</b><b>In tara vacilor olandeze, despre surorile lor din Carpati</b><b>Prof. Dr. Leendert J. Pons
Universitatea Agricola din Wageningen, Olanda</b><b>"Solul este cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a facut romanilor"
D-na Jannie Lambert, o fermiera din Ovevissel, Olanda, aflata la o conferinta sindicala nu prea departe de ferma, a observat cu surprindere, pe micul ecran al celularului, ca este sunata de acasa, desi stia ca Herman, sotul sau, era plecat. O voce impersonala o anunta ca robotul de muls are o problema si ar fi bine sa se deplaseze la fata locului. Cum si pentru dansa acest robot era o noutate, l-a adus pe unul din tehnicienii unei companii care, in schimbul a 6000 de euro pe an, asigura service-ul. In cateva clipe, omul a gasit "defectiunea": un fir de par intrase in lapte. Proiectat sa mulga fiecare vaca de 4-5 ori pe zi, robotul este supravegheat de un computer conectat la telefoanele familiei Lambert. Cu pretul de 150.000 de euro, ei si-au cumparat libertatea de a face altceva, luandu-si chiar o alta slujba, in timp ce mulsul celor 60 de vaci a fost lasat in seama masinilor. Dupa ce "au invatat" repede ce au de facut, vacile intra pe rand in tarcul metalic si se opresc in dreptul unui dispozitiv cu ventuze, unde sensori specializati le "controleaza" daca au intr-adevar lapte (cele care vin doar pentru "joaca", incercand sa pacaleasca vigilenta instalatiei, sunt respinse si trimise "la plimbare"). Cand comanda este pozitiva, doua perii si un jet de apa intra in functiune, spaland ugerul cu migala. Apoi ventuzele se ridica, pipaind orbeste pana se agata de fiecare tata. Mulsul este continuu. Monitoare specializate indica temperatura animalului, pentru a sesiza orice posibila infectie. Doar 300 de astfel de roboti, "made in Holland", sunt la ora actuala in functiune pe teritoriul acestei tari, in care se produce enorm, cu tehnologiile cele mai avansate din lume. Cum supraproductia olandeza de lapte a ajuns o problema comunitara, Bruxelles-ul impunand cote restrictive, fermierii sunt nevoiti sa caute un spatiu de investitii in Est, in Ungaria, Polonia, Cehia si mai putin in Romania, unde situatia legislativa este incoerenta si instabila, iar birocratia aiuritoare caracterizeaza functionarimea din institutii si ministere, in frunte cu unii ministri. Profesorul emerit dr. Leendert J. Pons, de la Universitatea Agricola din Wageningen, un bun cunoscator al realitatilor din Olanda, dar si din Romania, intr-o pledoarie plina de iubire a tot ce-i romanesc (dar si de naduf fata de prostia cu aceeasi origine) ne pune in fata o oglinda in care, se intelege, nu ne vedem prea frumosi...
"O mare parte a reconstructiei Olandei, dupa razboi, s-a facut cu lapte"
- Ce inseamna laptele in istoria Olandei, d-le profesor?
- Dintre tarile Uniunii Europene, Olanda este tara cea mai specializata in productia de lapte, carne de vita, porc si pui. Olandezii au de sapte ori mai multe vaci decat au nevoie! Ajunsa intr-un mare grad de saracie, in timpul ocupatiei germane din 1940-1945, tara noastra si-a fixat obiective economice pentru inceput simple: dezvoltarea productiei agricole. Dupa cinci ani, in care am cumparat totul pe cartela, am avut de a face cu un boom economic generat de productia din sate. Pe aceasta baza, a inceput dezvoltarea industriei de inalta performanta de la orase. De altfel, se stie ca o mare parte a reconstructiei Olandei, dupa razboi, s-a facut cu lapte. Statul a deschis robinetul unor subventii extraordinare, incurajandu-i pe oameni sa produca de la an la an tot mai mult. La cererea Ue, au fost impuse insa cote maximale de lapte si a fost stabilita proportia dintre suprafata de pamant detinuta de un fermier si numarul de vaci sau de porci acceptat. Orice depasire atrage dupa sine amenzi usturatoare. In aceste conditii, multi se lasa de zootehnie si cauta alternative, una din ele fiind plecarea in Est.
"Ceea ce Vestul a facut in 100 de ani, Romaniei i se cere sa faca in 5 ani!"
