La 13 ani de la Revolutie
"Crato-Plutii"
"Taticule", intreaba fiul unui politician ajuns peste noapte dintr-un om normal si modest - ditamai miliardarul, "baron" in toata regula. "Ce este un plutocrat"? Deputatul nostru raspunde cu emfaza: "Un plutocrat este un om care ajunge la putere prin bani". Scurt, clar, savant. Baietelul ramane cateva clipe ingandurat, dupa care, cu fata iluminata de o mare descoperire, spune: "In acest caz, tu esti un crato-plut, taticule, caci ai ajuns sa castigi bani prin putere". Am adaptat astfel la realitatile romanesti de azi un banc german din anii razboiului mondial, cand ciracii lui Hitler, din zugravi, devenisera diplomati, politruci si ofiteri superiori, bucurandu-se de privilegii, proprietati, avioane particulare, femei frumoase. Intr-un cuvant, devenisera crato-pluti. Bancul este reprodus in celebrul roman-reportaj "Athene Palace", al jurnalistei americane R.G. Waldeck (Humanitas, 2000). Singura diferenta este ca, in Romania, crato-plutii au aparut totusi in conditii democratice, departe de a avea ceva in comun cu nazismul. Natura umana insa nu tine seama de "nimicuri" precum sistemul politic in care se manifesta, astfel ca aceasta categorie de imbogatiti de pe urma politicii a existat si in comunism, nu numai in timpul nazismului sau in vremurile de glorie ale democratiilor actuale.
Dar unde sunt crato-plutii nostri? Ii vedem la tot pasul, la toate talk-show-urile. Nu v-au "impins" de la spate, la volan fiind, cu jeep-urile lor cu cate patru halogene, apropiindu-se la o jumatate de metru, cu intentia aproape dementa de a va lovi bara din spate daca nu le faceti loc sa inainteze cu 150 km/h in localitate? Nu v-au sfidat cu girofaruri albastre ori cu "antemergatori" ai Politiei, in graba de a ajunge in "cuibusoarele de nebunii" din Predeal sau Sinaia? Nu le-ati vazut gardurile de inox, tone de metal argintiu in valoare de zeci de mii de dolari, in jurul vilelor cu 15-20 de camere? Daca ar fi sa identificati palatele de vacanta de la Breaza pana la Bran, cel putin jumatate apartin crato-plutilor. De fapt, plutocrati nici nu exista in politica romaneasca. Daca ne amintim bine, noua clasa politica s-a nascut in conditii precare. Politicienii au tasnit dintre noi ca niste hamesiti, legandu-se frati de cruce cu copiii de suflet ai dictaturii. Pentru a scapa de stigmatul saraciei, s-au pus imediat pe legiferat, in primul rand in interesul lor si aproape deloc al tarii. Asa au ajuns niste mancatori de magiun pe paine sa dea legi care sa le permita, lor si colegilor de partid, sa ia parte la chiolhanuri gratuite cu somon si caviar. Placerile si posesiunile, confortul, masinile de lux, "dragutele" scumpe - acestea sunt elementele primordiale ale paradisului crato-plut de la Bucuresti, creat la adapostul unei legislatii iesite din laboratorul prea generos si lacrimogen al Cfsn-ului. Manjind idealurile Revolutiei cu pofta lor infinita de inavutire, politicienii si clientela lor au dat iama in banci si in cele mai bune fabrici. Adica acolo unde se afla avutul public, "banul nimanui". Pe masura ce caimacul s-a subtiat, in fata altor pretendenti care asteptau la rand, legile au fost schimbate pe ici, pe colo, sa creeze o perdea de fum, dar si una de protectie. La 13 ani de la evenimentul care a schimbat atatea vieti de romani, multi dintre politicienii nostri sunt mai bogati decat politicienii din tarile vecine. Ei n-au riscat mai nimic, n-au tremurat ca li se strica marfa-n vama, n-au stat la cozile de la Registrul Comertului si n-au avut teama de Garda Financiara, directionata doar catre adversari. Sunt destui care nici nu pot face socotelile in lei, si-au pierdut obisnuinta, mintea le e sucita numai pe dolari si pe euro. Ideea cu declararea averilor li se pare o pierdere de timp, si asa au avut grija sa treaca grosul pe numele rudelor. Asa sunt ei, crato-plutii de Dambovita, prevazatori si atenti la miscarile din societate. Acum sunt niste domni, au trecut pe la "Nufarul", lupta impotriva coruptiei, tin cuvantari la Bruxelles. La rigoare, pot juca rolul de "profesori de imbogatire" pentru birocratii din Europa - acei naivi care mai cred totusi in... plutocratie.Ion Longin Popescu