Spiritualitate

Redactia
O stranie intamplare, traita si relatata de profetul Daniel- Despre duhurile din preajma pamantului -Intalnirea cu Ingerul. Daniel a fost unul din cei patru mari profeti ai Vechiului Testament. Inca de tanar, a fost deportat din Iudeea in Mesopotamia, cu alti zece mii de locuitori, in frunte cu rege...

O stranie intamplare, traita si relatata de profetul Daniel- Despre duhurile din preajma pamantului -Intalnirea cu Ingerul

Daniel a fost unul din cei patru mari profeti ai Vechiului Testament. Inca de tanar, a fost deportat din Iudeea in Mesopotamia, cu alti zece mii de locuitori, in frunte cu regele lor, Ioachim, de catre regele Babilonului, Nabucodonosor Ii. Pentru iscusinta si intelepciunea sa, Daniel a fost ridicat la rangul de guvernator peste tot tinutul Babilonului si capetenie peste toti inteleptii. (Daniel 2.48) Dupa moartea lui Nabucodonosor, a urmat la domnie regele Belsatar, fiul acestuia, sub domnia caruia Daniel s-a bucurat de aceeasi pretuire si respect. (Daniel 5.29) La fel s-a intamplat si dupa prabusirea Babilonului, sub Cirus al Ii-lea cel Mare, suveranul persan.
In tot timpul exilului, dorul de tara lui si de locurile natale nu l-a parasit nici o clipa pe Daniel. A plans si s-a rugat mult lui Dumnezeu pentru el si pentru soarta jalnica a poporului sau. A studiat profetiile lui Ieremia si a gasit in ele fagaduinta sigura ca, dupa 70 de ani, iudeii se vor putea intoarce in tara lor. (Daniel 9.2; Ieremia 25.11-12; 29.10, 28) Dornic sa afle timpul cand se va realiza aceasta, fiind de acum in etate, a luat cu el trei prieteni care aveau aceeasi dorinta si s-au retras intr-un loc la adapost de zgomotele lumii. Acolo si-au indreptat fata catre Domnul Dumnezeu, staruind in rugi fierbinti. Aceasta s-a petrecut in anul al treilea al domniei lui Cirus, regele persilor. (Dan.10.1) Au petrecut astfel o zi intreaga, dar nici un raspuns. A trecut a doua zi cu rugaciuni mai insistente, a treia zi, a patra zi, o saptamana, doua saptamani, trei saptamani si nici un raspuns. "In vremea aceea (scrie Daniel in cartea sa), am petrecut trei saptamani de zile in jale. Paine buna n-am mancat, carne si vin n-am pus in gura mea si cu miresme nu m-am uns..." (Dan.10.2-3) Cu toate acestea, nu si-au pierdut speranta si au staruit sa se roage in continuare. O data cu cea de-a 24-a zi de rugaciune, iata ca a venit si raspunsul mult asteptat. A sosit un inger al lui Dumnezeu, imbracat intr-o mare stralucire de lumina, atat cat sa poata suporta un om sa-l priveasca. Acesta s-a adresat direct lui Daniel cu urmatoarele cuvinte: "Daniele, cuvintele tale au fost ascultate din cea dintai zi si tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum". (Dan.10.12) "Iata motivul intarzierii mele" (ceea ce-i spune lui Daniel trimisul lui Dumnezeu pare incredibil): "Ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva 21 de zile. Iata insa ca Mihail, cel dintai dintre ingerii pazitori, a venit in ajutorul meu si eu l-am lasat acolo, la ingerul pazitor al regelui persilor". (Dan. 10.13). "Acum ma voi intoarce sa fac razboi cu ingerul pazitor al Persiei si, cand eu ma voi duce, iata ca ingerul pazitor al Greciei va veni." (Dan. 10.20). "Nimeni nu ma poate ajuta mai bine la aceasta decat Mihail, ingerul vostru pazitor." (Dan. 10.21)

Locuinta Mortilor

Din aceasta scurta relatare a profetului Daniel rezulta fara indoiala ca in apropierea pamantului exista duhuri potrivnice poruncilor lui Dumnezeu si slujitorilor Lui. Trimisul lui Dumnezeu a trebuit sa lupte cu ingerul pazitor al Persiei, care i s-a opus atat la venire, cat si la plecare. In aceasta lupta a fost ajutat de Mihail, ingerul pazitor al poporului iudeu. Ce-i mai spune trimisul lui Dumnezeu, lui Daniel? "Cand eu ma voi duce, iata ca ingerul pazitor al Greciei va veni!" (Dan. 10.20) Asa s-a si intamplat. Nu dupa multa vreme, Alexandru cel Mare a cucerit Imperiul Persan (in timpul regelui Darius al Iii-lea) si si-a stabilit capitala in Babilon. Astfel ca ingerul pazitor al Persiei a fost inlocuit cu ingerul pazitor al Greciei. Despre aceste duhuri adversare lui Dumnezeu, Sfantul Apostol Pavel le vorbea limpede corintenilor, in prima sa epistola: "Sunt destui asa-numiti zei, fie in cer, fie pe pamant. Si apoi, sunt belsug de domni si domnii. Cu toate ca sunt multi domni care guverneaza celelalte popoare si multi dumnezei cinstiti de acele popoare, pentru noi, crestinii, nu este decat un Dumnezeu si un Domn". (1 Corint. 8.5-6) Pe aceste duhuri apostolul le numeste "duhurile rautatii care sunt in vazduhuri" si le clasifica pe categorii (Efes.6.12), iar pe conducatorul acestora il numeste "domnul puterii vazduhului". (Efes.2.2) Spre deosebire de Sfantul Apostol Pavel, Iisus Hristos il numeste pe acest mare conducator "Stapanitorul acestei lumi". (Ioan 14.30) Pentru a ne arata noua puterea, maretia, dar si obraznicia acestui mare diavol, Iisus Hristos a ingaduit sa fie consemnata in Evanghelia lui Luca convorbirea Lui cu stapanitorul acestei lumi, care a avut loc in pustia Carantaniei: "Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii. Si I-a zis diavolul: <<Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea ei, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta>>". (Luca 4.5-7)
Atat Sfanta Scriptura, cat si Sfantii Parinti marturisesc ca intre Universul Material si Universul Divin (taramurile ceresti sfinte si curate) exista un spatiu imens, un al treilea univers. Acest spatiu formeaza linia de frontiera dintre cele doua universuri. In Vechiul Testament, acest spatiu se numea "Seol" (Isaia 14.9), sau "Locuinta Mortilor". (Iezechiel 31.16) Mai recent, acestui spatiu i s-a dat numele de "Universul Astral" si a fost impartit in doua: partea superioara si partea inferioara sau infernala. Duhurile care controleaza intreg Universul Astral formeaza un tot dens, eteric, prin care nu se poate patrunde. Acest univers a fost numit de catre magicieni "Sarpele de Foc" sau braul de foc, inelul sau "centura de foc". Nici un suflet nu putea trece din Universul Material in Universul Divin, decat strabatand acest brau de foc, ceea ce pana la Iisus Hristos a fost imposibil. Acest univers era impenetrabil.

