generatia urmatoare, pentru copiii mei, deoarece este vorba de o investitie patrimoniala. Cred ca nici un investitor care a pus banii in vie nu castiga un leut timp de 10 ani! Desigur, daca e corect si-si plateste toate taxele, ca noi.

"Cei 8 ani petrecuti in Romania au fost cei mai frumosi din viata mea"

- Domnule conte, intreaga Romanie are nevoie de o armata de "cavaleri albi". Unde sa-i gasim, cum sa-i atragem spre "morile" noastre de vant?
- As vrea sa-l vad si eu pe strainul care ar investi 14.000 de Euro intr-un hectar de pamant care nu e al lui! Ca sa infiintezi un hectar de vie, atat costa: 14.000 de Euro. Si e mare nevoie de acest tip de investitii in viticultura romaneasca. Concesionarea pe 49 de ani nu rezolva situatia la vie; e buna la cultura mare, la pomicultura, dar nu la vie. E o perioada prea scurta. Daca nu se iau decizii urgente, in 10 ani Romania va pierde pana la 70% din patrimoniul sau viticol! Este ametitor, este catastrofic. Viile sunt mai toate batrane, au trecut de 30 de ani. Randamentul a inceput sa fie tot mai mic in fiecare an. Eu scot vin pe piata externa la 1,30 Euro, dar ar trebui sa-l scot la 1,70 - 1,90 Euro, ca sa fie cu adevarat profitabil. Ne-am lansat puternic pe promovarea calitatii, deoarece si piata romaneasca se orienteaza tot mai mult spre calitate. Cu "Millenium" am adus pe piata vinul pentru "case mari", scump, dar cu o mare personalitate. A inceput si concurenta sa se arate, ceea ce mi se pare admirabil. Nu e bine sa fii pus intr-un colt singur, ca vin cu pret mare. E de dorit sa te acompanieze si altii, atat in supermarket-uri, cat si in restaurantele de lux.
- Sa ne intoarcem la legamantul testamentar al tatalui dvs., care va indemna sa faceti export. Ati nimerit intr-o tara in care nu se exporta mobila, ci busteni; nu se exporta laminate, ci fier vechi; nu se exporta vin la sticla, de marca, ci vin vrac - adevarat lingou de aur "no name", din care altii fac "bijuterii pentru casele regale". Din strugurii romanesti, Germania produce vinuri vestite, exportand in toata lumea, in timp ce Romania acopera abia 1% din exportul mondial de vinuri. Cum sa crestem adevaratul export, domnule de Poix?
- La vinuri, prin crearea imaginii de marca, ceea ce e foarte greu si cere timp. Cu "Vinul Cavalerului" si "Millennium", noi am ajuns in magazinele si restaurantele din Paris, Londra, Bruxelles, Helsinki, Oslo, Montreal, Dublin si Copenhaga, deoarece exportam 70% din productie. Tintim mai sus, fiindca dorim sa fim o locomotiva pentru cel putin 5-6 firme romanesti de vinuri, sa intram in cele mai scumpe restaurante ale lumii, iar marele creator de imagine pentru vinuri din America, d-l Parker, va fi nevoit sa ne ia in seama cat de curand; pe o scara de la 50 la 100, credem ca vinurile noastre merita locul 90 si il vom convinge de asta. Cat despre exportul de vin vrac, nu prea am ce comenta; este o calamitate a tranzitiei, o umilire a producatorului roman de calitate, lasat singur pe o mare cu valuri de gradul 8. Ca sa fiu mai specific, datorita supraproductiei de vrac din anul 2000, pretul acestui produs a scazut cu 15% pe piata mondiala. Ce le mai ramane oamenilor din toata munca?
- Cum apreciati "experienta romaneasca", anii petrecuti aici?
- Cei 8 ani petrecuti in Romania au fost cei mai frumosi din viata mea. Sper sa mai fie de 8 ori cate 8! Un timp, sotia a locuit aici, iar doua dintre fiicele noastre au urmat Liceul Francez din Bucuresti. Pot spune ca mi-am schimbat viata. Desi merg lunar in Corsica, sa-mi vad familia si sa ma ingrijesc de podgoria de acolo, ma consider mai mult un om de afaceri roman, decat unul francez. Lucratorii mei din Ceptura si din birourile de la Bucuresti, condusi de directoarea Mihaela Badea, sunt cel putin la acelasi nivel profesional cu cei din Corsica. Sunt absolut superbi.
- In timp ce majoritatea romanilor vor bea de Craciun un vin de soi hibrid (soiurile hibride, introduse in Romania dupa 1890, ocupa deja 50% din suprafata viticola a tarii), dvs., domnule conte, va veti delecta probabil cu un vin de Mediterana, poate cu superbul "La Cuv?e Clemence", un cupaj alb, botezat astfel dupa numele mezinei dvs. Ma puteti contrazice?
- Primo: romanii nu vor mai bea vinuri hibride decat cel mult 10 ani de aici inainte, deoarece in Uniunea Europeana aceste soiuri sunt interzise, iar Romania, ca membra deplina a Ue, va fi obligata sa defriseze toate aceste plantatii. Secundo: de ce sa beau vin alb, cand eu prefer vinul rosu, iar la Ceptura producem 4000 de sticle anual dintr-un vin extraordinar, tinut 8 luni in butoaie noi de stejar despicat. Este vorba de un vin care va face mare cariera, fiind rezervat "pour les connaisseurs": "La Cuv?e Charlotte", dupa numele celei mai mari dintre fiicele mele. Este o licoare de suflet, cu care imi voi surprinde familia si prietenii in zilele marii sarbatori crestine ce se apropie. El se va gasi si pe piata, in cantitati limitate, si va fi cautat de cei care nu intreaba de pret, ci de calitate.Ion Longin Popescu
Fotografii de Luminita Iliescu

