Pop-Rock
</b><b>Ana-Maria</b><b>"Ma pregatesc sa-mi deschid aripile"
- Subtirica, brunetica, venita tocmai de la Simleul Silvaniei, a "explodat" anul trecut la Festivalul de la Mamaia, cucerind mult-ravnitul trofeu. Pustoaica de paisprezece ani devenise un nume. Azi, fetita de ieri s-a transformat intr-o adolescenta constienta de sine, de valoarea si de menirea ei. Pretul succesului n-a fost prea dulce pentru Ana-Maria, dar a ajutat-o sa se maturizeze la vreme, pentru a reusi sa infrunte bataile, nu totdeauna cu flori, ale vietii artistice romanesti -
- Dupa triumful de anul trecut la Mamaia, in interviul acordat revistei "Formula As" spuneai ca prima ta victorie muzicala era "lucrul cel mai grozav" care ti se intamplase pana atunci. Cum a continuat povestea fetitei din Simleul Silvaniei care, nestiuta si necunoscuta de nimeni, asemenea Cenusaresei, a izbutit sa devina regina balului?
- In pofida tuturor asteptarilor, succesul de la Mamaia nu m-a facut sa ametesc. Dimpotriva! Mi-am propus sa o las ceva mai moale cu muzica si sa ma ocup mai mult de invatatura. Aveam de sustinut examenul de capacitate si trebuia sa fac o figura buna si acolo. N-am sistat concertele, doar le-am mai rarit si am incercat sa ma adun si sa ma concentrez in vederea acestui hop. Si cred ca am reusit sa ies si din aceasta incercare cu obrazul curat: la romana am luat nota 10 si sunt foarte mandra. Nu pot spune ca detest matematica, dar mereu m-am simtit mai aproape de literatura. Orele pe care le-am mai sarit la capitolul studiu au fost compensate de fler si de imaginatie.
- Unul dintre proiectele tale muzicale majore era editarea unui al doilea album. Ai renuntat la el?
- Proiectul n-a fost abandonat. Prin martie am demarat inregistrarile, dar intr-un regim temperat. Mi-am propus sa lucrez mai incet, dar temeinic, pentru ca miza era deosebita: am primit in dar niste piese extraordinare, pe care i le datorez aceluiasi Sandy Deac din Cluj, cu care lucrez la album. De data aceasta, materialul tinde mai mult catre rock, e ceva mai agresiv, in sensul unei energii mai intense. O reorientare muzicala ce trebuia insotita si de o schimbare a infatisarii, a aparitiei scenice. Deocamdata, nu ma pot dezlipi de Sandy Deac, solistul formatiei Desperado. Suntem foarte legati sufleteste si asta se reflecta cel mai bine in muzica pe care mi-o compune. El mi-a inteles perfect trairile, chiar si pe cele nerostite. Si tocmai aceasta comuniune spirituala a dus, probabil, la o colaborare atat de lina, incat inregistrarile au fost gata intr-o saptamana! Record care ne-a uimit chiar si pe noi. Dar se vede treaba ca atunci cand muncesti cu placere, alaturi de prieteni, lucrurile merg bine de la sine. Initial, am dorit sa lansam acest album candva, la inceputul verii, dar ne-am razgandit, fiindca nu aveam vreme sa ne pregatim o campanie promotionala de anvergura, pe masura materialului. In consecinta, am amanat acest moment pentru toamna, cand suntem decisi, atat eu cat si casa de discuri, sa punem osul la treaba si sa facem cunoscut albumul intr-o maniera profesionista. Va urma un turneu de promovare, concerte in care voi canta live cu o trupa. Voi avea alaturi de mine trei baieti din Desperado, plus alti doi instrumentisti despre care am auzit ca sunt tare chipesi, asa ca abia astept sa-i vad. (Rade!) Repetitiile vor debuta acum, la inceputul lui septembrie, la Cluj, in studioul lui Sandy, si sunt convinsa ca vor decurge foarte bine. Pe baietii din Desperado, si pe Sandy Deac in primul rand, ii consider prietenii mei, asa ca pot spune ca lucrez in familie.
- Noua infatisare in care ai aparut la Mamaia vara aceasta a surprins. Pustoaica de ieri s-a transformat intr-o adolescenta constienta de talentul si de seductia pe care i le-au daruit ursitoarele. Mi se pare mie sau chiar te-ai maturizat?
- Tot ce pot sa-ti spun e ca noua infatisare a fost generata de o modificare produsa in interior; o gama noua de sentimente si de trairi, pe care am inceput s-o experimentez destul de curand dupa castigarea trofeului de la Mamaia. Acela a fost momentul cand mi s-a relevat adevarata valoare a prieteniei, dar din pacate si fata urata a pizmei, frumusetea, dar si marsavia din oameni. Am avut probleme cu multi profesori, cu colegi, cu insi pe care eu ii consideram "de partea mea". Barfa si invidia, gelozia si meschinaria m-au marcat teribil, mai ales in primele luni. M-am consumat foarte mult si am suferit. Norocul meu a fost sa am alaturi de mine familia: mama, tata si fratele meu m-au sprijinit si mi-au ridicat moralul. Datorita lor am inteles ca atitudinea potrivita este sa dau replica, in mod civilizat, dupa care sa trec mai departe, sa-mi vad de drumul meu. Intr-un an de zile am acumulat foarte multa experienta de viata, iar modul brutal in care am descoperit fata urata a existentei mi-a modificat si stilul muzical, si infatisarea. Noua tinuta sport ma face sa ma simt mai puternica, in concordanta cu noul "eu". Iar parul lung imi creeaza si el impresia unei energii noi: ma simt romantica, dar intr-o perspectiva rock.
- Despre ce vorbesc piesele de pe noul album?
- Nu am renuntat la tema dragostei, dar vorbesc si despre viata de artist si despre soarta, uneori ironica, a acestor oameni care-i incanta pe cei din jur cu harul lor, dar care au si ei neimplinirile si durerile lor. Eu nu am suferit inca din dragoste, dar cant pentru dragostea pe care o vad si o simt in jurul meu, pentru iubirea dintre fratele meu si prietena lui, Ioana, pentru indragostitii care se tin de mana pe strada. Deocamdata, eu ma limitez la a iubi, cu pasiune, frumosul: muzica, oamenii cu suflet cald si sincer, florile.
- In final, spune-mi ce-si doreste pentru viitor Ana-Maria, proaspata liceana?
- Desi am intrat la Liceul de Filologie din Simleul natal, intentionez sa ma mut in Cluj. Ma pregatesc sa-mi deschid aripile si sa zbor din cuibul parintesc. Inca mai strang bani pentru un apartament, iar rocada se va produce cu siguranta. Simleul e un orasel prea mic pentru niste aspiratii atat de mari ca ale mele. La un moment dat, ai senzatia ca te sufoci si simti un impuls irezistibil sa fugi. Eu n-am sa fug, doar am sa plec. Plec spre inima Ardealului. Clujul te face sa te simti Om. Acolo oamenii sunt parca mai calzi decat prin alte parti. Acolo e munca mea, baza mea. Cel putin momentan. Si tot acolo sunt si prietenii mei. Trebuie sa-mi adun curajul si sa fac acest pas.Ines Hristea
Fotografii de Iulian Ignat