Pop-Rock
</b>
<b>Razvan Fodor
(Krypton)</b><b>"Nu traiesc doar pentru bani, masina si casa. Sunt alte lucruri care ma fascineaza mai mult..."
- Daca n-ai sti cu ce se ocupa, ai zice cu siguranta ca e actor. Un actor cu morga de june prim, dar care ascunde un suflet melancolic si rebel. Are 27 de ani, un zambet retinut si un farmec aparte de care stie sa se foloseasca din plin, mai ales in salile de concert, ca membru de baza al formatiei Krypton -
Puiul mamii cel rau
Razvan e un povestitor innascut. Cand incepe sa vorbeasca despre el, o intreaga lume ti se deschide in fata: strazile prafuite pe care alerga cand era copil, nelipsita papusa pe care o tragea de par inainte sa adoarma, fetele frumoase care intotdeauna i-au fost aproape, pasiunea lui pentru sporturi extreme... Si cu toate astea, ai mereu impresia ca mai sunt multe de spus si ca, oricate ai sti despre viata lui, el ramane ascuns intr-o lume secreta, careia ii este stapan exclusiv. "Eram un copil rasfatat, bolnavicios, tinut in puf de mama. Am avut o copilarie foarte frumoasa si fericita, eram rusinos si stateam mai tot timpul in preajma fetelor. Nu eram un bun fotbalist, asa ca baietii nu prea ma includeau in gasca lor. Cand mergeam cu ei, faceam numai boacane. Mama era mereu la postul de urmarire, la fereastra, atenta sa nu alerg, sa nu transpir. Iar eu le asistam foarte sfios pe fete la sotron si-mi placeau mult de tot discutiile lor. Atunci am invatat multe despre felul de a gandi al fetelor si, mai ales, ca le plac baietii de mici. Bineinteles ca si mie imi placeau fetele, in gasca asta erau vreo trei fete dragute, dar la 12 ani, cati aveam, eram extrem de timid si n-aveam curajul sa le abordez. Si azi am ramas aproape la fel. Intotdeauna am asteptat ca fata sa faca primul pas, ca eu sa fiu cel invitat la dans, foarte rar am fost eu cel care sa inceapa. Poate fiindca imi creeaza o alta stare. Bineinteles ca faceam totul ca s-o determin pe fata sa vina la mine, zambeam si incercam sa par irezistibil. Dar viata mea s-a schimbat dupa ce am intrat la liceu. Din baiatul cuminte am devenit un vagabond care o exaspera pe mama. Tatal meu a murit chiar in acea perioada si mama m-a scapat din mana. Am inceput sa stau tot mai mult pe-afara, am inceput sa fumez, sa joc fotbal, sa beau cafea si bere. Era o varsta la care aveam foarte mare nevoie de un tata. Lipsindu-mi, am simtit impulsul sa ma maturizez mai repede, ca sa pot fi eu barbatul din casa, care sa aiba grija de mama. N-am prea reusit, de altfel nici acum nu sunt un ins pe deplin matur."
- Adeseori, debutul artistic e inconjurat de miraj, de o "betie" a succesului si a confruntarii cu publicul. Tu cum ai inceput sa canti?
- In liceu am inceput sa ascult rock, ma regaseam in revolta acestui gen. Mi-am lasat parul lung, atat de lung, incat a fost nevoie sa ma tot transfer la alt liceu pana sa iau bacul, fiindca refuzam sa ma tund. Ce sa spun, eram un baiat ingrozitor de rau, de arogant, nu invatam nimic. Am cam distrus-o pe mama in anii aceia. Atunci l-am cunoscut si pe Marcis (actualul basist al formatiei Krypton). Ne-am placut la prima vedere, aveam aceleasi principii. Mie nu-mi placea scoala, el venea cu chitara la ore, mie imi placeau fetele, el le canta la chitara fetelor. Ne completam excelent si pacaleam amandoi foarte bine, ne facusem o gasca de baieti fatali ai liceului. Pentru ca mai tarziu sa aflu ca el avea o formatie la Palatul Copiilor. Mergeam si eu pe-acolo, ii ajutam la caratul sculelor, faceam orice doar ca sa fiu cu ei. Si cand eram eu mai bine dispus la o petrecere, ei m-au auzit cantand si au ramas placut surprinsi. Solistul lor tocmai plecase, asa ca m-au chemat in formatie. Asa s-a intamplat ca timp de doua luni am cantat in formatia Axial, in care la tobe era Linda Moisa, acum tobosarul de la Krypton. Apoi am fost vazut de Florin Ionescu, care m-a chemat la Directia 5, cu care am cantat in perioada 95-98. In 1997, am scos cu ei un album cu Filarmonica, ceva deosebit de elaborat, "Der Genius".
