</b>
<b>Alexandru Serban</b><b>- Presedintele executiv al Casei Nato din Bucuresti -</b><b>"Daca pana acum politicienilor romani le-a fost frica doar de propriul electorat, in viitor vor trebui sa simta si frica de Nato si de Bruxelles"
Cand, in 1992, regretatul secretar general al Nato, Manfred Wrner, a inaugurat, la Bucuresti Centrul Euro-Atlantic - astazi Casa Nato -, faptul a trecut ca o stire banala de presa. In acei ani fierbinti, altele erau prioritatile interesului public, si nu taierea unei panglici in alaiul unui sobor de preoti. Abia faptul ca respectivul Centru era gazduit de palatul in care a locuit Ceausescu, pe Bulevardul Primaverii (acolo unde nu patrundea nici musca, exceptandu-i pe favorizatii sortii, dintre care unii aflati azi chiar in fruntea tarii), a starnit un oarecare interes printre romani. Toata lumea era de acord ca somptuoasei locuinte cu robinete de aur si mobila de lemn de mahon ii fusese data o destinatie bine gandita de catre Ion Iliescu si Petre Roman si inaugurata de Theodor Stolojan si Adrian Nastase in 1992. Dictatorul s-ar zvarcoli in mormant de-ar sti ce a ajunses palatul in gradina caruia, de cate ori saluta soarele de dimineata, ii raspundea din tufisuri securistul Soare, crezand ca lui ii da binete temutul personaj. Centrul Euro-Atlantic a evoluat tacut si a insemnat ceva doar pentru grupuri restranse de lideri romani si straini, fiind un spatiu elitist, pentru lumea buna a politicii si a societatii civile. Cu bani de la Guvern, poate si cu unele donatii din strainatate, Centrul a insemnat pentru politicieni o pepiniera de idei si un incubator de sperante euro-atlantice. Cand s-a conturat posibilitatea extraordinara a integrarii Romaniei in structurile vestice, inclusiv in Nato, activitatea din Primaverii a devenit febrila. Unii spun ca, daca n-ar fi murit de o boala necrutatoare, marele prieten al romanilor, Manfred Wrner, ar fi dus Romania in Alianta inca de la reuniunea de la Madrid, din 1997. Abia in 2001, sub auspicii mai favorabile, a prins din nou viata vechiul proiect. Adulmecand noul curs al politicii mondiale, guvernantii romani au resuscitat Centrul, conferindu-i statutul de club select al societatii civile, in care studenti, politologi, universitari, ziaristi si politicieni de marca din tara si strainatate se reunesc pentru a dezbate teme legate de integrarea euro-atlantica a Romaniei si de uriasul "acquis" occidental. Pentru a raspunde si mai bine noului statut, institutia a fost botezata Casa Nato - un nume fara echivoc, dublat de o sustinere financiara pe masura: un parteneriat public privat intre stat si mediul de afaceri. Botezul s-a facut in prezenta noului secretar general al Aliantei, lordul Robertson, si a liderilor politici de la Bucuresti. Un element in plus, deloc neglijabil, a fost si angajarea unui personal tanar, format profesional dupa 1989, in frunte cu presedintele executiv Alexandru Serban - un tehnocrat tipic "euro-atlantic", pedant si exact ca un diplomat american, deschis si "popular" ca un lord din tinutul Yorkshire, inteligent si "subtire" ca un director de la Microsoft. Acest tanar de 32 de ani, necasatorit si stresat, cum ii sta bine unui functionar al societatii globale, a parasit o cariera de jurnalist de succes in tara Unchiului Sam, pentru a se stabili pe malurile Dambovitei, acolo unde, spune el, "se naste o noua lume".
</b>
<b>"Port Romania in suflet de cand ma stiu; este o mostenire de familie"
- Vom spune cititorilor ca, la varsta de 11 ani, ati aterizat impreuna cu parintii la New York. Era in 1982, an sumbru din marea tragedie a dictaturii ceausiste. Cum a "negociat" familia dvs. intalnirea cu Lumea Noua?
