Scrisoarea saptamanii
- Prin Internet -
Islanda
"Ca roman ce locuiesc in Islanda, ma simt jignita profund..."
Va retin pentru scurta vreme atentia cu o problema care nu ma lasa sa dorm: subiectul "Dracula". Nu inteleg scopul atator discutii purtate pe tema aceasta. Incercam sa avem "un punct" de atractie turistica? Ca roman ce locuiesc in Islanda, vreau sa va marturisesc ca ma simt jenata si jignita profund cand vad zambetul din coltul gurii al tuturor celor care afla ca sunt din Romania. Aproape toata cultura lor legata de Romania se rezuma la Dracula, Ceausescu
Pacat ca nu putem avea si noi astfel de reclame, pentru diferite zone ale tarii. Asta ar insemna sa ne facem cunoscuti. Nu ca primitivi sau draculisti, ci cu adevaratele noastre valori. Daca va sta in putere sa spuneti cuiva care sa aiba urechi de auzit, atunci va rog s-o faceti. Este doar spre binele nostru, al tuturor. Este vorba de viitorul nostru.
Cu consideratie pentru "Formula As" si pentru colectivul ei,
Daniela Ilea Gunnarsson
Sua
"Acolo este linistea noastra"
Draga "Formula As",
Ma numesc Carmen Pasarelu si sunt in prezent in New York. In fiecare saptamana astept cu nerabdare noul numar al revistei dvs. Vreau sa va multumesc din suflet pentru toate articolele legate de medicina naturista, de frumusete. Ma bucura mult faptul ca puneti accentul pe intoarcerea la natura, pentru ca acolo este linistea si frumusetea sufletelor noastre. Si, nu in ultimul rand, vreau sa va multumesc pentru minunatele povesti cu oamenii simpli si uitati de mult ai poporului nostru. Mii de multumiri,
Carmen
Canada
"Acum, duminica are un gust aparte"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Va scriu acest mesaj in primul rand ca sa va multumesc ca existati. Ma numesc Iustina Bac si traiesc in Toronto, Canada, de aproape un an. Citesc revista dvs. de ani buni si cand am plecat din Romania m-am bucurat enorm sa aflu ca pot sa am acces la ea prin Internet, departe de casa. Site-ul revistei si bogatia de informatii gasite aici ma face sa regret mai putin faptul ca nu am paginile in mana, si ma bucur in fiecare duminica seara de tot ceea ce gasesc nou. Credeti-ma, nu exagerez deloc cand spun ca este un strop de Romanie in tot ce absorb cu nesat din informatia pe care o puneti la dispozitie si as fi mai saraca daca nu ar exista. Daca pana acum, duminica era o zi ca toate celelalte si ne pregateam doar pentru o noua saptamana de lucru, acum are un gust aparte, fiindca putem citi "Formula As"!
Va multumesc pentru ideea minunata de a crea o astfel de publicatie, dvs. si colegilor din echipa, si nu in ultimul rand pentru profesionalismul si intelepciunea cu care alegeti subiectele din revista; nici urma din violenta si agresivitatea cu care, din pacate, ne-am obisnuit deja, ca o otrava zilnica. "Formula As" este oaza de liniste si colectia de informatii si invataminte utile, destinate oricui, de orice varsta, si fara de care, drept sa va spun, aici, la atatea mii de kilometri de Romania, senzatia de singuratate ar fi mai acuta.
Va doresc mult succes in continuare, multi ani inainte pentru dvs. si pentru revista! Stiu ca noi, cei de departe, ne putem baza pe dvs., ca pe un doctor de suflete, care cu maini magice inlatura distantele de pe harta si ne face sa ne simtim, asa cum suntem de fapt in adancul sufletului, Romani!
Cu multa stima,
Iustina
Scurt mesaj pentru familia Prica Ion: "Va iubesc enorm!"
Dupa cum observati va scriu mereu, sunt o cititoare fidela, iar cateodata citesc revista de 2-3 ori, datorita faptului ca imi aduce aminte de casa, Romania. Tocmai am aflat o veste care m-a intristat foarte tare, tatal meu este bolnav, iar eu nu pot face nimic, datorita faptului ca sunt asa de departe... As dori, daca s-ar putea, sa va rog sa ma ajutati sa le fac o mica surpriza. Daca ati putea sa-i sunati la telefon, sau daca ati putea tipari in revista dvs. un scurt mesaj pentru familia Prica Ion. Spuneti-le cat de mult ii iubesc, ca imi este tare dor de ei si ca ii doresc tatalui meu insanatosire grabnica, mamei multa dragoste, iar Juliei o sarutare plina de dor. Esti sora cea mai buna din lume! Va iubesc enorm.