</b><b>America, tur-retur
- Intre timp ai terminat liceul...
- Da, si ma batea gandul sa plec din tara, sa-mi gasesc norocul prin alta parte. Am si fost plecat in America in 1992, dar m-am intors, fiindca nu-mi placeau oamenii. Sunt total neprietenosi, reci, nu te-ajuta niciodata si nici nu se lasa ajutati. Dupa patru luni petrecute acolo, mi-am dat seama ca America nu poate sa-mi ofere decat o viata sablon, tipic americana. Eu nu traiesc doar pentru bani, vila si masina. Sunt alte lucruri care ma fascineaza mai mult. Am nevoie de prieteni in jurul meu. In plus, americanii nu stiu deloc sa manance, se hranesc cu toate prostiile si habar n-au sa gateasca. Le-am facut odata un mujdei de usturoi de s-au lins toti pe degete, nu mai mancasera asa ceva in viata lor. S-au obisnuit numai cu semipreparate.
- Sa inteleg ca esti un mare gurmand?
- Imi place sa mananc. Mama e ardeleanca si la noi in casa se gateste bine. Imi place mult bucataria ardeleneasca, imi plac gulasul, papricasul. Dar si la Iasi, cand ma duc la Bolta Rece, nu pot sa nu mananc o tochitura moldoveneasca. Romancele stiu sa gateasca foarte bine.
- Te-a mai batut de-atunci gandul sa parasesti Romania?
- Am mai vrut sa plec in 1998, cu gandul de a face bani si de a ma intoarce in tara. Dar nu mi-au acordat viza si le multumesc foarte mult. Am incercat in tara o afacere care a esuat si peste putin timp eram deja solist la Krypton. Aici e iar o intamplare fericita. Eu cu Marcis si cu Linda cantaseram impreuna in Axial; Eugen cu Marcis si cu Linda cantasera impreuna in Blue Spirit. Acum, ca ne-am intalnit toti la Krypton, e prea putin sa spunem doar ca ne intelegem bine... E ca o familie in care fiecare vine cu personalitatea lui total diferita.
Cartea cu vise
- Esti nascut in zodia Racului, un semn de apa predispus spre visare si magie. Crezi in zodii si in intorsaturile destinului?
- Da, dar nu am superstitiile obisnuite. Sunt vise la care incerc sa-mi gasesc singur interpretari. Cateodata, dau peste niste coincidente care pur si simplu ma innebunesc. Am avut doua prietene, amandoua nascute in aceeasi zi, toate prietenele mele au fost Balante, am intalnit persoane pe care sa le cheme la fel, la ambele prenume... Cred si in zodii si sunt convins ca zodia Racului e cea mai dificila, pentru ca defectele ne sunt in acelasi timp si calitati. Asa cum ai spus, sunt un tip sensibil, visator (asta e bine pentru meseria pe care o am), dar cateodata ma trezesc pur si simplu visand, fara sa ma mai pot concentra la ce am de facut. Niciodata nu ne ies pasientele atunci cand ne propunem, dar se rezolva toate ca prin minune, pe ultima suta de metri.
- Sa nu iesim din lumea viselor inainte de a vorbi despre sentimente. Cantaretii de rock se indragostesc si ei, nu-i asa? Te-ai gandit vreodata sa te casatoresti, sa te asezi la casa ta si sa ai un copil? Tot mai putina lume are astazi curajul sa faca acest pas...
