Spectator

Redactia
42 de ani de performanta, prin schimburi romano-americaneIoana IeronimDirector executiv al Comisiei Fulbright Romania"Viitorul nu este in stele, ci in mintile si inimile noastre". In 1946, cand lumea se afla inca sub socul celui mai distrugator razboi din istorie, presedintele american Harry S. Trum...

42 de ani de performanta, prin schimburi romano-americane</b><b>Ioana Ieronim</b><b>Director executiv al Comisiei Fulbright Romania</b><b>"Viitorul nu este in stele, ci in mintile si inimile noastre"

In 1946, cand lumea se afla inca sub socul celui mai distrugator razboi din istorie, presedintele american Harry S. Truman promova o lege (sora buna cu Planul Marshall) prin care Statele Unite urmareau sa "creasca intelegerea mutuala dintre poporul Sua si popoarele altor tari". Initiatorul acestei adevarate noi filosofii politice, care s-a dovedit mai mult decat necesara in mai bine de o jumatate de secol de cand a fost pusa in aplicare, a fost senatorul de Arkansas, J. William Fulbright (1905-1995), unul dintre marii vizionari umanisti din epoca postbelica. Lansand un slogan considerat revolutionar in anii Razboiului Rece ("Viitorul nu este in stele, ci in mintile si inimile noastre"), Fulbright s-a angajat pe viata in promovarea ideilor sale generoase, gasind ca schimbul de programe educationale este o modalitate eficienta de a-i face pe oameni sa caute in ei insisi caile cele mai sigure de a trai impreuna, in pace. Pentru aceasta, spune inteleptul de la Washington, este necesar ca oamenii sa plateasca un "pret", iar acest pret are un nume: cunoasterea reciproca. Chiar si in Romania, un stat inchis, ideile sale au penetrat scutul protector al regimului comunist, declansand un program care functioneaza non-stop, din 1960 pana astazi. Arhivele nu sunt prea bine puse la punct, dar se stie ca cel dintai american care a pus piciorul pe pamantul "exotic" al Romaniei, in cadrul programului Fulbright, a fost istoricul Keith Hitchins, devenit apoi una din vocile cele mai autorizate de peste Ocean in probleme romanesti, un dar inestimabil facut de americani romanilor si istoriei lor, adesea falsificate de unii si de altii (vezi interviul nostru din "Formula As" nr. 442, din 4 decembrie 2000). In 1995, ca urmare a dezvoltarii schimburilor interculturale si educationale romano-americane, la Bucuresti a luat fiinta Comisia Fulbright Romania, tara noastra intrand in clubul select de 50 de tari care au comisii pe teritoriul lor (din 150 de tari in care functioneaza programe Fulbright). Directorul executiv actual, poeta Ioana Ieronim, o anglista de prestigiu, fost atasat cultural la Ambasada Romaniei din Washington, ne-a vorbit recent despre cele mai active programe ale Comisiei, in contextul in care parteneriatul general romano-american pare a trece dincolo de nivelul fluid al vorbelor frumoase.

"America a daruit cariere frumoase unui numar de 1500 de romani si americani"