- Parintii mei sunt arhitecti, au fost profesori la Institutul "Ion Mincu". Radu si Marilena Serban sunt cunoscuti in mediile de specialitate. Ajunsi peste Ocean, dupa socul firesc al adaptarii, si-au gasit usor de lucru, intrand in proiectare. Astazi lucreaza pentru una dintre cele mai mari companii de arhitectura din Sua, iar tata este seful de proiect al celor mai semete constructii ce se ridica la New York, doua turnuri gemene, aproape asemanatoare cu cele distruse de teroristi la 11 septembrie. Acestea vor gazdui sediul central al "Time Warner Aol" - compania care detine, printre altele, cunoscutul post de televiziune Cnn. Recent, mama si tata au venit la Bucuresti si si-au dat doctoratul in arhitectura, la Institutul unde au fost candva profesori. Legatura lor si a mea cu tara nu a slabit niciodata, deoarece la noi in casa nu s-a vorbit decat romaneste, iar cercul de prieteni si rudele ne-au tinut lipiti cu mintea si sufletul de locurile natale. Practic, port Romania in suflet de cand ma stiu; este o mostenire de familie, pentru care le voi multumi intotdeauna iubitilor mei parinti "americani".
- Cand aud ce spuneti, mi se pare ca am in fata un personaj "clonat" special pentru a ocupa postul de sef al Casei Nato de la Bucuresti, un patriot roman educat in Statele Unite, perfect adaptat cerintelor, scos ca din cutie. Cum ati ajuns la aceasta performanta demna de invidiat?
- Cand am studiat stiintele sociale si politice la Universitatea Weslyan, nu stiam ca lucrurile invatate acolo imi vor folosi candva, ca le voi putea pune in slujba tarii mele, desi lucrarea de diploma am sustinut-o pe un subiect referitor la reforma economica din Romania. Urmaream totusi o cariera in America. M-am inscris la un masterat in Relatii Internationale la Universitatea Columbia din New York si, in paralel, am devenit ziarist la cea mai exclusiva publicatie a lumii, cunoscuta Leaders - o revista de interviuri cu sefi de state, prim-ministri si cei mai importanti presedinti si directori de firme. Acesti "leaders" (lideri) sunt cei care conduc lumea, ei detin, controleaza sau gestioneaza impreuna peste 5000 de miliarde de dolari in valori, bunuri sau resurse, in fonduri de investitii. Am cutreierat lumea, am luat interviuri, si presedintilor Romaniei, si unor prim-ministri romani. A fost o experienta fascinanta, un inceput de cariera promitator. In acelasi timp, m-am implicat in campania pentru admiterea in Nato sustinuta de romanii americani, pentru ca mi-am propus sa fiu un ambasador neoficial si neacreditat de nimeni, decat de constiinta mea, al Romaniei in lume.
"Admiterea in Nato este un cadou pentru tinerii Romaniei"
- Dupa intrarea in Nato, unele glasuri razlete pun la reverul partidului de guvernamant momentul istoric de la Praga. Ce invatatura ar trebui sa traga romanii din acest mare succes?
- Nu intentionez sa ma lansez in aprecieri politice, Casa Nato fiind un spatiu neutru, un teritoriu detasat de lumea politica si de institutiile administrative, o casa a valorilor occidentale. Insa pot afirma ca momentul Praga, cel mai important dupa Revolutia din 1989, a confirmat principiile si valorile la care am aderat cu totii inca de acum 13 ani. Au fost marcate astfel eforturile tuturor guvernelor si parlamentelor de la Bucuresti, ale celor doi presedinti, ale Majestatii Sale Regele Mihai. Sunt, desigur, de notat straduintele speciale din ultimii doi ani ale Presedintiei, Guvernului si in special ale Ministerului de Externe si Ministerului Apararii. Eforturi care nu ar fi fost insa posibile fara consensul tururor fortelor politice de pe scena romaneasca. Pe de alta parte, pare evident ca n-am fi ajuns la Praga daca n-ar fi existat o opinie publica favorabila in proportie de 85% si daca societatea civila n-ar fi contribuit intr-o masura apreciabila. Fiecare roman are meritul sau pentru acest pas. Nu intamplator, multa lume spune ca aceasta n-a fost o victorie a diplomatiei, a generalilor sau a politicienilor, ci o victorie a Romaniei. Fiecare cetatean care de 13 ani trage din greu caruta tranzitiei, fiecare student, fiecare mama, pensionar, taran si muncitor care a impins tara macar cu 1 cm inainte, ca sa fie mai bine pregatita pentru integrare, a contribuit la umplerea, picatura cu picatura, a acestui "container" mult visat de toti. Cred ca fiecare dintre noi, ascultand cuvantarea presedintelui Bush, s-a simtit cu 1 cm mai inalt, cu o centima mai mandru ca e roman. Generatia tanara este beneficiara principala a acestei mutari istorice pe tabla de sah a Europei. Admiterea in Nato este un cadou pentru tinerii Romaniei. Ei vor avea raspunderea adevaratei schimbari. Este motivul principal pentru care m-am intors in tara; aici se joaca destinul unei noi lumi si este interesant ca valurile emigrarii tineretului roman in alte tari s-au subtiat in ultimul timp. Este, de asemenea, un gest de recunostinta pentru cei care nu mai sunt printre noi si care au asteptat sa vina americanii si Occidentul timp de jumatate de secol.