- Casatoria e un pas important, pe care trebuie sa-l faca toata lumea. Eu n-am nimic impotriva ei, doar cu viata traita dupa tipare nu sunt de acord. Poate ca pe la 30-35 de ani o sa ma linistesc si eu. Inainte sa te casatoresti, trebuie sa-ti gasesti un rost, sa ai ce sa-i oferi copilului pe care urmeaza sa-l ai. De trei luni, eu am o relatie foarte interesanta. Am o prietena cu zece ani mai mica. Desi am doar 27 de ani, am intinerit langa ea, ne prinde uneori noaptea dandu-ne amandoi in leagan, in Herastrau. La varsta pe care o am, imi place la fel de mult sa ma joc.
- Fanii tai ar fi bucurosi sa afle cum arata o zi din viata ta...
- Pe vremuri, puteam umple pagini intregi despre timpul meu liber. Acum, in putinele clipe care-mi raman pentru mine, beau o cafea, imi aprind cateva tigari, care oricum se ard singure-n scrumiera, pentru ca eu raman dus pe ganduri. Asta, pentru ca timpul meu liber inseamna, in general, doar cateva ore. Toamna aceasta, dupa ce terminam cu agitatia concertelor si cu lansarea noului album, vreau sa plec sa stau o saptamana in Cipru. De ziua mea, am fost cu colegii la munte si apoi am ramas singur la Moeciu, sa ma relaxez intr-un loc unde nu e semnal la telefon. Am mancat branza de burduf, pastrav proaspat. Dar dupa trei zile, cum am iesit din Moeciu, am dat intr-un trafic superagitat si claxoanele m-au trezit din starea in care intrasem. Trei zile nu ma ajuta cu nimic. Si asta, pentru ca oriunde ai fi fost, nu te poti intoarce cu zambetul pe buze intr-un oras ca Bucurestiul. De la o vreme, imi place tot mai mult sa stau singur la mine acasa si sa ascult muzica. Uneori, sunt atat de obosit, ca n-am chef de nimeni. Si cu toate astea, nu sunt facut pentru o viata superlinistita. Totul tine de starile prin care trec. Intr-o zi sunt foarte organizat, in alta sunt total aiurit, n-am chef de nimic, nu dau randament. Nu stiu cine mi-ar putea pune ordine in viata. Nu intamplator, albumul nostru se numeste "Stresat de timp". A fost facut in mare viteza si ne caracterizeaza starea prin care am trecut pana l-am vazut finalizat.
- Vorbeste-mi putin despre atmosfera de la concertele voastre. Esti un tip foarte curtat, cum faci fata atator admiratoare?
- Totul depinde de concert. Cand e in club, publicul imi este foarte aproape si asta e bine. Oricum, eu sunt un tip prietenos cu toata lumea, mai ales cu fetele. Dar, indiferent unde s-ar tine concertul, se creeaza o anumita tensiune foarte placuta in timpul cantarii. Avem deja fanii nostri, ii recunosc dupa chipuri la concerte. Sunt patru fan-cluburi Krypton in tara. Ne-am intalnit odata cu niste fete care ne-au aratat cateva mape facute de ele despre noi. Erau acolo toate articolele care au aparut vreodata despre Krypton, erau poze pe care eu nu le vazusem niciodata. M-a impresionat foarte tare gestul lor. E-adevarat ca uneori ma oboseste infuzia de lume de dupa concerte, dar fac eforturi sa nu se citeasca pe fata ca de fapt sunt nervos si obosit si ca as prefera sa stau si sa beau o bere decat sa dau autografe. Dar stiu si ca, daca n-ar fi toti acesti admiratori ai nostri, formatia nici n-ar mai exista. Asa ca trec peste oboseala care ma cuprinde uneori si incerc sa vad numai partea buna a lucrurilor.Dia Radu
Fotografii de Iulian Ignat