Adevaratul triumf al Festivalului de la Mamaia:
Zamfir si PhoenixZiua monstrilor sacri
In miezul zilei, Teatrul de Vara din Mamaia vuieste de la un kilometru de acordurile "Ciocarliei". O "Ciocarlie" ce suna ciudat, cu nai, tobe, vioara, chitara electrica... Inauntru, pe scena, se afla doua legende in tricou si pantaloni scurti, care repeta de zor: Gheorghe Zamfir si Nicolae Covaci. Tacut, incruntat, insa cu mult, mult umor, Covaci conduce "ostilitatile", atent pe sub sprancene la orice detaliu legat de muzica, sonorizare, organizare. Zamfir are si el pofta de glume si de putina joaca, insa nimic nu pare mai serios decat aceste repetitii pe scena topita de soare, care au inceput de o ora si jumatate si inca mai dureaza. Urmeaza un concert cu totul special si lucrurile trebuie bine puse la punct. Mi-as fi dorit ca in sala, la aceasta repetitie generala, sa se afle si membri ai unor formatii de baieti si fete pentru care probele de sunet inseamna perfectionarea tehnicii mimarii dupa banda, miscari de dans si, in primul rand, fixarea frezei. Poate asa ar fi inteles de ce concertul Zamfir - Phoenix, care a deschis ultima seara a Festivalului de la Mamaia, a fost singurul ovationat in picioare de un public entuziast.
Prima parte a concertului, mai profunda si totodata mai pasionala, l-a avut in prim-plan pe marele artist care este Gheorghe Zamfir. Un Zamfir care s-a lepadat de inhibitii si de prejudecati si care a aratat nu doar fateta unui instrumentist genial, dar si pe aceea a unui muzician complex, capabil sa se adapteze unor noi stiluri, si chiar pe aceea a unui vocalist patimas. Cine si l-ar fi imaginat pe Gheorghe Zamfir cantand cu foc "Foaie verde de bujor/ Toata lumea are-un dor", facand, prins in jocul rock-ului pe care-l contesta vehement nu cu mult timp in urma, backing vocals la "Nunta" si "Strunga" celor de la Phoenix, cine si-ar fi inchipuit ca Zamfir, radiind cu un zambet mare pe fata, va fi cel care, alaturi de un Covaci "fioros" si rezervat ca de obicei, va flirta cu publicul incins? Descatusarea lui Zamfir a insemnat marea si placuta surpriza a concertului. Phoenix si Zamfir s-au intalnit pe un teren comun, cel al folclorului romanesc pur, pe care de ani buni incearca sa-l asimileze, iar intalnirea aceasta intre candoarea naiului si sunetul amplu, rotund si robust al Phoenix-ului a insemnat un triumf. Concertul celor doua legende ale muzicii romanesti a plutit mult deasupra Festivalului de la Mamaia care, din pacate, are inca atarnata de gat piatra playback-urilor, a fitelor si a artificialului.
Phoenix a avut si un moment propriu in care Covaci si alti veterani ai formulei anilor "60 au cantat cateva slagare rebele de atunci: "Totusi ca voi sunt", "Vremuri", iar Moni Bordeanu a aratat de ce a fost considerat primul showman al rock-ului romanesc.
Finalul cu Phoenix si Zamfir interpretand variante de gala ale pieselor "Nunta" si "Strunga", cu un puternic filon folcloric, a aratat clar ca aceasta fuziune nu are voie sa se opreasca aici, la acest prim concert.
Gheorghe Zamfir
"Mi-am dorit mult sa cant pentru tineri"
- D-le Zamfir, prezenta dvs. la Festivalul de la Mamaia a insemnat o mare surpriza. Ce v-a determinat sa faceti acest pas, sa acceptati colaborarea cu o trupa rock?
- Nu am fost niciodata un adept al rock-ului, dimpotriva, insa traim intr-o lume acaparata nu de muzica lui Bach sau Mozart, ci de rock. Iar eu mi-am dorit foarte mult sa ajung la tinerii romani, sa-i fac prin aceasta muzica sa nu se mai uite atat de disperati spre Vest, sa vada ca aici, in tara, sub ochii lor, se afla valori infinit mai pure decat cele pe care se importa. Uitam prea repede tezaurul de milenii, pe care il privim cu reticenta, cu retinere si, de multe ori, chiar si cu sila. Publicul romanesc, care in cea mai mare parte nu stie decat ce i se da la radio si Tv, mi-a descoperit in concertul de aseara o fateta a activitatii mele pe care nu o cunostea, desi o practic de mai mult timp. Latura aceasta folk-rock este doar unul dintre cele sapte stiluri de muzica pe care le practic. Am inceput in 1973 cu inregistrari pentru Casa de discuri Philips, iar in ultimii ani am strabatut Turcia intr-un turneu pe stadioane, cu mare succes, alaturi de o trupa rock din Danemarca. Poate daca nu as fi avut aceste experiente, m-as fi adaptat mai greu si s-ar fi simtit o oarecare stangacie pe scena, insa nu a fost cazul.
