</b><b>O trupa pe cinste:</b><b>Partizan
Ploaia a inceput sa cada cu galeata spre sfarsitul concertului, insa nimanui nu-i pasa. Toti cei stransi in seara zilei de 25 iulie la baza Keoke, pe malul lacului, chiuiau, dansau, zambeau cu gura pana la urechi si cu ploaia siroind prin par. De ce s-a udat fleasca toata lumea si nu a plecat nimeni de la concert? Pentru ca Partizan este senzatia verii si, de departe, cel mai bun debut al anului de pana acum. In lumea muzicala pop din Romania, invadata de play-back-uri, de dulcegarii, de freze si busturi sclipicioase, in spatele carora nu se afla mai nimic, Partizan poate avea efectul unei galeti cu apa receptionate dis-de-dimineata.
Dupa ce vreme de 15 ani a fost solistul vocal al unei trupe fanion a rockului romanesc de avangarda, Timpuri Noi, Adrian Plesca, zis Artan, a revenit pe firmament cu o noua trupa, care nici ea nu face rabat de la calitate. Incepand cu coperta albumului "Am cu ce", cu sunetul, cu videoclipul hit-ului "Fata mea", unul dintre cele mai reusite videoclipuri romanesti de pana acum, cu ironia fara limite a textelor, care iau la tinta atitudini si mentalitati ale stabilor, ale imbogatitilor peste noapte, ale celor care fac din Mercedes telul suprem, totul se afla sub semnul profesionalismului. Un singur lucru lipsea: prestatia live. Iar explozia de ritmuri moderne adunate de "partizani" sub titulatura de "muzica veche de tip occidental" se regaseste pe scena intr-un show pe cinste.
Artan: "Asta-i felul nostru de a ne veseli"
- Cum te-ai impacat cu dizolvarea trupei in care ai cantat mai bine de 15 ani? A fost un moment dificil sau ideea unui drum nou, alaturi de alti colegi, cu un alt stil si alt suflu, te-a entuziasmat si nu te-a lasat sa privesti in urma?
- In ultimii ani traversez o perioada deloc comoda, o perioada zbuciumata ca si muzica pe care o cant. Cam asa stau lucrurile cu rocku. Nu mi-a fost deci deloc usor sa uit de Timpuri Noi si sa pun pe picioare o noua trupa. Este foarte dificil, pentru ca in cadrul acestei ecuatii ce cuprinde munca fizica, intelectuala, afectivitate, multa concentrare si creativitate, se exacerbeaza pana la paroxism unele resorturi interioare pe care, intr-o viata normala, nici nu le-ai banui. Personalitatea oamenilor din trupa se coaguleaza cateodata intr-o directie buna, iar alteori, fiecare o ia pe drumuri diferite si trupa face zece pasi inapoi. La Partizan exista o medie intre aceste doua situatii, care ne-a permis sa avem un traseu cat mai scurt intre proiect si rezultat. Cat despre stil, nu este ceva cu totul nou, consider ca este o continuare fireasca a spiritului Timpuri Noi, in special al celui din anii 80. Mereu se va face o comparatie intre Partizan si Timpuri Noi si este normal, de vreme ce atatia ani - in octombrie se implinesc 20 de ani de la infiintarea trupei - am fost solistul acelei formatii. Sper ca aceasta comparatie sa duca spre evolutie. De altfel, Timpuri Noi s-a destramat pentru ca atat eu cat si Dan Iliescu voiam sa evoluam.
- Inainte de a iesi la rampa, noua ta trupa a avut numeroase alte denumiri, s-a schimbat componenta de multe ori inainte sa se ajunga la acest disc si la aceasta formula. Acum esti multumit?
- Pe 18 iunie 2001, cand a pornit la drum, Partizan avea o componenta, iar pe 19 iunie deja se schimbase. Din decembrie, vad ca avem o formula stabila, cu care am scos un disc si am dat cateva concerte. Primele formule s-au tot schimbat, nu din cauza unor divergente artistice sau afective legate de colegii mei, ci din cauza marii diferente intre entuziasmul legat de proiect si timpul putin pe care-l avea fiecare la dispozitie pentru acesta. Partizan este proiectul meu si al lui Razvan Moldovan, zis "Suedezu", unul dintre membrii fondatori ai trupei Timpuri Noi. Nu am mai cantat cu el din 89, cand a plecat in Suedia, ne intelegem foarte bine, iar acum a venit cu o serie de piese bune, am gasit colegi cu care sa batem palma si am trecut la treaba. Cat de perfectionist as fi, nu pot sa nu fiu multumit de Andreea Paduraru, regizoarea videoclipului, de casa de discuri, de colegi si, in general, de panta neasteptat de buna pe care a pornit Partizan.