- In Romania, putini sunt cei care detin 60 de vaci, iar "pericolul" mecanizarii este inca indepartat. Ce le puteti sugera romanilor?
- Romania este o tara facuta special pentru agricultura, datorita solului excelent si climatului bland. In opinia mea, valorile agricole din Romania sunt incomparabil mai importante decat cele industriale. Solul este cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a facut romanilor. Chiar in conditiile actuale, Romania ar putea produce de 4-5 ori mai mult decat este nevoie pentru consumul intern, dand la export cantitati enorme de grau, floarea-soarelui si sfecla de zahar. Insa cu o conditie: sa se faca o organizare serioasa a productiei agricole. Scumpetea din Romania este rezultatul exclusiv al proastei organizari din agricultura. Marile proprietati? Stiu ca statul intentioneaza sa subventioneze si sa incurajeze fermele de 100-200 de hectare. Este o greseala capitala! Ferma ideala nu poate avea mai mult de 40 de hectare. Intre 25 si 40 de hectare - acestea sunt proprietatile ce ar trebui finantate sa se dezvolte in urmatorii 50 de ani. In prezent, da, sunt prea multi fermieri care detin prea multe parcele mici, si chiar daca un taran are ceva mai mult pamant, parcelele lui sunt imprastiate pe o arie intinsa. Realocarea (comasarea) parcelelor este unul dintre cele mai importante lucruri ce trebuie facute in Romania. Cum? Subventionand fermierii si asociatiile sa aduca parcelele impreuna si sa reorganizeze distributia produselor. Promovand ferma ca pe o unitate. Un lucru foarte important este asocierea. In Vest, acest proces a durat un secol. Dar situatia actuala in Europa Unita este atat de presanta, incat ceea ce Vestul a facut in 100 de ani, Romaniei i se cere sa faca in 5 ani! In elanul sau de a respecta indicatiile Bruxelles-ului, Guvernul roman tinde, asa cum spuneam, sa finanteze nu fermele mici (25 ha) si mijlocii (40 ha), ci fermele mari (100-200 ha). Ar fi un pas catastrofal spre dezorganizarea satelor romanesti, a civilizatiei romanesti traditionale atat de bogate. Intreaga cultura rurala, care este astazi mandria Romaniei, ar fi victima sigura a crearii marilor latifundii!
- Stiu ca ati fost implicat in multe programe de ajutorare a Romaniei, ati sustinut multe asociatii si organizatii neguvernamentale, ati contribuit chiar la declararea Deltei Dunarii ca Parc National. De ce nu vorbiti guvernantilor romani despre aceste pericole?
- Cunosc, intr-adevar, perfect Romania. Inca din 1991 am incercat sa incurajez Ministerul Agriculturii sa inceapa organizarea productiei pe baze asociative, pentru crearea de ferme rentabile. Ofeream bani, programe, consulting gratuit. Dar am asteptat ore si zile intregi la usile ministrului si ale secretarilor de stat de atunci, fara nici un rezultat. Acestia nu doreau pur si simplu sa ne primeasca. Imi cer scuze ca spun asta, dar s-au dovedit opaci la orice idee, complet dezinteresati, ba chiar erau impotriva sugestiilor noastre. Situatia s-a schimbat in prezent, calitatea oamenilor din Ministerul Agriculturii e mai buna, a crescut numarul contactelor cu specialistii occidentali, din dorinta de a sti ce fel de legi sa promoveze. Sa speram ca vor lua in seama si sfaturile noastre, printre altele.
- Va fi mult de luptat cu mentalitatea taranilor care vad inca in bucatica lor de pamant sansa subzistentei familiei. Cum vedeti, in acest context milenar romanesc, actiunea de comasare a parcelelor?
