Eveniment
Premiera "socanta" la Teatrul Mic
- Bertolt Brecht intr-o montare scenica "traznet" -
Banuiesc ca multa lume va rosti cuvantul "socant" dupa vizionarea ultimei premiere de la Teatrul Mic. Intr-adevar, piesa socheaza din toate punctele de vedere. Ii va soca, sunt sigura, si pe cei sedusi de... socant!
Putini directori de teatru s-ar fi angajat intr-o astfel de aventura! Dar actorul care este Florin Calinescu a simtit ca din aceasta piesa (care pentru unii poate fi doar o inlantuire de scene crude din viata unui tanar si foarte revoltat poet) ar putea iesi un spectacol care sa sparga "tiparele", asa cum s-a si intamplat.
Scrisa in 1918, pe cand dramaturgul german Bertolt Brecht avea doar 20 de ani, "Baal", aceasta piesa-poveste despre un poet tanar si revoltat impotriva societatii in care traieste - inecandu-si zbuciumul in sex, betie agonica si indecenta, dar arzand in focul unei puritati interioare pe care ar dori sa si-o inabuse - a starnit un interes deosebit inca de la inceputul carierei sale scenice. In 1969, Volker Schondorff face un film dupa "Baal", rolul titular fiind jucat de celebrul Fassbinder. In 1982, piesa se joaca pe Broadway, cu un succes rasunator. In rolul titular - insusi David Bowie! Acum, la noi, in rolul titular apare nemaipomenitul actor, stea a generatiei sale, tanarul Cristi Iacob. Ce face el din "Baal" trebuie vazut, nu poate fi descris! Cristi Iacob este secondat cu brio in roluri care cer intensitate si patima de actori de mare talent, precum: Gheorghe Visu, Rodica Negrea, Emil Hostina, Liliana Pana, Vitalie Bantas, Ioana Abur - si altii (la fel de buni!). Un merit - de exceptie - al spectacolului il constituie, fara indoiala, scenografia semnata de Dragos Buhagiar - un act de mare creatie care i-ar fi lasat cu gura cascata (sunt sigura!) si pe cei de pe Broadway. Trebuie de asemenea remarcata muzica spectacolului. Si anume: cantecele lui "Baal" - datorate formatiei Vita de vie, ca si coloana sonora - gandite toate de regizorul acestui naucitor spectacol - si anume, foarte, foarte talentatul clujean Dragos Galgotiu.
In ciuda bombanelilor unor "confrati" - din teatre ori din randul publicului -, gestul temerar al Teatrului Mic trebuie, cred eu, aplaudat. Sunt sigura ca privindu-l de undeva din culisele cerului, Brecht insusi ar cadea pe ganduri, vazandu-si chinurile tineretii traduse in acest mod, atat de tulburator...Silvia Kerim
</b>
<b>Teatrul National de Opereta va invita la...
"Fantana Blanduziei"
La Teatrul National de Opereta "Ion Dacian"... pogoara, in valuri de muzica, "Veselul Alecsandri". Conducerea teatrului trebuie laudata, cred eu, pentru introducerea in repertoriul permanent al teatrului a unei operete romanesti-romanesti. Am scris astfel, pentru ca atat libretul (semnat de foarte inspiratul Aurel Storin), cat si cuceritoarea muzica - semnata de maestrul Cornel Trailescu au ca sursa de creatie nemuritoarea "Fantana a Blanduziei". Scrisa in anii senectutii de vesnicul indragostit de la Mircesti, mosierul-poet cu o viata mondena "daurita", "Fantana Blanduziei" s-a bucurat inca de la premiera din 22 martie 1884 de mare succes, ori de cate ori s-a jucat. Dulci povesti de dragoste, ganduri nostalgice despre dureroasa soarta a unui mare poet confruntat cu trecerea timpului, intrigi de palat - iata tot atatea "fire" care au starnit si starnesc si azi, speram, interesul publicului larg. Avand inca de la primele reprezentatii in fruntea distributiei actori de prima marime - incepand cu Ion Manolescu si, mult mai tarziu, George Vraca -, aceasta piesa, despre care Liviu Rebreanu spunea ca "este poezia primaverii turnata in forma dramatica", ni se infatiseaza astazi drept o opereta fermecatoare, menita sa ne creeze o stare de relaxare si optimism. Cred ca va fi un succes de lunga durata, intrucat distributia contine "voci" una si una (Stefan Popov, Alfredo Pascu, Doina Scripcaru, Mioara Manea Arvunescu si altii si altii). Regia este semnata de experimentatul Nicolae Ciubuc, iar scenografia - superba! - este creata de arh. Teodora Dinulescu.
La Opereta troneaza muzica si arta in stare pura. Iar publicul este format, in buna parte, din tineri. Slava Domnului!S.K.