O cale salvatoare

Pana la jertfa mantuitoare a lui Hristos, toti mortii, atat cei drepti, cat si cei pacatosi, ramaneau in acest univers, ocupand diferite nivele, incepand cu cele superioare si pana la cele situate in beznele abisale, conforme cu mentalitatea si faptele fiecaruia. In aceasta locuinta a mortilor au intrat toate popoarele si imperiile lumii. Toata istoria omenirii se afla prezenta aici. Insusi Iisus Hristos, cu putin timp inainte de suferinta si moartea Sa, a facut o aluzie apostolilor Sai despre cercetarea Sa de catre diavol, ce urma sa aiba loc dupa moarte: "Nu voi mai vorbi mult cu voi", le-a zis apostolilor Sai - "ca iata vine stapanitorul acestei lumi, dar el nu va afla nimic in Mine". (Ioan 14.30) Faptul ca dupa moarte diavolul nu a gasit nimic de-al lui in Iisus Hristos, dovedeste ca nu a reusit sa-L retina in imperiul lui. (1 Petru 3.19; Col. 2.15) Mai mult decat atat, Iisus Hristos ca Dumnezeu ce este, a legat pe diavol (Apoc. cap. 20), limitandu-i considerabil puterea. (Efes. 4.8-10) A fost primul care a facut o spartura, ca un tunel, prin centura de foc si a deschis o cale de trecere pentru toate sufletele purificate, ca urmare a implinirii menirii Sale. Pe aceasta cale, au putut fi scoase din Seol, de catre Iisus Hristos, toate sufletele placute lui Dumnezeu, incepand cu Adam si Eva. Astfel ca portile cele vesnice, porti de arama cu zavoare de fier, descrise metaforic de psalmist (Ps. 23.9 si Ps. 106.16), au fost sfaramate si calea de netrecut a fost deschisa. De la Hristos incoace, aceasta cale a ramas deschisa, dar numai pentru cei drepti si curatiti de pacate. Pe dansa vor merge numai cei mantuiti si rascumparati de Domnul. Despre aceasta cale deschisade Mantuitorul, proorocul Isaia (sec. Viii-Vii i.Hr.) scria: "Acolo va fi cale curata si cale sfanta se va chema si nu va trece pe acolo nimeni necurat si nici nu va fi acolo cale intinata". (Is. 35.8) "Si nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea si nici nu se vor afla acolo; ci vor merge pe dansa cei mantuiti, si cei rascumparati de Domnul se vor intoarce" (Is. 35.9) Aceasta cale nici nu poate fi strabatuta cu usurinta, deoarece s-au stabilit de catre puterile intunericului garzi si locuri de cercetare, intr-o ordine desavarsita. Fiecare diviziune spatiala din aceasta cale raspunde de anumite fapte si verifica fiecare suflet, oprind tot ce este al lor. Sfintii Parinti si crestinii in general numesc aceste garzi de verificare "vami". Nu exista cuvinte care sa descrie spaima si groaza sufletelor oprite de a mai inainta pe aceasta cale. De asemenea, nu exista cuvinte care sa descrie bucuria celor scapati si ajunsi - dincolo de aceste "vami ale vazduhului" - in cerurile sfinte. Vorbind despre acesti fericiti, acelasi prooroc zicea: "Si vor veni in Sion, in chiote de bucurie, si veselia cea vesnica va incununa capul lor. Lauda si bucuria si veselia ii vor ajunge pe acestia si vor fugi durerea, intristarea si suspinarea". (Is. 35.10) "Ei vor fi calauziti in pace, muntii si colinele vor izbucni in strigate de veselie inaintea lor si toti copacii campului vor bate din palme." (Is. 55.12)
Despre aceasta cale au vorbit in zilele noastre multi pacienti care au trecut printr-o moarte clinica. Astfel, dr. Kbler Ross, dr. Sabom si, mai cu seama, dr. Raymond Moody, in cartea sa "Viata dupa Viata", au consemnat nenumarate cazuri de moarte clinica, dintre care multi pacienti au povestit despre acest tunel. Si sa nu uitam nici extraordinara carte a lui Seraphim Rose, "Sufletul dupa moarte", unde se vorbeste pe larg despre cel de-al treilea univers.Luca Dumitru
(Reproduceri dupa "Biblia ilustrata", Editura Rao, 1999)