Semnele anului 2003</b><b>Stelian Tanase
- analist politic -</b><b>"Nu cred ca 2003 va fi un an bun pentru romani"
Traditia il invata pe roman ca la inceput de an e musai sa fie optimist, sa creada in schimbarea in bine a vietii lui, sa spere ca va avea parte de sanatate si de zile senine. Din ajunul Craciunului si pana la Sfantul Ion, el imparte urari in stanga si-n dreapta, se joaca sincer cu vorbele mari, creionand o lume ideala in care, din pacate, nu va ajunge sa traiasca niciodata. Cu cat a fost mai amarat in existenta lui istorica, cu atat romanul a construit scenarii edenice pentru sine si pentru cei dragi, topite intr-o magma siropoasa si naiva de cuvinte si imagini. Nici la inceputul lui 2003 nu face exceptie. Sondaje internationale recente il dau pe roman drept optimistul numarul unu sau doi al continentului. Pentru el, recesiunea economiei germane sau americane nu exista; pesimismul occidentalilor legat de evolutiile imediat viitoare din viata internationala este inlocuit in Carpati cu o platosa roz de sperante si paradoxuri. Din acest unghi, occidentalii ar trebui sa invete de la romani cum sa apuce de coarne bivolul negru al viitorului. Pana atunci, ne-am gandit sa-l aducem in fata cititorilor nostri pe analistul politic Stelian Tanase, un roman ceva mai sceptic, ars pe dinlauntru cu acidul indoielii, pentru a comenta "semnele" anului in care abia am intrat.
</b><b>"Multa lume spera ca vor veni yankeii si ne vor plati notele la intretinere"
- Daca ne luam dupa cele mai recente sondaje, romanii sunt unii dintre cei mai optimisti europeni; ei sunt mai dornici decat altii sa traiasca intr-o Europa unita si cred orbeste in cercul de stele de pe drapelul albastru al Uniunii. In acelasi timp, ei sunt cei mai saraci locuitori ai viitorului imperiu. Putem pune semnul egal intre optimism si saracie, d-le Stelian Tanase?
- Exista societati sarace si optimiste si societati bogate si pesimiste. Romanii sunt, intr-adevar, paradoxali. O duc rau, traiesc de 13 ani intr-o deznadejde, dar cred in mai bine. Optimismul pe care-l citim in sondaje este aproape un entuziasm, dar nimeni nu-si pune problema drumului pe care trebuie sa-l parcurgem, nimeni nu vorbeste de eforturi, de sacrificii. In aceleasi sondaje, cand se vorbeste despre somaj, reforme dure, schimbari radicale, romanul devine sceptic si conservator. In general, credem ca Occidentul este cel din filme, cu limuzine, vile, autostrazi, magazine, oameni bine imbracati. Suntem victima unor iluzii. Nu realizam ca Occidentul se sustine la standardele respective de viata printr-o munca foarte dura, tenace, de multe sute de ani. Romanii care merg in Occident au vazut ca rudele lor n-au timp sa se ocupe de ei, pentru ca au o slujba. Ii lasa in casa, le dau cheile si bani de buzunar si pleaca la munca. Noi probabil ne imaginam ca vom munci ca aici si vom trai ca acolo. Daca mai vin Ue si Nato si ne fac autostrazi si fabrici, ne imaginam ca o s-o ducem bine continuand sa stam pe marginea santului si facand politica precum Moromete sau oprindu-ne la suete in cafenele. Mie mi se pare ca romanii asteapta miracole. Fiind fatalisti, ei isi imagineaza ca va veni un miracol. Ei cred in predestinare, cred ca viata, munca, curatenia lor nu depind de ei; multa lume spera ca vor veni yankeii, vor baga bani aici si poate ne spala si geamurile, poate ne platesc si notele la intretinere. Pensionarii se gandesc ca o sa le mareasca pensiile, somerii - nu atat ca le vor aduce mai multe locuri de munca, ci ca le vor mari indemnizatiile de somaj si vor continua sa lucreze la negru ca si pana acum, sa aiba doua-trei venituri. In mintea unui popor care asteapta miracole nu poate exista decat o astfel de abureala.
- Credeti ca au romanii capacitatea de a se adapta la exigentele Uniunii Europene?
- Cred ca aceasta adaptare este posibila, dar va fi o experienta foarte dura. Veti vedea ca, pe masura ce integrarea noastra va parcurge anumite etape, se va ridica si o reactie anti-Ue. Pe de o parte, din partea celor care asteapta un miracol, iar pe de alta parte, din partea celor defavorizati, a celor care nu se mai pot adapta din cauza varstei, profesiei, nivelului de educatie. Ei pur si simplu nu mai pot fi utilizati in aceasta lume noua a competitiei, a societatilor deschise. De aceea vor avea o reactie antioccidentala puternica.