"Romania trebuie sa-si promoveze soiurile sale istorice"

S-a aflat recent la Bucuresti, Laurent Martelet, directorul Cefpa (Centre de Formation Professionelle et de Promotion Agricole) din Beaune, Franta. Domnia sa a condus programe de pregatire profesionala si pentru specialisti din Romania (agronomi, oenologi, lucratori viticoli), realizand, cu fonduri de la Ue, un adevarat "cap de pod" pentru productia moderna de vinuri in Carpati. Cea mai importanta observatie a d-lui Martelet, in cadrul unui interviu acordat revistei noastre, se refera la contributia Romaniei in domeniul vini-viticol, pe viitoarea piata gigantica europeana. Citam: "Asemenea Portugaliei, care a cucerit lumea cu vinurile ei autohtone, cum e celebrul <<Vino Verde>>, Romania trebuie sa-si promoveze soiurile sale istorice, de o noblete incontestabila. Sunt bune Chardoney-ul, Riesling-ul si Merlot-ul. Cele mai bune vinuri Pinot Noir se produc in sudul Californiei, Noua Zeelanda, Franta (Bourgogne) si Romania (Ceptura). Dar Europa va descoperi cu uimire marile soiuri romanesti: Tamaioasa Romaneasca, Babeasca Neagra, Feteasca Neagra, Francusa, Galbena de Odobesti sau Grasa de Cotnari - vinurile romanilor din toate timpurile. Ele isi vor gasi locul lor clar pe piata, fiindca sunt un tezaur inestimabil. In aceasta directie sunt chemati viticultorii si comerciantii romani sa lucreze, iar imaginea de marca va veni pe parcurs, numai daca ei vor intelege cat de mult conteaza calitatea si prezentarea. Investitorii straini vor avea, la randul lor, un rol determinant si in aceasta directie".Societatea Serve are urmatoarele coordonate: tel. 224.21.31 sau 224.21.23; fax: 224.39.39;
e-mail: [email protected]