- Cum a decurs colaborarea cu Phoenix? Veti continua aceasta fuziune si in alte concerte?
- Rock-ul poate avea o valoare artistica certa atunci cand incearca sa exprime intr-o lumina noua valorile nationale, traditiile. Daca reuseste sa pastreze ritmul acestui pamant, sa aminteasca de daci si de stramosi, atunci si-a atins tinta. Asta am apreciat foarte mult la Nicu Covaci si la muzica Phoenix. M-a impresionat si faptul ca atunci cand am discutat repertoriul, Nicu Covaci a refuzat categoric sa cantam vreo piesa straina. Mi-a spus: "Amandoi vorbim romaneste, haideti sa si cantam romaneste. Daca nu, intelegerea cade".
Phoenix canta de 40 de ani, cariera mea se apropie de 50, suntem singurele mituri muzicale ce au rezistat in ultima jumatate de secol, in afara celui enescian. Eu aduc traditia celui mai vechi instrument planetar, naiul. Ei, chiar daca au inceput cu muzica occidentala, au devenit in timp o legenda nationala. Sper ca acest concert sa fie de bun augur si aceasta conexiune ce s-a produs intre noi sa schimbe culoarea muzicii romanesti, sa produca un scurtcircuit benefic pentru gustul publicului.
</b><b>Nicolae Covaci
"I-a cam placut domnului Zamfir printre haiduci"
- Nimeni nu si l-ar fi imaginat pe Gheorghe Zamfir cantand cu asa convingere alaturi de Phoenix. Cum l-ati "prins", cum a pornit aceasta colaborare?
- Cu 15 ani in urma, l-am cautat in Germania pentru a-i propune o colaborare, insa atunci nu a iesit nimic. Se pare ca, daca imi pun ceva in cap, pana la urma tot se intampla. Acum a pornit de la un articol in care d-l Zamfir se plangea de multe lucruri care ma dor si pe mine. Venim din doua extreme, iar el avea o panica vizavi de muzica rock. Am reusit sa-l conving ca aceasta muzica poate avea si o latura crestina, ca impreuna cu noi se poate face mult mai bine inteles. El vine cu aceasta impresionanta interpretare din inima, cu partea adanca, sensibila, iar noi venim sa dam cu bata. I-am spus: "Haideti sa fim o data si lupi, nu numai oi". Este un tip dificil, distant la inceput, insa m-a surprins cat de bine s-a integrat grupului. A scapat de niste prejudecati si i-a placut fratia haiduceasca. Pentru noi este o onoare sa cantam alaturi de Zamfir, care este o icoana a muzicii. Trebuie respectat pentru tot ce a facut, este un muzician genial nu doar al Romaniei, ci al planetei.
- Cand se intalnesc doua astfel de nume mari, asteptarile sunt pe masura. Sunteti multumit de felul in care s-a finalizat acest proiect?
- Proiectul a fost pus pe picioare la repezeala, in sapte zile, special pentru Festivalul de la Mamaia. Am pus afisele cu doar trei zile inainte, pentru ca am vrut sa fie cu adevarat o surpriza. Se poate mult mai mult si sper sa facem o productie proprie, cu un timp mult mai mare de repetitii, cu concerte pe indelete si cu disc.
- O alta surpriza a serii a fost formula Phoenix pe care ati ales-o pentru acest concert...
- Cu "Kamo" (Bela Kamocsa) n-am mai cantat din "94 de la Polivalenta dar, chiar daca de multi ani e chitarist de jazz, s-a descurcat bine cu vechile partituri. Pe Moni l-am chemat din Germania si ma bucur ca a fost in forma ca pe vremuri, la piesele mai vioaie, alese pentru a balansa cu partea mai blanda a lui Zamfir. La percutie l-am avut si pe Costin Petrescu, bateristul nostru de la sfarsitul anilor "60. Alaturarea aceasta intre membrii fondatori si noii colaboratori Phoenix - Eugen Tegu, Lucian Ciorga - este de fapt o anticipare a aniversarii a 40 de ani de la infiintarea trupei, din care vrem sa facem un eveniment grandios.Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)