Editorial

Redactia
Ce e mai important?. De cateva zile, asistam la o dezbatere aprinsa intre aproape toate fortele politice ale tarii si un grup de intelectuali transilvaneni, care a lansat un fel de Memorandum pentru regionalizarea Romaniei. Insusi primul-ministru Adrian Nastase i-a acuzat ca sunt niste rataciti si c...

Ce e mai important?

De cateva zile, asistam la o dezbatere aprinsa intre aproape toate fortele politice ale tarii si un grup de intelectuali transilvaneni, care a lansat un fel de Memorandum pentru regionalizarea Romaniei. Insusi primul-ministru Adrian Nastase i-a acuzat ca sunt niste rataciti si ca propun dezbaterea unor teme care sunt false, spre deosebire de temele cu adevarat importante, majore ale tarii. Dar cine stabileste in tara aceasta ce este mai important? Primul-ministru? Presedintele tarii? Parlamentul? Publicul larg? Presa? Adevarul este ca temele importante pot fi stabilite de oricine. Iar daca o tema provoaca o dezbatere vie, atunci este importanta. In acest sens, neomemorandistii de la Cluj au propus o tema care va reveni cu siguranta periodic in discursul public al anilor viitori.
Una dintre teoriile cele mai argumentate ale democratiei reprezentative, bazata pe observarea politicii din tarile democratice occidentale, este cea cu privire la neconcordanta dintre agenda politicienilor si agenda publicului. Daca se face un clasament al primelor douazeci de teme, in ordinea importantei pentru alegatori, si un clasament cu privire la primele douazeci de teme, in ordinea importantei pentru cei alesi, se vor observa mari diferente. Cu toate ca politicienii sunt alesi de popor sau de grupuri particulare de cetateni, pentru a le reprezenta interesele in Parlament, in puterea executiva, totusi, politicienii au alte prioritati. Este o diferenta care intervine datorita faptului ca viata politica are o desfasurare si o logica interna, diferite de viata obisnuita a cetatenilor. De pilda, daca in Romania majoritatea doreste integrarea in Uniunea Europeana, putina lume stie ca trebuie negociate 31 de capitole si ca fiecare capitol in parte implica o multime de legi, zeci, daca nu chiar sute de legi, pe ansamblu. Un politician de buna credinta, ales de cetateni pentru a le reprezenta interesele - inclusiv pe acela al integrarii in Ue - se va preocupa de votarea unor legi particulare, chiar daca ele nu sunt in mod direct pe agenda cetatenilor. Uneori, politicienii sunt pusi in situatia de a lua decizii particulare, care sunt clar impotriva unor grupuri de cetateni, mai mici sau mai mari, chiar daca ele sunt in interesul general. Exemplul cel mai elocvent este agricultura. Tot romanul vrea sa se integreze in Ue, dar cati dintre noi stiu ca trebuie sa reducem in mod drastic ponderea populatiei care lucreaza in agricultura, de la peste 40% la sub 10%, pentru a face din acest domeniu unul performant, conform standardelor europene. Probabil ca acei peste 30% care urmeaza a fi restructurati - dar care nu stiu - vor totusi integrarea in Ue. Ce este mai important in acest caz: sa respectam standardele europene sau sa continuam a produce la un nivel calitativ si cu o eficienta mult sub cea europeana (ca sa nu mai vorbim de cea americana)?
Exista cazuri in care interesul unor categorii ale electoratului difera substantial de acela al celor aflati la putere. Acum cativa ani, cu toate ca Iliescu, Nastase si altii din partidul aflat atunci la putere declarau ca altele sunt prioritatile tranzitiei, peste 700.000 de cetateni romani de nationalitate maghiara au adunat semnaturi in favoarea unei legi a invatamantului, care sa tina seama si de dorinta minoritarilor de a face scoala in limba lor materna. Pe plan european si international, dorinta maghiarilor a fost considerata drept legitima. Pana la urma, maghiarii, germanii, romii, sarbii, rusii, tatarii, evreii si altii au posibilitatea de a invata in limba lor materna, iar nimeni nu isi mai bate capul sa le conteste acest drept. Asteptam ca si romanilor din Iugoslavia, Ucraina, Bulgaria, Grecia sa li se garanteze drepturi comparabile desi e probabil ca in unele cazuri vom astepta mult si bine.