De curand, cu ocazia lansarii unui important volum semnat de arhiepiscopul ortodox american Chrysostomos, ati afirmat ca America, prin Programul Fulbright, a facut multe daruri romanilor. Desi toata lumea a auzit de Bursele Fulbright, prea putini cunosc detalii despre acest generos program educational, in care Guvernul Sua investeste milioane de dolari pentru cauza cunoasterii si intelegerii dintre oameni. Despre ce daruri vorbeati, doamna Ieronim?
Congresul Sua acorda anual circa 123 de milioane dolari pentru programele Fulbright, in care sunt cuprinsi aproximativ 6000 de asa-numiti "fulbrighteri" bursieri straini si americani. La aceasta suma se adauga si contributiile tarilor cuprinse in aceste programe. Romania, spre exemplu, a oferit elegantul sediu al Comisiei si alte contributii care se ridica la 5% din valoarea globala a programului. Ideea revolutionara a fondatorului acestei politici, de o generozitate tipic americana, a urmarit un "circuit" cu dublu sens: nu numai strainii sa-i cunoasca pe americani la ei acasa, in universitatile si bibliotecile lor, ci si americanii sa plece pretutindeni in lume, sa cunoasca nemijlocit alte popoare. E un stereotip ca americanii ignora problemele altor tari si ei stiu acest lucru; de aceea, iata, pun la bataie sume importante din taxele contribuabililor, pentru a corecta aceasta situatie. Cine mai face astfel de cheltuieli, desi, trebuie sa recunoastem, si in alte parti de lume exista destula ignoranta a popoarelor, unele fata de altele? Si inca o precizare: numai programele care cuprind aproximativ 400 de profesori de liceu sunt desfasurate pe baza principiului one-to-one (unu la unu), restul schimburilor (studenti, doctoranzi, functionari publici, personalitati culturale, profesori etc.) functionand in favoarea noastra (adica, la un bursier american, o tara poate trimite doi-patru si chiar mai multi bursieri proprii). Din Romania, spre exemplu, pleaca anual in Sua circa 40 de bursieri, in timp ce din America spre Romania, nu vin mai mult de 25 de persoane. Acesta este "darul" la care faceam referire: din 1960 pana astazi, Sua a daruit cariere frumoase unui numar de 1500 de romani si americani, dintre care majoritatea sunt, evident, romani.
Exemplul istoricului Keith Hitchins, americanul care a devenit un specialist in istoria romanilor, mai mare decat multi istorici romani, nu este, banuim, singular. Cine, dintre universitarii americani, a adus contributii importante la cunoasterea valorilor romanesti peste Ocean?
Sunt multi intelectuali de valoare care s-au implicat in aceasta directie. Ii voi aminti, in trecere, doar pe Gail Cligman, Adam Sorkin si Charles Carlton. In timp ce Sorkin a reusit traduceri de exceptie ale unor importante carti de literatura romana contemporana, Cligman a elaborat un studiu impresionant asupra Calusului, publicand o carte, "Calus", Editura Fundatiei Culturale Romane, al carei impact a fost extraordinar, cu ocazia participarii Romaniei la Festivalul Smithsonian, in 1999. Ca antropolog, Gail Cligman i-a inteles pe romani, poate mai bine decat ne intelegem noi insine, si a daruit compatriotilor sai o viziune extrem de complexa despre poporul cu cea mai fabuloasa creatie folclorica din Europa. In privinta lui Charles Carlton, lingvist de notorietate internationala, am de facut un comentariu. Se stie, romanisti sunt si in alte tari din Europa, ultimul mare vorbitor de limba romana fiind regretatul Alf Lombard din Suedia. La Viena, activeaza marele specialist in orientalistica, Ernest Suttner. La Paris, Roma sau Berlin, de asemenea, pot fi gasiti romanisti de prestigiu care ne vorbesc limba. Dar romanistii americani sunt altfel: ei vorbesc mai bine romaneste decat oricine. Chiar decat multi romani. Daca-l auziti pe lingvistul Carlton recitand din Eminescu, va dau lacrimile. In acest punct, as mai da exemplul tinerei traducatoare din literatura romana, Carry Messenger, fosta voluntara in "Peace Corps". Este un avantaj imens ca americani atat de tineri precum Carry, cu masterat in literatura romana, sa activeze zeci de ani de aici inainte traducandu-l pe Blaga sau Arghezi, pe bani americani.

"Statistic, americanii care vin in Romania cer cele mai multe prelungiri de burse"

De ce aleg americanii Romania, ce-i atrage pe ei la romani?
Motivele sunt variate si nu am un raspuns complet la aceasta intrebare. Dar am constatat ca aici vin americani care doresc sa-si creeze o cariera solida. In primul rand, ei sunt interesati de zona in care se afla si joaca un rol important in Romania. S-ar putea sa fie si limba, mult mai usor de invatat decat limbile slave sau maghiara. Noi, romanii, nu trebuie sa credem ca suntem cei mai interesanti; mai sunt si altii interesanti, dar, cand reusesc sa ne cunoasca, americanii, in marea lor majoritate, ajung la concluzia ca au fost norocosi, acumuland "carate" importante la curriculum-ul lor. Sunt, apoi, voluntarii de la "Peace Corps" care, dupa doi ani de sedere in Romania sau Republica Moldova, devin potentiali fulbrighteri aflati in avantaj, fiindca vorbesc bine romaneste. Unele statistici ale Departamentului de Stat de la Washington pun in evidenta un alt aspect de valoare: copiii fulbrighterilor devin ei insisi interesati de preocuparile parintilor, multi dintre ei devenind, la randul lor, bursieri in Romania sau in tarile respective. Mergand pe calea prieteniei, intelegerii si cunoasterii, programele Fulbright promoveaza incredibile dialoguri intre culturi diferite. Iar, daca vorbim de statistici, o voi aminti pe cea mai emotionanta (pentru noi, romanii) dintre ele: Scott Righetti, de la Departamentul de Stat, responsabil de tarile din Centrul si Estul Europei, ne-a spus ca, statistic, americanii care vin in Romania cer cele mai multe prelungiri de burse! Intotdeauna mai au ceva de cercetat, mai au un proiect de finalizat, fiindca, initial, ei nu crezusera ca vor gasi aici o bogatie de fapte, aspecte si oameni, atat de luxurianta si atat de "pe sufletul" lor. Dintre toate tarile zonei, ei aici doresc sa ramana, iar extinderile, in majoritatea cazurilor, se fac pe loc. Aceasta este o provocare si pentru Comisie; dorim ca, in 2002, sa ne facem mai vizibile programele, sa punem in Sua o lumina mai puternica pe Romania, chiar prin contributia bursierilor. Vom scoate o publicatie si vom incuraja actiunile culturale de anvergura. Spre exemplu, filosoful Michael Jones, venit sa studieze existentialismul lui Blaga, va continua sa predea filosofia la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj. Muzicianul Calvin McClinton va monta, pe un libret local, primul musical romanesc compus de un american: "Harap Alb". In februarie, Centrul de Studii Americane de la Universitatea Bucuresti va gazdui o conferinta, in cursul careia istoricul Latham va face un mare dar de carti, cumparate cu bani Fulbright, universitatilor din Bucuresti si Cluj. In fine, Manuela Brusalis, director de programe Fulbright pentru romani, isi va intensifica programul de intarire a legaturilor dintre bursierii romani, pentru a face actiunea lor romaneasca mai eficienta.