- Care ar trebui sa fie rolul clasei politice in acest proces?
- Am observat ca societatea romaneasca, in partea ei tanara, creatoare, este capabila si de surprize placute: se misca mult mai repede decat societatea politica. Segmente importante din aceasta societate a dinamismului si creativitatii sunt mai inteligente, mai capabile de adaptare decat politicienii. Acestia au ramas, din pacate, obtuzi, conservatori, depasiti si mai ales necalificati. Daca faci o investigatie in Parlament, in legatura cu cunostintele pe care le au, cu legile pe care le voteaza, ramai consternat. Sunt, cu unele valoroase exceptii, de o ignoranta perfecta. Sigur ca spre politica s-au dus in general numai oameni de mana a saptea, ratati profesional si fara alte ocupatii. Elitele s-au dus spre profesiile lor.
</b><b>"De la economia de plan, la capitalismul de clan"
- Cititorii nostri asteapta de la dvs. un gand bun, un verdict pozitiv legat de evolutiile din economia si viata sociala romaneasca. Care este deci prognoza dvs. pentru 2003?
- Eu sunt sceptic prin natura mea si n-ati batut la usa care trebuie daca umblati dupa optimisti. Nu cred ca va fi un an bun. Si 2002 mi s-a parut, mai ales pentru situatia interna, un an foarte prost. Privatizarile, ritmul reformei, schimbarile, reforma administratiei, situatia din Justitie - mi se pare ca au fost niste lucruri nu negre, ci, hai sa le spunem, cenusii. A fost o plictiseala generala, pentru ca in toate aceste sectoare nu s-au petrecut schimbari semnificative; a fost mai degraba o asteptare, o amanare in foarte multe zone. S-au acumulat foarte multe dosare si nu cred ca ele vor fi rezolvate in 2003. Dimpotriva, cred ca se vor acumula altele in plus. Ca sa fie bine in acest an ar trebui adancite reformele. Ar trebui sa fie anul unei decizii de a merge pana la capat. Dar sunt sceptic. In actuala formula de guvernare, nu cred ca cineva a decis sa mearga pana la capat. Mai ales ca 2003 este un an preelectoral, iar Psd a inceput deja sa-si corupa electoratul prin mariri salariale. Pe de alta parte, in plan extern, trebuie sa recunoastem ca ridicarea vizelor, invitatia la Nato si foaia de parcurs pentru Ue sunt niste puncte castigate.
- Cum vedeti evolutiile in sfera politica, tinand seama ca opozitia continua sa fie slaba, iar Psd se comporta ca un partid unic?
- 2003 va fi anul unei dispute din ce in ce mai taioase in Psd. In acest context, cred ca opozitia democratica va marca cateva puncte, dar nu substantial. Pe scurt, cred ca Guvernul a fost pregatit numai pentru doi ani de guvernare. Cred ca nu are un program pe patru ani. Pregatit pentru o cursa pe distanta medie, si nu pentru cursa lunga, Guvernul are dificultati in a-si reformula prioritatile pentru perioada care urmeaza. El era antrenat sa faca alegeri dupa Praga, dar opozitia lui Ion Iliescu a pus in mare dificultate echipa lui Adrian Nastase, pentru ca trebuie regandita intreaga strategie. Nu sunt pregatiti pentru 2003. Nu cred ca stiu ce e de facut. Probabil ca se vor supune directivelor si datelor fixe din calendarul Ue, Nato, Fmi si Bancii Mondiale, vor incerca sa raspunda punctual la aceste obligatii pe care si le-au asumat.
- S-au anuntat mariri de salarii si de pensii in 2003. Care este semnificatia acestui fapt?
- Psd este intr-o situatie contradictorie. Pe de o parte, el aduna oameni cu foarte mari averi, noua burghezie romana compusa din fosti activisti, din Securitatea veche, din "norocosii" in afaceri etc. Varful Psd este reprezentat de aceasta oligarhie care castiga milioane de dolari pe an si care nu este in nici un fel formata din oameni de stanga. Ei au trecut de la economia de plan la capitalismul de clan, in care gastile, mafiile, baronii locali fac milioanele de dolari utilizand demagogia populista de stanga. In realitate, lor nu le pasa de saracime. Pe de alta parte, electoratul Psd este un electorat sarac, rural, imbatranit si necalificat - fosta masa salariala din intreprinderile de stat. Aici e contradictia: interesele cui le apara acest partid? Vorbiti de mariri de salarii? Aici intervine segmentul populist al partidului, zona politica, acolo unde se da cate ceva, ca pe vremea comunistilor, se baga carne, se baga branza, se bagau oua, si noi ne repezeam sa stam la coada... Si-acum se da ceva: se dau 50.000, se da un lapte, se da un corn, se mentine aceasta stare si aceasta iluzie, aceasta aparenta ca este un partid care are grija de cei multi si sarmani. De aceea in 2003 e posibil sa avem o sciziune sau macar o clarificare inlauntrul acestui partid, pentru ca sunt inca pesedisti cu iluzii de stanga, populisti care plang pe umarul celor multi, cum face Ion Iliescu.