Simona Ana Prica-Kachur
Cazuri De Extrema Urgenta
"N-ar fi bucurie mai mare pe lume pentru fratele meu, decat sa aiba din nou un calculator"
Stimata d-na directoare Sanziana Pop,
Va scriu cu speranta secreta ca nu va voi plictisi cu problemele mele si voi incerca pe scurt sa va relatez tot ce am pe suflet. Ma numesc Alexandra si am saisprezece ani. Fratele meu Mihai are paisprezece ani si despre el as vrea sa va vorbesc in cele ce urmeaza. Am sa incep cu o scurta prezentare a faptelor care mi-au insuflat dorinta de a va scrie. La scurt timp dupa nasterea noastra, mama a trecut printr-un divort lung si greu, in urma caruia a ramas sa ne creasca singura. Impreuna cu mamaia si bunu - bunicii mei - s-a straduit sa ne ofere o copilarie din care sa nu resimtim absenta tatalui. Totul parea perfect, parea ca asa trebuie sa fie dintotdeauna, pana cand viata ni s-a intunecat intr-un mod tragic, incepand cu acel fatidic an 1996, cand cuvantul cancer s-a insinuat in casa noastra si s-a pronuntat din ce in ce mai disperat. Revad si acum cu durere cum sfanta, divina noastra bunica (impropriu spus - era atat de tanara si frumoasa!) se stingea incredibil, in bratele mamei. La scurt timp, nesupravietuind tragediei, inima lui bunu s-a oprit si doliul s-a asternut iar peste noi. O iubea enorm, dar cine n-a iubit-o! Era steaua noastra polara, blanda si puternica, un sprijin ferm pentru mama, care nu mai avea acum pe nimeni in afara de noi si Dumnezeu.
La mai putin de un an de la aceasta dubla si imensa pierdere, aflam despre tatal nostru ca s-a stins incredibil, pe un pat de spital. Diagnosticul era cancer pulmonar. Ne-am simtit atunci mai in varsta cu zeci de ani. Cautam sa-l sustin pe fratele meu si amandoi pe mama. A fost foarte greu. Trebuia sa incercam sa ne desprindem de acest marasm al bolii, sa uitam de frica si disperare.
Am jurat ca voi deveni medic, mai mult, medic oncolog, ca imi voi dedica viata cunoasterii acestei boli. Am intrat la un liceu de biologie-chimie, particip la olimpiade, imi petrec multe ore in laborator, analizand la microscop, si studiez tot ce pot acum. Trebuie si voi intra la facultatea de medicina. Altfel nu se poate! Fratele meu s-a aruncat cu pasiune asupra cunoasterii computerului, fiind cel mai bun la orele de informatica (are numai note de zece). Singura in valtoarea vietii, mama a incercat sa readuca la plutire barca noastra sfaramata. Alaturi de ea munceste acum un om minunat, caruia ii spunem tata, cu recunostinta copiilor pe jumatate orfani, fiind constienti ca o pensie simbolica de urmas nu ne putea asigura un trai decent. Nu ne este usor nici acum, si stiu ca a facut eforturi mari sa-mi cumpere manuale dupa care sa invat si un tratat complex despre cancerul limbii (diagnosticul fatal al mamaiei). A facut eforturi uriase, numai de el stiute, sa-i cumpere lui Mihai un computer modest, care sa-i readuca zambetul pe buze. A fost enorm de fericit. L-a invatat pe de rost, cu pasiune, lucrand pana tarziu la el. Nu jocuri sau lucruri usoare, ci programare. Cand scoala s-a incheiat, stiind ca bunica de la tara e singura si foarte bolnava, avand nevoie de ajutorul lui energic si tanar, a plecat cu cateva lucruri intr-un bagaj si-n celalalt - calculatorul... Ziua muncea oriunde era nevoie de el, seara scria pagini intregi, referate, construia felicitari. Oboseala pentru el nu exista, totul era o binecuvantare. Apoi, s-a intamplat dezastrul. Pentru ca noi nu am avut niciodata o bucurie fara sa fie urmata de tristete. Ploile torentiale, trasnetele puternice, cum noi nu mai vazusem, caderi de tensiune, cand stateam in casa si numai fulgerele aduceau o oarecare lumina. Intr-una din seri, dupa o bubuitura puternica, instalatia s-a ars, prizele au inceput sa fumege. Dimineata am realizat ca cele mai importante piese ale calculatorului erau practic arse, odata cu becurile si prizele. Fusese scos din priza prea tarziu. Bucuria fratelui meu era distrusa. De-atunci, el s-a inchis in sufletul lui, sau poate sufletul i-a ramas acolo in ecranul intunecat, e apatic si se considera vinovat de tot. Nici nu indrazneste sa mai spere ca va mai avea posibilitatea sa-si cumpere un hard si un procesor, si nu cred ca tata ar mai avea de unde sa faca "artificii financiare" pentru asta. El stie si nici macar nu pomeneste de posibilitatea de a-si readuce la viata calculatorul. Se condamna ca nu s-a informat suficient despre conditiile simple de la tara care au dus la moartea pretiosului sau prieten. Il observ cum isi mangaie trist monitorul, il sterge de praf, ofteaza si se culca. Dar eu stiu ca ramane mult timp treaz, cu fata la perete, cu ochii deschisi spre imaginile pe care le-a iubit sau poate spre alte sperante numai de sufletul lui stiute. De aceea, fara sa stie nici macar mama, mi-am luat inima in dinti si v-am scris pentru ca stiu ca un vis, oricat de incredibil, poate uneori deveni realitate. Insa orice s-ar intampla, cu tot bunul simt de care sunt in stare, vreau sa va asigur ca n-ar fi bucurie mai mare pe lume pentru fratele meu decat daca cineva i-ar intinde o mana de ajutor sa-si refaca visul vietii lui.
