Eveniment
</b><b>"Fetele de aur "
ale scenei
...Asa au fost numite - de catre cei mai duri critici de teatru din Anglia anilor 30-40 - cele mai minunate actrite, ajunse la varste venerabile, care au contribuit in tineretea lor la gloria teatrului britanic. De aceea, multe dintre ele au fost rasplatite cu acordarea unui rang nobiliar, devenind "Dame " - echivalentul feminin al mult ravnitului titlu de "Sir ". Acestor "fete de aur ", acestor "senioare de aur ", dramaturgul Noel Coward le-a dedicat, candva, o piesa. Ce-i drept, la randul sau, Noel Coward a fost rasplatit de Majestatea Sa regina Angliei cu titlul binemeritat de "Sir ", devenind astfel Sir Noel Pierce Coward. Socotit a fi un "Dandy " al lumii mondene londoneze - care-i iarta si pacatul "frivol " de a iubi mai ales "baietii frumosi " -, Noel Coward incepe sa scrie piese dupa piese, inca de foarte tanar. In unele dintre ele, joaca el insusi roluri mai mici sau mai mari, dupa plac. Compune si melodii de succes pentru repertoriul teatrelor de revista, refrene celebre, care vor fi fredonate ani de-a randul de catre fani. Lista creatiilor sale e foarte lunga. As aminti aici doar una, care au facut valva. E vorba de piesa "Private Lives " ( "Vieti particulare "), scrisa in 1930, in distributia careia, inca de la premiera, alaturi de autor s-a aflat si un tanar actor... promitator. Numele lui: Laurence Olivier! Mult mai tarziu, si anume in 1983, piesa - care povesteste istoria unui divort "zgomotos " - va fi reluata la New York, intr-o distributie de zile mari, ce avea in frunte un cuplu cunoscut nu numai pentru stralucitul har artistic, ci si pentru... divorturile zgomotoase. E vorba despre Elizabeth Taylor si Richard Burton.
"Asteptand la Arlechin ", piesa montata recent la Nationalul bucurestean, a fost scrisa in 1960, in chip de omagiu pentru "Fetele de aur " ale teatrului britanic. Premiera s-a petrecut in acelasi an si a oferit mai multor venerabile slujitoare ale scenei prilejul unor creatii de referinta, dar si demonstratia - foarte utila - ca, in ciuda varstei mai mult sau mai putin inaintate, talentul lor a ramas la fel de viu, de iradiant.
Cu premiera de la Nationalul bucurestean, fetele noastre de aur se reunesc si ele cu acest benefic prilej (un prilej pe care l-ar merita multe mari actrite ale scenei romanesti, raspandite pe la teatrele din tara, intrate pe nedrept, de la o vreme, intr-o zona de umbra) intr-un spectacol memorabil. Prin povestea "fetelor " care asteapta resemnate, la arlechin, Noel Coward ofera partituri "grase " unui numar de... 14 actrite. Actiunea se petrece intr-un modest azil de batrane, aflat la ceva distanta de Londra, unde fostele "stele " ale scenei, tragediene ori actrite de revista, isi asteapta - umilite de povara anilor, de saracie, de uitare, de boli si resentimente - ultimul rol: intalnirea inevitabila cu Moartea. Un subiect pe cat de dureros, pe atat de mereu actual.