Firul scurt
Emil Hosu
Toamna evenimentelor
In familia de actori pe care o intruchipez alaturi de sotia mea, Catrinel Dumitrescu, toamna a debutat cu un eveniment: premiera spectacolului "Doamna nevazuta", unde jucam impreuna. Si ca sarbatoarea sa fie completa, ridicarea cortinei la comedia lui Calderon De La BarIa, regizata de Alice Barb, a coincis cu ziua de nastere a Doamnei mele, pe care am sarbatorit-o in holul Teatrului "Nottara" cu colegii, invitatii si prietenii nostri. Nu-i minunat sa te poti bucura alaturi de cei dragi de fiecare prilej ce se iveste? Sa nu lasi sa scape nimic, cand totul e atat de trecator? Ma napadesc si ganduri triste, pentru ca tocmai ne-am intors de la deschiderea stagiunii teatrului din Buzau, teatru inca indoliat sufleteste dupa disparitia animatorului si directorului sau, regretatul Paul Ioachim, actor si dramaturg de talent. Am jucat impreuna cu Catrinel in ultima piesa inclusa de el in repertoriu, piesa numita - stranie coincidenta - "Week-end-ul de adio". Am reluat spectacolul cu o lacrima intre gene, induiosati de faptul ca in memoria celui disparut buzoienii au hotarat ca teatrul lor - cu care noi am colaborat si colaboram in continuare, cu dragoste - sa-i poarte numele.
Andreea Bibiri
Cu Cehov, in Mexic
Cand va aparea in revista "Formula As" scurta noastra convorbire telefonica, eu ma voi afla in Mexic, cu "Unchiul Vanea" a lui Cehov, alaturi de mari actori romani: Horatiu Malaele, Victor Rebengiuc, Mariana Mihut si Irina Petrescu. Pentru mine, rolul Sonia din acest minunat spectacol regizat de Yuri Kordonski - ce va fi prezentat la cea de-a 30-a editie a Festivalului International al Artelor "Cervantino" - a insemnat o mare bucurie. Si nu numai pentru ca ne-a adus tuturor un premiu anul trecut, la Festivalul Uniunii Teatrelor Europene de la Palermo (unde ne-am confruntat cu trupe celebre din Petersburg, Paris, Roma, Helsinki), ci pentru ca a insemnat si un eveniment in viata mea artistica: nominalizarea la Premiul Uniter de interpretare pe anul 2001. Toate acestea, datorita intalnirii si colaborarii extraordinare cu tanarul regizor rus, considerat printre cei mai buni regizori contemporani. In Mexic, vom sustine sase reprezentatii, intre 10 si 20 octombrie, la Guanajuato, la Queretavo si, in final, la Ciudad de Mexico. Cand ne intoarcem, va voi povesti mai multe. Inclusiv despre mine: am absolvit Iatc-ul in anul 1997, clasa Alexandru Repan, iar rolurile din Institut mi-au adus fericirea de a fi cooptata in trupa celui mai ambitios teatru romanesc: Teatrul "Nottara". Alice Manoiu
Cartea in librarii
</b><b>Brancusi,
in 274 de aforisme
Recent, profesorul Stefan Staiculescu din Targu Carbunesti a reusit tiparirea, in conditii de lux, la editura ieseana "Sagittarius", a volumului "Brancusi, cioplitorul in duh". Luand ca baza editiile anterioare (dintre care cele mai cunoscute sunt aparitiile succesive intitulate "Aforismele si textele lui Brancusi", de Constantin Zarnescu, si "Maxime si cugetari comentate", de Tudor Vianu), coordonatorul actualei editii si-a dorit "o carte de invatatura pentru elevi si pentru tineri in general". Timp de mai multi ani, Stefan Staiculescu a cautat "inima" maximelor lui Brancusi, reusind sa le ordoneze alfabetic - un pas important spre usurarea accesului "cititorilor lenesi" la profunzimea gandirii celui care a revolutionat arta moderna. Nu mai putin de 274 de aforisme brancusiene, in romana, franceza si engleza, alcatuiesc aceasta editie frumoasa, pusa admirabil in pagina de pictorul gorjean Florin Isuf. Din introducerea semnata de scriitorul Constantin Zarnescu aflam lucruri de-a dreptul jenante pentru scoala romaneasca. Daca englezii au o disciplina intitulata "Shakespeare", iar romanii o catedra "Eminescu", aceiasi romani il ignora cu stralucire pe cel numit de Thomas Mann "Un nou Adam". In programa scolara din Romania se aminteste despre Brancusi (al doilea mare sculptor al umanitatii, dupa anticul Fidias - conform aprecierii criticii universale) doar la... Geometrie, cand se preda rombul! Se mai vorbeste despre Brancusi la... Silvicultura, capitolul Civilizatia lemnului, si la... Istoria Romaniei. Intristat de aceasta ignoranta institutionalizata, coordonatorul editiei spera ca acest volum sa devina un instrument accesibil si placut, nu numai elevilor romani, care doresc sa citeasca si altceva decat indica meschina programa scolara, dar si oricarui tanar din lumea larga (dupa ce va fi trimis tuturor marilor biblioteci si va fi introdus pe Internet).Ion Longin PopescuEventualele comenzi pot fi trimise la Editura "Sagittarius" - str. Petre Andrei 28A, Iasi, cod 6600, tel. 0232/11.39.13.