Cu mult respect si admiratie,
Alexandra Colesnicenco - str. Saturn nr. 13, bl. Ps9, ap. 74, Galati, P.S. Va trimit alaturat fotografia fratelui meu langa prietenul sau drag calculatorul.
"Orice suma conteaza. Luptam ca Adrian sa fie salvat"
Va scriu in numele unor grupuri de studenti de la Facultatea de Medicina
Nr. de cont: Bcr, 2511.2-25451.1/Rol si 2511.2-25451.2/Sua
Numarul de telefon la care familia lui Adrian poate fi contactata este 0232/15.41.23, 0744/47.69.64. Multumim inca o data.
"Prea isi bat joc de viata lor"
Bunica mea are 81 de ani si nu aude aproape deloc, astfel incat are nevoie de un aparat auditiv ce ar trebui sa-i fie oferit gratuit (pe baza unei audiograme si a unui dosar) de Casa de Asigurari. Dar, nu sunt bani, ne spune d-na dr. Tomescu, iar aprobarea pentru dreptul ei ar putea fi intarziata chiar pana in anul urmator. Si asta, in timp ce noul sediu al C.J.A.S. Valcea este atat de luxos, incat concureaza bancile. Si asta, in timp ce mii (am vazut lista de asteptare pentru aprobari) de asigurati nu-si pot cere drepturile, sau mai bine zis, nu li se aud cererile pentru ca nimeni nu ii baga in seama ca batrani. "Nu sunt bani" e refrenul unui slagar la moda in zilele noastre...
Numele bunicii mele este Marin Pauna, este din com. Sinesti, sat Urzica, jud. Valcea. Daca puteti face un caz din asa ceva, ar fi de dorit, pentru ca cei pe care ii tinem in fotolii cu fiecare ban oprit din salariile noastre isi bat joc de viata batranilor.
Cu stima,
Laura Craioveanu
P.S. Bunica este pensionara C.A.P. si daca veti scrie despre cazul ei, veti scrie despre cazul a mii de oameni care inca muncesc, in ciuda sanatatii subrede, pentru ca nu au de ales! De ei isi aduc aminte politicienii doar inainte de votare! Veti scrie despre viata grea a taranului roman, dar si despre felul in care privesc ei lumea, cu o intelepciune fantastica! Puteti face ceva?
Secretariat: telefon/fax +40-1-326.33.04
Redactie: +40-1-326.33.05
Difuzare: +40-1-211.62.26 si 094/30.45.32
Adresa redactiei: Intr. Armasului nr.5, sector 1, C.P. 194, O.P.
22, Bucuresti
Cititorii din strainatate se pot abona expediind banii in contul:
010944041 - 5
(Dm) sau
0109444011 (Usd) Ing Bank, costul unui abonament fiind de
144 Dm/an,
respectiv 72$/an.
Sponsorii din strainatate ai cazurilor din pagina "S.O.S" sunt
rugati sa
expedieze banii in conturile Fundatiei De Cultura Si
Presa "Formula As" :
Contul in lei: 8101928910
Contul in marci germane (Dm): 8101920410
Contul in dolari S.U.A. (Usd): 8101924010
Numele bancii: Ing Barings Bucharest (Ing Bank)
Inapoi
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