- Ce reactii aveti? Ce public ati reusit sa prindeti in mreje pana acum?
- Pana acum avem o reactie foarte buna pentru un album ce a pornit din capul locului ca un proiect underground. Raspunsul vine din partea unei zone de la care ne asteptam - artisti, scriitori -, dar si din partea unei categorii de public cu un nivel cultural foarte scazut. Practic, fragmente din piesele noastre - "Ba, am cu ce", "Fata mea este model" au inceput sa se proiecteze direct pe strada. Partizan canta despre noi ca oameni, ca tara, ca popor. Avem un ritm foarte romanesc, insa muzica noastra nu prezinta folclor autentic, lasam acest demers culegatorilor de folclor. Exista si o piesa in care nu ne limitam la mentalitatea pur romaneasca, ci surprindem o constanta cat se poate de generala pentru omenire in ansamblu. In aceasta piesa, artistul isi indreapta atentia catre civilizatiile extraterestre si ne infatiseaza faptul ca mesajul omenirii - cel cu opere de Bach, Da Vinci si alte momente sublime ale spiritului si inteligentei umane trimise in spatiu sub forma unui disc - este trunchiat si nu contine o informatie cat se poate de utila despre specia noastra. Daca o sa spun ca piesa se numeste "Banii", o sa va dati seama singuri despre ce informatie este vorba. Si iata cum am deconspirat o conotatie mai substantiala de pe disc. Nu-mi pare rau, pentru ca sunt suficient de multe altele, ce vor face deliciul ascultatorilor care le vor descoperi, incetul cu incetul.
- Pana la urma va distrati atat de mult pe cat se amuza cei care va asculta? E reconfortant sa iei mereu atitudini si gesturi "in balon", sa ironizezi, sa faci bascalie?
- Si inca cum! Unii cred despre mine ca sunt un tip frustrat, de vreme ce pot sa scriu aceste texte. Nu cred ca este vorba de frustrare, ci despre gluma si bascalie. Pur si simplu, asta-i felul nostru de a ne simti bine, de a ne distra si de a ne veseli. Ce-i drept, e o veselie mare si sa vezi ce-o sa mai fie, de vreme ce in muzica pop-rock romaneasca, in mod stupid, predomina subiecte dramatice.
- Ati reusit sa puneti la punct un proiect cat se poate de profesionist, ceea ce din pacate este o raritate. Nu pot sa nu te intreb: oare a fost chiar atat de greu? Poate Partizan sa miste ceva in muzica romaneasca?
- Sunt foarte mandru de productia muzicala aproape desavarsita, realizata de Razvan la el in Suedia. Se vede gheata scandinava, limpezimea, se vede ca-i facuta departe de stresul romanesc cotidian, altfel, in habauceala asta de aici, ar fi iesit probabil un lucru comun, un nou disc in corul armatei romane de muzica de divertisment, care alt subiect in afara de dragoste nu-si mai poate gasi si care, dupa parerea mea, se intrece in cacofonii. N-am putut niciodata sa atac acest subiect, din pudoare, nu ma simt matur sa ma apropii de un subiect atat de delicat. Daca tot am ajuns aici, hai sa-ti spun ce am observat. Am observat ca poti randui formatiile in suburbane din punct de vedere muzical sau si mai suburbane in felul urmator: cu cat numele trupei respective cuprinde mai multe litere precum k, y, w, q, x, cu atat esenta este mai peltica si desfasurarea mai banala. Altfel, te mai poti astepta si la lucruri interesante. Cat despre Partizan, este un proiect in care se aduna in mod natural cei cu acelasi crez si tel. Vom sti ca avem cu adevarat succes in momentul in care vor aparea trupe care vor incerca sa mearga pe drumul nostru. Nu-i nimic rau in asta. Intotdeauna cand iese la iveala ceva nou si bun, in urma lui apar si emulii.
Componenta Partizan:
- Artan Everestu Rockului Romanesc- voce; - Razvan Moldovan Suedezu - groove machine; - Cristi Sandu Electroputere- grove machine; - Vasile Malik Bebea - bass; - Dan Musetescu Muscone- chitara; - Valeriu Neamtu Galagie - tobe.Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)