- Numai prin politici guvernamentale de organizare si finantare a fermelor. Uniunea Europeana vine cu banii, dar trebuie sa stie ca ajung sigur la cei care au nevoie de ei. Oamenii nu-si pierd dreptul de proprietate asupra pamantului, dar acesta se va munci in asociere. Taranii pot deveni membri - nu ai unei singure asociatii, ci ai mai multora, daca doresc. Pot contribui la cumpararea, in asociere, a unor tractoare si a altor masini, la achizitionarea de utilaje pentru irigatii, la crearea, tot in asociere, a unor banci de material pentru reproductie, la dezvoltarea unor asociatii de prelucrare a laptelui si carnii pe plan local etc. Vorbesc, se intelege, de tinerii de la sate, care astazi pleaca la oras sa ingroase randul somerilor si sa aglomereze cartierele marginase. Batranii nu pot face nimic, nu sunt interesati deloc de schimbare. Tinerii insa ar dori sa se intoarca, numai daca achizitionarea de masini agricole, cu care lor le-ar placea sa lucreze (nu mai vorbim de utilajele electronice, care ar fi si mai tentante), ar deveni posibila la preturi rezonabile si in forme de plata cat mai elastice. Sunt sigur ca exista deja o multime de fermieri care stiu cum sa faca lucrurile in Romania, dar nu pot activa din lipsa de resurse financiare. Ei au nevoie sa fie indreptati spre sursele de finantare ale Ue, dar numai dupa ce Guvernul reorganizeaza agricultura, in sensul facilitarii maxime a conceptului asocierii si cooperatiei. E de mirare ca acest lucru nu s-a facut pana acum, deoarece educatia agricola este exceptionala in Romania, scolile, liceele de specialitate si facultatile sunt bine reprezentate in toate zonele, cu o programa moderna si profesori foarte bine calificati. Tinerii invata, dar nu pot aplica invatatura, deoarece nu exista organizare, nu exista infrastructura respectiva. Cand vezi toate acestea, ca strain, te cuprinde furia. Ce fac guvernantii? Ei parca nici n-ar sti ca in agricultura sta o imensa sursa de devize necesare pentru dezvoltarea tarii si cresterii nivelului de trai. Parca sunt nebuni! Dar nebuni sunt si olandezii care isi imagineaza ca in Romania se moare de foame. Cu exceptia lenesilor, a celor fara slujbe si fara pamant, invatati sa le pice de undeva in traista, romanii, dimpotriva, mananca prea mult!
"Brutariile din Romania cumpara faina din Ungaria. They are crazy!"
- Unde si ce sa exporte romanii, cand Uniunea Europeana pune bariere de protectie produselor sale?
- La grau n-am auzit sa fie limite. Sa exporte grau in Olanda. Dar sa-si faca propaganda necesara, sa-i determine pe olandezi sa nu mai cumpere grau din America. Eu stiu: graul romanesc este mult mai bun decat cel american! Yes! Nimeni nu stie asta. Graul din Romania e chiar mai bun decat graul din Ungaria! Brutariile din Romania cumpara faina din Ungaria. They are crazy! Cel mai bun grau e in Romania! Yes! Acesti brutari au o gandire complet idioata. Apoi sunt cartofii si sfecla de zahar, la fel si floarea-soarelui. Pot fi exportate cu mare succes in Olanda si in alte tari europene.
- Ati batut tara in lung si-n lat. Cum vedeti dezvoltarea accelerata a ecoturismului (sau agroturismului) din Romania?
- Acest sector economic si cultural are un mare viitor in tara dvs. Dupa cum ati vazut si la Targul de Turism al Europei Centrale si de Est, tinut zilele acestea la Deventer, toate tarile din zona (Slovenia, Ungaria, Bulgaria, Polonia etc.) incearca sa promoveze turismul alternativ. Dar Romania e cea mai buna! Singurul dezavantaj pentru noi, olandezii, este distanta mare: circa 2000 de km. Toti olandezii care vin o data in Romania doresc sa revina. Ei si-au dat seama ca romanii nu sunt cu nimic mai prejos decat alti europeni, singurul lucru care-i impiedica inca sa mearga rapid inainte fiind mentalitatea. Daca olandezii au stat 5 ani sub dominatie straina (germana), sa nu uitam ca romanii au stat 50 de ani sub straini, adica sub o ideologie de import. De aceea, sa fim totusi intelegatori. Romania e fantastica!Ion Longin Popescu
Fotografiile autorului
Interviu realizat la Deventer, cu ocazia unei recente excursii organizate de Primaria din acest oras si Fundatia Deventer-Romania. Cititi reportajul acestei calatorii intr-un numar viitor al revistei. Cei interesati sa comunice cu profesorul Pons ii pot scrie la Universitate - str. Duivendaal 10, P. O. Box 37, 6700 Aa Wageningen, Olanda; tel: 00(313) 17.48.44.38// fax: 00(313) 17.48.24.19// e-mail: lzpons@zonnet.nl