- In mod firesc, romanii, satui de tabieturile fanariote ale politicienilor, isi pun speranta in controlul Nato asupra clasei conducatoare de la noi. Credeti ca va fi posibil sa scapam de eticheta de "loc in care toate sunt luate in gluma", inclusiv lupta impotriva coruptiei?
- De aici incolo, politicianul roman trebuie sa fie constient ca nu mai este responsabil doar in fata propriilor sale valori si interese. Deja Romania este chemata sa-si coordoneze activitatea, gandirea politica, comportamentul public, felul in care actiunea parlamentara este luata in serios de catre ministri sau prefecti, cu standardul occidental. In urmatoarea perioada de timp, nu numai ca vom fi foarte atent monitorizati, dar vom incepe sa avem o mult mai mare interoperativitate cu Occidentul, cu generalul de la Nato, cu politicianul de la Bruxelles, cu parlamentarul din fiecare tara membra a Aliantei. Nivelul de rigurozitate va fi fatal celor care nu vor fi in stare sa tina pasul. Daca pana acum politicienilor romani le-a fost frica doar de propriul electorat, in viitor vor trebui sa simta si frica de Nato si de Bruxelles. Intr-un proces democratic, trebuie sa simta aceasta frica, sinonima cu un profund respect. Dar si cetateanul de rand trebuie sa inteleaga ca nu este suficient sa se implice in viata comunitatii, in politica tarii doar o data la patru ani, la alegeri. Participarea la formarea opiniei publice, implicarea in societatea civila, in organizatii neguvernamentale, in asociatii si fundatii este o datorie a fiecaruia. Trebuie sa aratam partenerilor nostri din Nato, unde societatea civila are un rol important de jucat, ca putem sa-i tragem la raspundere pe politicienii pe care i-am ales. Aceasta este o provocare pentru toti, un proiect al intregii natiuni.
- Credeti ca se va schimba ceva in Romania dupa admiterea in Alianta? Vor privi investitorii straini cu ochi mai binevoitori spre noi?
- In ciuda tuturor momentelor de bucurie si efuziune nationala, problemele romanilor raman inca neschimbate. Investitorii se uita in primul rand la performantele economice, la reforme, la stabilitatea monedei si nivelul inflatiei. Cu toate acestea, este de asteptat o incredere mai mare a capitalului strain fata de piata romaneasca, o crestere a rating-ului de tara, o atentie sporita acordata de aliati proceselor legislative si executive de la Bucuresti (lupta impotriva coruptiei, birocratiei etc.). Este, in acelasi timp, o ocazie pentru romani de a-si abandona vechile complexe fata de vecini. Nu intamplator, George W. Bush a spus ca tara noastra este "varful de lance al extinderii Nato". Iar cum procesele de integrare in Alianta si in Ue se afla in tandem precum sinele unei cai ferate, paralele, dar ducand spre aceeasi gara, nu avem decat sa nu uitam niciodata aprecierea magulitoare, dar realista, a celui mai puternic om al planetei.Ion Longin Popescu
Foto: Casa Nato
Pentru mai multe detalii, vizitati :
www.casanato.org; pentru corespondenta: office@casanato.org