Glisarea spre stanga
Scena politica romaneasca este dezechilibrata. Ea este dominata de un partid-gigant, Psd-ul, proclamat de centru-stanga. Doctrina lui, social-democrata, este contestata de Pd, plasat in aceeasi arie. Pd-ul sustine ca, in fapt, Psd-ul nu este un partid de stanga, populismul sau mascand un oportunism politic a carui esenta este doar conservarea puterii. La stanga Psd-ului se gaseste Prm-ul, care isi dubleaza optiunea doctrinara cu un nationalism exaltat, extremist. Udmr-ul nu intra in discutie, partidul etnic cumuland toate tendintele ideologice existente. Udmr-ul nu poate fi deci incadrat intr-o orientare politica anume, centrarea sa pe problemele etnice specifice imprimandu-i un oportunism evident. Udmr-ul a guvernat cu coalitia Cdr-Pd, definita de centru-dreapta, si guverneaza cu Psd-ul, declarat de centru-stanga. Singura incompatibilitate pentru Udmr este, in spectrul partidelor parlamentare, Prm-ul, datorita nationalismului sau exclusivist sovin. Daca Prm-ul ar renunta vreodata la aberatiile vadimiste, devenind doar un partid cu tendinte etatiste, socializante, Udmr ar fi capabila, in virtutea interesului sau particular, sa ii devina aliata. In zona stangii se regaseste si Pur-ul. Partidul d-lui Voiculescu a intrat in Parlament pe usa din spate, printr-o alianta preelectorala cu Psd-ul. Fara respectiva alianta, el ar fi fost astazi unul dintre partidele neparlamentare, in zbatere continua pentru captarea atentiei electorale. Pur-ul are totusi la dispozitie formidabile mijloace mediatice (Antena 1, "Jurnalul National") care il tin mereu in prim-planul dezbaterilor cotidiene. Pur-ul incearca, in ultima vreme, din motive anume, o detasare din remorca Psd-ului, afirmandu-si si o apartenenta la social-liberalism. Pur-ul simte chemarea unui rol politic independent in viitoarea legislatura, fie si printr-o regrupare a fortelor politice de aceeasi orientare.
Singurul partid de centru-dreapta din actualul Parlament era Pnl-ul. Am scris la trecut, intrucat Pnl-ul a optat, in momentul de fata, pentru formula social-liberala, definita de centru-stanga. Orientarea propusa de d-l Stolojan, din aparente motive pragmatice, il aliniaza Pur-ului, cu care Pnl-ul va descoperi curand numeroase afinitati. Pnl-ul a pornit astfel pe calea asaltului guvernarii, nefiind exclus ca, dupa viitoarele alegeri, sa devina unul dintre detinatorii puterii. Renuntarea la fermitatea doctrinara in favoarea unui oportunism pragmatic a fost agreata de majoritatea filialelor partidului, liderii acestora fiind prea... obositi de asteptarea in opozitie. Participarea la administratie este, in Romania, o sursa de siguranta in afaceri, de concretizare a intereselor particulare. Optand pentru "programul Stolojan", Pnl-ul a intrat intr-o "ordine" vizata de actualele centre de putere, dispuse - se pare - la minime concesii in scopul cosmetizarii "democratiei" romanesti. Un presupus plan al politicienilor grupati in jurul d-lui Iliescu, presedintele tarii, ar urmari realizarea unei alternative la Psd-ul d-lui Nastase, alternativa in care Pnl-ul ar juca, alaturi de Pur si, probabil, Pd, un rol major. Pe scena politica romaneasca s-ar structura astfel doua structuri partinice majore, social-democrata si social-liberala, avand - in esenta - acelasi tel, mentinerea statu-quo-ului, legalizarea "achizitiilor" noii burghezii romane, provenita din esaloanele inferioare ale fostului Pcr. Cu distrugerea "dreptei" parlamentare, "sistemul" existent se stabilizeaza definitiv, asigurand dominatia economica totala a membrilor sai.