Nimeni nu stie cand este momentul potrivit pentru a incepe discutia cu privire la o problema sau alta. Unele probleme sau teme se vor impune, mai ales daca publicul larg va arata interes pentru ele sau daca anumite forte politice le vor promova sau chiar si numai daca vor ramane teme intelectuale sau mediatice. Alte teme sau probleme nu se vor impune, dar nu numai pentru ca nimeni nu se intereseaza de ele, ci pentru ca aceia care le promoveaza nu sunt suficient de persuasivi. Asa s-a intamplat, de pilda, cu legea accesului la dosarele Securitatii si a deconspirarii ei ca politie politica. In ciuda interesului si a scandalului care a durat ani de zile, aceasta problema nu mai preocupa publicul larg. Fostii mari securisti au avut timp sa isi spele urmele, devenind fie politicieni in diferite partide, fie oameni de afaceri, manageri la intreprinderi de stat, administratori ai unor sectoare cu pondere, pensionari, emigranti etc., iar daca ascensiunea lor nu a fost stopata (cel putin in politica) in primii ani, acum nu le mai poate face nimeni nimic, iar daca ar incerca, dupa scurgerea atator ani, nu s-ar reusi mare lucru. Si nici nu ar mai avea rost. A fost tema accesului la dosare una importanta? A fost, dar nu mai este, numai pentru cei care vor sa studieze sau sa inteleaga perioada comunista, mai ales pentru cei care isi dau seama ca ea continua sa ne influenteze vietile, desi nu ii mai preocupa pe cei multi.
Prin urmare, nu doar faptul ca sunt multi sau putini sustinatori ai unui punct de vedere sau ai unei probleme le transforma pe acestea in ceva important. O problema devine importanta sau neimportanta nu doar pentru ca un premier sau un partid aflat la guvernare decreteaza ca ele sunt sau nu importante. Mai este nevoie ca o problema sa isi gaseasca un context favorabil, pentru a deveni cu adevarat importanta. Una dintre problemele care au fost considerate neimportante ani de zile a fost cea a proprietatii private. Actualul partid de guvernamant nu intelege cat de importanta este pentru integrarea in Ue problema restituirii tuturor proprietatilor confesionale ale maghiarilor, germanilor, evreilor, la fel cum unii ierarhi ortodocsi nu inteleg cat de importanta este retrocedarea proprietatilor catre romanii greco-catolici. Toate amanarile de azi nu fac decat sa ii mire pe occidentali, care nici ei nu se vor grabi sa ne integreze in Ue, oricum nu inainte de a fi noi pregatiti, inclusiv cu problema restituirii proprietatilor confesionale catre minoritatile etnice si religioase. Chiar daca pentru multi aceasta nu este o problema importanta, ea este importanta pentru cei putini (minoritatile) de la noi si pentru cei multi din Europa (natiunile europene). Chiar daca pentru cei care sunt la putere in Romania aceasta nu este o problema importanta sau de actualitate, ea este pentru cei care sunt la putere in Europa, indiferent ca sunt crestin-democrati, social-democrati, liberali, conservatori.
Iata cat de complicat este raspunsul la intrebarea: "Ce este important?". Pentru ca un politician sau un om obisnuit sa isi dea seama ce este cu adevarat important, ii trebuie multa minte. Oricum, cineva poate parea mai putin slab cu duhul, daca incearca sa scape de prejudecati. Ele ii impiedica deopotriva pe cei inteligenti si pe cei mai putin inteligenti sa para ceva mai deschisi la minte.
Dan Pavel