Banalitatea raului
Scandalul provocat de deputatul Psd Dorin Lazar Maior m-a facut sa ma intreb inca o data ce a produs tranzitia in Romania. Deputatul Maior, seful asociatiei revolutionarilor din Brasov, cunoscut si pentru incercarea de a pune stapanire pe pietele orasului, a sarit la bataie - ca oricare derbedeu de cartier - la un bodyguard care i-ar fi agresat fiul. "Reprezentantul poporului" in Parlament nu a auzit nici de Justitie, nici de organe legale de cercetare a infractiunii. El isi face singur dreptate (cu pumnul si pistolul din dotare) in numele sentimentului foarte uman, de parinte. O reactie, am putea spune, fireasca (orice tata isi apara fiul), daca nu s-ar fi produs la cateva ore dupa ce progenitura i-ar fi fost, pasamite, agresata. Surse neutre sustin ca tocmai fiul revolutionarului-demnitar a fost cel care a initiat scandalul, vrand sa faca ceva interzis tuturor celorlalti colegi ai lui. Maior junior s-a simtit "mai cu mot" decat altii si nu s-a sfiit sa o arate. Pentru un fiu de baron local nu exista lege, ordine, civilitate. Cu "tata" in spate, el poate face tot ce vrea, poate abuza de orice si oricine. "Cazul Maior" aduce uluitor cu "cazul Raducanoiu", petrecut acum cativa ani. Atunci, alte progenituri Psd-iste au snopit in bataie cativa cetateni din Craiova, stiind ca "tata", alt baron local, ii acopera si-i apara. Demnitarul Raducanoiu nu a sarit, ce-i drept, sa-si "salveze" copiii cu pumnul. El a incercat doar sa musamalizeze afacerea. Acum, demnitarul Maior nici nu s-a mai gandit sa apeleze la formulele legale de cercetare si pedepsire a actelor asociale, ci a trecut direct la aplicarea, cu pumnul, a Legii. A Legii lui, evident.
Evolutia de la Raducanoiu la Maior este, in aparenta, frapanta. Am scris "in aparenta" pentru ca, pentru orice observator atent al tranzitiei din Romania, ea este fireasca, inevitabila. Dupa treisprezece ani de la rasturnarea comunismului, demnitarul Maior a ajuns sa se comporte ca mosierii latino-americani de odinioara, dupa Legea Bunului Plac. Oricine i se impotriveste este zdrobit, oricine ii incurca afacerile este eliminat (uneori la propriu), oricine isi apara demnitatea (sau, pur si simplu, respecta normalitatea) este batjocorit. Oare pentru asta a luptat in decembrie "89 "revolutionarul" Maior? Oare asta asteptau milioanele de romani de la rasturnarea comunismului? Ne intrebam, pentru ca "fenomene" ca Raducanoiu sau Maior nu sunt izolate, nu sunt deviante accidentale de la "drumul luminos" al reconstructiei democratice a societatii civile romanesti. Dupa 1989 s-a creat treptat o "protipendada mafiota", o casta cleptocratica ce domina nemilos ansamblul social. Baroni locali sau nationali, imbogatiti peste noapte, grupati in "cercuri partinice" sau "cotizand" la partide, fac si desfac totul in tara in ciuda legilor, a moralei sau chiar a demnitatii umane. Cati dintre acesti noi "aristocrati" si-ar putea justifica prin munca cinstita averile? Cati ar putea demonstra ca si-au sporit bunastarea producand ceva, investind in ceva? Oricine ia "topul celor mai bogati oameni din Romania", publicat recent de revista "Capital", constata ca majoritatea numelor de pe lista sunt legate de scandaluri financiare, de "tunuri", prezentate pe larg, la vremea lor, de presa. Devalizari de banci, privatizari oneroase, comisioane ilegale, firme "protejate" au fost sursele acumularii unor averi care, pentru romanul de rand, par astronomice. Nici unul dintre "cazurile" prezente in "top" nu a fost rezolvat, nu a primit vreo solutionare legala. Cum sa nu se poarte arbitrar generatia de "mostenitori" ai unor astfel de averi, cand "genitorii" lor se lafaie in impunitate cu "acumularile" de peste noapte? "Top"-ul nu contine decat lista "oamenilor de afaceri" desemnati de mult de medii. El nu-i cuprinde pe politicienii sau pe inaltii functionari care au dat, cum s-a vazut in "cazul Pavalache", tunuri de milioane de dolari, bani care au intrat direct in conturi straine. Si lista lor, cunoscuta deja, este destul de lunga.