Unul din liderii de orientare strict liberala din Pnl, d-l Dinu Patriciu, identifica intr-o dezbatere premergatoare Congresului ce a schimbat optiunea ideologica de fond a partidului, un "bazin electoral al dreptei", constituit in principal din angajatii sectorului privat al economiei, oameni cu o noua mentalitate, deschisi spre valorile clasice ale liberalismului. Acest "bazin" ar regrupa aproximativ 25% din electorat, o forta semnificativa, daca ar putea fi sintetizata de un partid declarat de dreapta. Pnl-ul nu reusise, insa, pana la Congresul din 24 august a.c. sa isi precizeze oferta, balansul sau in raport cu Psd-ul aflat la putere derutandu-i. Trecerea la social-liberalism si carisma d-lui Stolojan vor atrage probabil voturi din masa de 75% a electoratului de stanga, alaturi de voturile unor "liberali" derutati. "Bazinul" identificat de d-l Patriciu va fi insa pierdut in cea mai mare parte pentru ca cei implicati in sectorul privat sunt primii interesati in schimbarea totala a "sistemului" actual, sistem bazat pe parazitarea economiei de stat si pe controlarea initiativei independente. Noul Pnl va cauta sa "umanizeze" sistemul, sa-i dea o anume onorabilitate si, eventual, o anume eficienta, nu sa-l destructureze radical. Pnl se va transforma, astfel, intr-un partid oportunist, un partid pentru lider, plutind in siajul arbitrar al acestuia. Intr-un fel de piesa de teatru in care "regizorul" distribuie din umbra rolurile, optiunile doctrinare ale "actorilor" nu mai conteaza. Or, Pnl-ul reprezenta, este adevarat, sovaielnic, contradictoriu sau chiar politicianist, ultima "reduta" parlamentara a dreptei. Glisarea lui discreta spre centru-stanga, chiar daca "semnalele" raman pentru o vreme de dreapta, va dezechilibra total esichierul politic romanesc.
Pentru un partid cu doctrina precizata si cu un program emanand consecvent de la ea, preluarea puterii reprezinta modalitatea de a-si concretiza viziunea asupra realitatii. Dobandirea puterii este rezultatul prezentarii unei oferte convingatoare, bazate pe analiza critica a starilor de fapt. O oferta care sa raspunda asteptarilor unui segment al electoratului. Schimbarea orientarii unui partid politic duce, inevitabil, la pierderea identitatii lui si la pierderea segmentului de electorat care se regasea in el. Majoritatea electoratului roman este, deocamdata, de stanga. Cauzele se cunosc si nu are rost sa le enumeram acum. Exista insa si acel "bazin de dreapta", de care vorbea Dinu Patriciu, care are nevoie de reprezentare, de o proiectare a propriei viziuni asupra destinului societatii. Prin glisarea oportunista, fie ea si motivata pragmatic, spre stanga, Pnl-ul va lasa acest bazin in deriva. Oricat va incerca "sistemul" sa-l domine prin bruierea alternativelor, el va ajunge inevitabil la constituirea unei formatiuni politice care sa-l defineasca. Dinu Patriciu prognoza aparitia unei asemenea grupari in 2003. Cred ca un nou partid autentic de dreapta este deja pe cale de constituire. El va reprezenta alternativa reala la proiectul unei stangi omnipotente, impus de "sistemul" instaurat in Romania dupa 1989.
Unii analisti sustin ca, in Romania, orientarile de stanga si de dreapta sunt atipice. Teza este rezultatul unei miopii politice. Sistemul instaurat dupa caderea comunismului viza instaurarea unei democratii aparente, prin "raspandirea" oamenilor lui in toate partidele politice. In aparenta, operatiunea a reusit. In realitate, desi cu greu, impotriva proiectului impus de sistem o clasa de intreprinzatori privati este pe cale de formare. Ea este de dreapta si, daca nu se va recunoaste in partidele existente, isi va construi altele. Partide de dreapta, definite doctrinar si programatic, care sa o reprezinte si sa-i concretizeze aspiratiile.Toma Roman