"Anual, circa 3000 de romani pleaca la studii in America"

Manuela Brusalis, responsabila cu programele oferite de Sua romanilor, in cadrul Comisiei Fulbright, ne-a oferit cateva informatii de interes, pentru potentialii fulbrighteri romani.
Care sunt principalele criterii de evaluare pentru admiterea la o bursa Fulbright?
Exista programe "junior", pentru studenti si absolventi (masterate si doctorate in toate domeniile academice), programe "senior", pentru diverse personalitati culturale si din invatamant, care merg sa predea in universitati americane (conditia principala este sa aiba un doctorat in domeniul respectiv) si alte programe compelementare, precum "Hubert Humphrey", "Kokalis" sau "Ron Brown", acesta din urma aflat chiar in aceste zile, pana la 7 februarie, in faza depunerii dosarelor (pentru Mba, jurnalism, administratie publica, drept etc.). Criteriile sunt simple: o situatie universitara cat mai buna (ma refer la studentii in anii terminali si la absolventii candidati pentru masterate), un punctaj de minimum 213 puncte la testul Toefel, sustinut pe computer (test de cunoastere a limbii engleze), varsta sub 40 de ani, cetatenie romana etc. Formularele se pot obtine gratuit de la Comisie si tot la sediul nostru, in urma programarii telefonice, candidatii pot primi consiliere si pot utiliza computerele pentru pregatire inainte de sustinerea testelor. Pentru "Ron Brown", dupa admiterea la interviu (o etapa importanta din procesul de evaluare), urmeaza sustinerea testului Gmat. Acest program se incheie la sfarsitul lui februarie, iar in martie se fac evaluarile. Cei admisi vor pleca la studii in toamna viitoare. In fine, fac un anunt in premiera: depunerea dosarelor pentru "seniori" s-a amanat pana la 11 ianuarie 2002!
Este programul Fulbright o cale de scurgere a creierelor spre America, asa cum spun cei foarte grijulii cu tineretul patriei?
` Nu, deoarece se semneaza un contract prin care studentul este obligat ca, la terminarea specializarii, sa se intoarca in Romania si sa lucreze aici cel putin doi ani. Bursierul nostru are, cu alte cuvinte, obligatia de a impartasi in tara natala cunostintele acumulate in America. Din situatia monitorizata dupa 1989, am constatat ca cei mai multi se intorc, adesea dupa mici extensii obtinute de universitatile unde au invatat, si dovedesc entuziasm si initiativa in posturile pe care si le gasesc la firme sau universitati. Vin inapoi "incarcati" de note maxime (A) si folosesc Comisia ca pe un club de legatura intre ei. Practic, datorita clauzelor contractului, chiar daca nu se intorc in Romania, in primii doi ani nu au voie sa lucreze legal in Sua. De notat ca un punctaj important la evaluare se obtine de catre cel ce are nu numai calitati profesionale, ci si umane; adica sa fie dornic de a impartasi celorlalti ceea ce a castigat in Sua. El va fi un ambasador al Romaniei in America, iar evaluarea tine cont de capacitatea fiecaruia de a-si dovedi astfel de abilitati. Anual, prin bursele noastre si, mai ales, in mod individual, circa 3000 de romani pleaca la studii in America. Ei sunt o forta care, in curand, isi va arata roadele, atat in Romania (unde sunt sigura ca se intorc destui), cat si peste Ocean.Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil

Mai multe informatii pot fi obtinute la tel. 01/230.77.19, 231.55.00, fax: 230.77.38;
web-site: www.usembassy.ro/Fulbright.html sau:
http://iie.org/ronbrown;
adresa postala: str. Ing. Costinescu nr. 2, Bucuresti, 71277