Sa privim numai la parlamentari si ministri. Avem deputati si senatori hoti, avem ministri spagari, avem demnitari evazionisti. Chiar daca ii este foame sau frig, chiar daca nu stie cu ce va trai maine, cetateanul trebuie sa fie fericit pentru ca cel putin "alesii" lui o duc bine. Desi, dupa cum sustinea de curand d-l Iliescu, presedintele tarii, ei castiga "mai putin decat somerii din Austria". De parca ei ar trai numai din ceea ce castiga legal. De parca majoritatea milioanelor de angajati romani ar castiga cel putin cat "somerii din Austria". Cum sa nu fure, cum sa nu ceara mita functionarii obisnuiti, de la angajatii primariilor pana la vamesi, de la reprezentantii Justitiei pana la politisti, doctori sau profesori, cand exemplele "de cinste si corectitudine" se afla chiar in fruntea tarii? Campania anticoruptie, initiata de premierul Nastase, are - de pe acum - soarta campaniilor similare de sub trecutele guvernari. Pna l-a arestat pe "catelul" Pavalache, dar mai sus, spre "nasii" sai, nu va indrazni sa mearga. D-l V. Ponta, seful corpului de control al primului-ministru, a contabilizat cincizeci de consilieri guvernamentali implicati in afaceri private, dar "lista" a inceput sa scada la 49, apoi la 41, si numele acestora nu sunt cunoscute. Cei patru apostoli au fost trei...
Toata lumea recunoaste ca pecinginea coruptiei a capatat in Romania o amploare nationala. Dar, in treisprezece ani, nici un mare corupt nu a fost arestat sau judecat. Toti cetatenii stiu ca fratii Paunescu au devalizat, impreuna cu Iacubov, Bancorex-ul si Bankcoop-ul, ca S.O. Vantu a inghitit banii Fni-ului, ca G. Becali a saracit Armata. Nimeni nu i-a deranjat vreodata sau - daca i-a deranjat - a facut-o pentru a-i obliga sa-si dea "sprijinul pentru partid". Afaceristii sunt clientii partidelor si "sponsorii" lor. Este firesc ca politicienii platiti sa nu se atinga de afaceristi, pentru ca si-ar atinge astfel propriile interese. Si s-ar putea sa se trezeasca cu aparitia in presa a stenogramelor unor casete, a fotocopiilor unor documente compromitatoare. Cand un ministru primeste direct, ca un functionar oarecare, saptamanal, plicurile cu dolari, nu mai este nimic de sperat. Romania a incaput sub calcaiul unei mafii politico-economice de nezdruncinat. Iar ce se intampla acum, sub guvernarea Psd-ista, intrece orice inchipuire. Cred ca doar in state africane in curs de prabusire, ca Nigeria sau Congo, fenomenul coruptiei mai are o asemenea amploare. Consecintele sociale si economice sunt imprevizibile. Ue va cerceta, probabil, de mai multe ori pana in 2007 in ce masura guvernantii romani au stopat fenomenul. Si s-ar putea ca obisnuitilor cu minciuna sa li se tranteasca usa in nas.
Doua sunt sursele principale ale nasterii acestei oligarhii tribale, dispretuitoare de lege si profitoare de haos. Unul dintre putinii politicieni onesti din Psd a propus, cu ani in urma, dupa o initiativa a societatii civile, adoptarea unei "legi a lustratiei". Legea era necesara pentru blocarea procesului de transformare a structurilor fostei politii politice comuniste in caracatita mafiota de astazi. Multe afaceri murdare nu s-ar mai fi produs daca se vedea cine cu cine le incheie, cine cui ii faciliteaza o miscare sau alta. Legea nu a mai fost adoptata. In zadar incearca acum un grup de intelectuali din Cnsas sa obtina - si sa faca publice - listele ofiterilor si "ofiterilor acoperiti" din fosta securitate. Toate partidele se impotrivesc, cu "justitiarul" Prm in frunte. Prm-istii stiu foarte bine de ce. Cea de-a doua sursa este "votul pe liste", care a transformat aceste partide in adevarate Srl-uri, locurile eligibile vanzandu-se si cumparandu-se prin adevarate licitatii de piata. Electorul nu poate amenda direct un corupt dovedit ca Vacaroiu, cand el se lafaie, in virtutea "serviciilor" aduse partidului, in fruntea "listei". Cat timp cele doua surse vor continua sa functioneze, nu trebuie sa mire pe nimeni ca acte ca ale deputatului-bataus D.L. Maior vor continua pana la banalitate. Cat vor mai rabda insa romanii este o cu totul alta intrebare.Toma Roman