Iata de ce spectacolul de la Nationalul bucurestean se anunta, inca de pe acum, a fi un succes de durata. Cum altfel, de vreme ce "fetele " au fost alese cu grija si indrumate cu mijloace subtile de maestrul Ion Cojar, autor al unor spectacole de referinta? Cum altfel, de vreme ce ele evolueaza intr-o scenografie - devenita si ea un personaj de epoca - semnata de Liliana Cenean si Stefan Caragiu? Costumele, foarte evocatoare pentru momentul in care se desfasoara diversele situatii din piesa, sunt create de Janine. Pe scurt, o sarbatoare pentru iubitorii de teatru. Desigur, ar trebui sa dedic cate un paragraf pentru fiecare actrita in parte. Ar trebui sa scriu pe larg despre interpretarea unor vedete de frunte ale Nationalului, cum ar fi Simona Bondoc ori Ioana Bulca, Tamara Buciuceanu, Sanda Toma ori Rodica Popescu-Bitanescu; ori, in rolul doamnei "colonel ", Olga Delia Mateescu s.a. Nu pot insa sa nu subliniez creatia magnifica a Ralucai Zamfirescu in rolul Saritei Myrtle. Aceasta, atat de speciala, mare actrita face aici un rol de referinta, dand viata unei foste vedete pe care zbuciumul Scenei o duce, incet-incet, spre ospiciu... Omagiata, ca si celelalte interprete "de aur ", prin tunetele de aplauze ale publicului de la premiera, Raluca Zamfirescu ar fi starnit - sunt sigura! - si admiratia cinicului Sir Noel Coward, autorul piesei, dar si entuziasmul tatalui ei, marele dramaturg G.M. Zamfirescu, parintele "Domnisoarei Nastasia ".Silvia Kerim
Firul Scurt
Rodica Popescu-Bitanescu
Fiori de primavara
Primavara asta neasteptata ne da aripi tuturor. Inmugurim si noi, la fel ca natura, si asta se simte in tot ce facem. "Asteptand la Arlechin ", noua premiera a Nationalului bucurestean, va impresiona, sunt convinsa, si publicul, asa cum ne-a entuziasmat pe toti cei care am lucrat la ea. E un spectacol montat pe un text generos, scris de dramaturgul Noel Coward, cu o distributie de femei in care colegele mele fac roluri de exceptie, in frunte cu minunata Raluca Zamfirescu, aflata intr-o revenire extraordinara, dupa o lunga si dureroasa absenta. Alaturi de ea, stralucesc in roluri generoase Ioana Bulca, Simona Bondoc, Sanda Toma, Tamara Buciuceanu, Aim? Iacobescu - dar n-am sa dezvalui intreaga echipa dirijata de Ion Cojar ca sa mai pastrez ceva din surpriza premierei mult asteptate. Eu compun un personaj pe care nu mi-l doream la inceput, dar treptat el m-a cucerit datorita ambiantei stimulative in care s-a lucrat. Tot in martie vom relua o alta realizare de exceptie a teatrului nostru, "O batista in Dunare ", de D.R. Popescu, tot in regia lui Ion Cojar. Am inceput repetitiile si cu Horea Popescu la piesa lui Kovacevic, "Taramul celalalt ", unde eu am un rol foarte terestru: sunt Bucatareasa. Dupa o scurta trecere intr-un serial politist la televiziune - spun "scurta ", pentru ca dupa trei episoade eu am fost omorata (ca personaj) -, revin cu mare bucurie in scena. In sala mica a Teatrului National, "Marin Sorescu ", ma intalnesc si duminica aceasta cu un scriitor drag mie, Tudor Musatescu, si cu personajele lui mereu actuale. Recitalul meu se numeste "Amicele " (de ce sa nu-i zic "one woman show "?, ca sa nu-i lasam doar pe domni sa-si impuna exclusivitatea, cu "one man show ") si va propun sa veniti la intalnirea cu ele, ca sa va amuzati de hazul lor... amarui. Va asteptam, si eu, si Maestrul!Alice Manoiu
</b><b>Expozitie Brancusi
la Palatul Parlamentului din Bucuresti
In perioada 25 februarie - 10 martie 2002, la Palatul Parlamentului, Sala "Constantin Brancusi ", va fi prezentata expozitia "Valori arhetipale ale satului gorjean si Constantin Brancusi ". Prezentata initial la Sibiu, in Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului (iulie - septembrie 2001) si apoi la Targu-Jiu, la Muzeul Judetean (septembrie - octombrie 2001), expozitia are ca autori Muzeul Judetean Gorj "Alexandru Stefulescu " si Consiliul Judetean Gorj. Parcursul tematic - incercarea de reconstituire a spatiului in care a copilarit Brancusi - este ilustrat si cu fotografii realizate pe santierul restaurarii Coloanei fara sfarsit, selectate din colectia Radu Varia. Privita in ansamblu, expozitia este structurata in patru mari compartimente: Satul Hobita, ca leagan al copilariei artistului; Casa gorjeana, ca micro-univers familial; Simbolurile majore ale artei lui Brancusi si Zborul, ca proiectie a artistului si operei sale in constiinta universala.
Expozitia este conceputa ca un eseu al raporturilor folclorului romanesc cu creatia lui Brancusi. Autenticitatea romaneasca se regaseste atat in stilul de viata, temperamentul, gandirea artistului, cat si in opera sa. Capodoperele lui Brancusi cresc din creatia traditionala romaneasca, "fac trup comun cu ea ". Cel putin un motiv de a va sugera sa-l regasiti pe genialul sculptor roman, vizitand expozitia Brancusi, de la Palatul Parlamentului din Bucuresti.Muzeograf Mirela Cretu
Complexul National Muzeal "Astra " Sibiu