Carte
Selectia Formula As
- Petre Roman, "Marturii provocate. Convorbiri cu Elena Stefoi", Editura "Paideia", Bucuresti, 2002. Putini sunt politicienii care sa nu fie tentati sa isi exalte rolul in evenimentele la care au participat atunci cand isi scriu memoriile sau isi relateaza faptele. Cei mai multi isi atribuie un rol providential pe care ceilalti, de obicei, nu l-au inteles. Ceilalti sunt sursa esecurilor, ceilalti sunt vinovati de nerealizarea intentiilor. Foarte putini sunt dispusi sa-si accepte greselile, sa admita ca - uneori - au actionat pripit, sub impuls. Si mai putini sunt in stare sa mediteze pe marginea imprejurarilor, sa accepte critic propriul rol in succesiunea acestora. Petre Roman face parte dintre cei din urma. "Marturiile provocate" sunt o carte in care protagonistul se judeca lucid, isi analizeaza demersurile, recunoscand - atunci cand este cazul - inadecvarea lor la o realitate rebela, uneori perversa. Nu este vorba doar de o relatare a evenimentelor, de o expunere a proiectelor si a modalitatilor lor de infaptuire. In dialogul cu ziarista Elena Stefoi, fostul prim-ministru si presedinte al Pd dezvaluie mai mult decat perspectiva politica pe care si-a asumat-o. Petre Roman umanizeaza politicianul, ii arata limitele firesti, ii observa motivatiile intime. Este remarcabil, din acest punct de vedere, carnetul de insemnari din primii ani de dupa Revolutie, lapidar si complex totodata. Carnetul de insemnari este martorul tacut al zbaterilor unui om a carui imagine publica trebuia sa fie, in mod necesar, una plina de siguranta si fermitate in perioada tulbure traversata. Cititorii vor observa ca politicianul plin de energie, decis in actiune, nu este scutit de indoieli, nu crede ca doar optiunea lui este valabila. La configurarea unei asemenea atitudini contribuie desigur mediul de formare, pregatirea omului politic, convingerea ca actiunea in domeniu nu se poate realiza fara munca in echipa. Petre Roman nu ezita sa recunoasca faptul ca primul sau guvern, cel dinaintea alegerilor din 1990, era cel mai bun pentru ca aduna talente din toate domeniile, de toate nuantele ideologice, legate intre ele prin vointa comuna de a depasi instabilitatea si deruta generate de ruptura revolutionara cu trecutul. Politizarea administratiei a dus inevitabil la imprastierea partinica a acestor "tehnicieni", la impunerea unor limitari programatice si ideologice. Relatarea faptelor este extrem de interesanta, mai ales ca este realizata fara pasiune egocentrica, fara partinire. In dezbatere, Petre Roman isi ierarhizeaza actiunile, diseca greselile personale, dar si acuzatiile mai mult sau mai putin fundamentate, analizeaza adversitatile - comandate sau accidentale -, dezvaluie sursele diverselor zvonuri care i-au dublat actiunile. Politicianul se releva un om deschis, capabil sa asimileze modelele, sa retina sfaturile si exemplele benefice, sa-si recunoasca si sa-si asume esecurile. Omul isi vadeste complexitatea prin raportare la mentori, la genitorii sai intelectuali, prin descrierea combustiei interne care a insotit o decizie sau alta. Cititorii vor afla, de exemplu, motivatia optiunii religioase pentru ortodoxie a unui om crescut intr-o familie cu vechi traditii catolice. Ei vor intelege de ce politicianul nu si-a abandonat niciodata proiectele, chiar si atunci cand posibilitatea finalizarii lor parea sortita cu claritate esecului. Petre Roman se deseneaza in "Marturii..." drept un om care nu renunta niciodata la idealul sau, nici chiar atunci cand temporar este infrant. Interesante sunt, prin aceasta prisma, analizele si reflectiile pe marginea pierderii functiei de lider al partidului pe care l-a intemeiat, Pd-ul. In politica, pare sa spuna Petre Roman, conteaza mentalitatea de invingator iar el demonstreaza ca are inca aceasta mentalitate. Cariera lui nu s-a sfarsit. Petre Roman nu este "istorie", cum a sustinut un analist. Interesul lui viu pentru starea tarii, pentru "jocurile geostrategice" in care ea este implicata, pare sa spuna ca de politicianul care a initiat Reforma in Romania vom mai auzi. De aceasta data - ca de un politician matur, capabil sa-si schimbe metodele, sa-si adapteze programul, dar sa nu renunte la convingeri. "Marturii provocate" ofera o lectura pasionanta, cu multe date inedite, cu documente convingatoare asupra demersului initiat de protagonist. Cartea este o lectie de politica si, in acelasi timp, o marturie - asa cum o sugereaza si titlul - asupra celui care o ofera.Toma Roman