- Ai spune ca aceasta imagine serveste de minune opozitiei. Ce-o impiedica sa se afirme pe o scena atat de... favorabila?
- Din pacate, opozitia democratica nu este inca bine articulata. Nu ne spune inca interesele cui le reprezinta. Nu inteleg care este identitatea ei, care este oferta ei politica in acest moment. Din cand in cand, polemizeaza pe marginea unor puncte din legea cutare sau legea cutare, din cand in cand, il ataca pe Nastase sau pe Iliescu! E foarte putin pentru ca oamenii sa vada in opozitie o alternativa. S-a mai intamplat ceva interesant: dupa 2000, Psd si-a schimbat foarte mult optiunile. De la o atitudine vehementa anti-Nato, anticapitalism, antiproprietate, anti-Ue, acest partid si-a revizuit discursul: vrem capitalism, vrem in Nato si Ue, vrem proprietate privata. Dintr-o data, cei care au sustinut aceste valori pana atunci, opozitia de azi, s-au trezit fara mesaj, pentru ca mesajul lor a fost preluat de altcineva. De aceea, marea problema a opozitiei democratice este sa vina cu o noua oferta.
</b><b>"Dupa 11 septembrie, Romania a intrat pe o sina buna"
- In democratiile occidentale exista obligatia unui raport de sfarsit de an despre starea natiunii, prezentat de presedinte sau de primul ministru. De ce nu se face acest lucru si la Bucuresti?
- Din lipsa de respect pentru public. Ei nu cred ca trebuie sa dea socoteala pentru ceea ce fac. Si daca uneori se intampla sa apara cineva cu un raport in fata Parlamentului e doar manevra politica. Nu exista inca institutia numita "accountability", ideea de a da socoteala - un concept american de stiinta politica. De pilda, am vrea sa stim cum voteaza deputatul nostru in Parlament, la fiecare lege. Avem o asemenea situatie? Ce gestiune lasa un ministru cand pleaca din cabinet? Ati vazut ce rezistenta opun politicienii ca sa li se publice averile in Monitorul Oficial? Ce-am afla? Pai, am afla ca ministrul cutare a venit cu o avere de 15.000 de dolari la minister si pleaca cu una de 20 de milioane de dolari! Ca senatorul cutare a venit cu cateva mii de dolari, o masina si un apartament, iar dupa patru ani el are Jeep, sotia are Jeep, fiul are Jeep, ginerele are Jeep. In plus, are trei cabane, 200.000 de dolari in banca si o afacere pe rol. Ce altceva am putea afla? Ca, daca n-am afla asta, ar fi de acord sa li se publice averile.
- La 13 ani de la Revolutie suntem tot la 100 de dolari salariul mediu pe economie, in timp ce vecinii au ajuns la 500-600 de dolari. Cu cat credeti ca vor reduce din acest decalaj maririle de salariu anuntate pentru 2003?
- Cu mai nimic. Oare noua nu ne e jena de aceasta situatie? Cum sa ramai la acelasi salariu timp de un deceniu? Din fericire, dupa 11 septembrie, Romania a intrat pe o sina buna, o sina care duce undeva. Exista un interes mare, din partea Sua in special, ca Romania sa fie parte a unei retele, a unui sistem. Daca nu face mari greseli, daca se mai si straduieste un pic sa faca reforme, Romania va fi sustinuta. Uneori am impresia ca suntem impinsi de la spate, ca ni se ofera binele cu forta. Exista interes din partea strategilor occidentali ca Romania sa fie integrata intr-o Europa ce se intinde de la Atlantic la Marea Baltica si Marea Neagra. Vrem sau nu vrem, vom fi acolo. Preferabil este sa vrem, sa facem integrarea cu mai putine costuri, mai repede, cu eforturi mai mari din partea noastra, cu bunavointa si cu o mai mica tentatie a clasei politice de a fura. Afaceri de coruptie sunt cu duiumul si in Polonia si in Cehia, dar acolo politicienii mai fac si treaba. Pentru banii aia, jumatate din timp fura, jumatate fac ceva pentru binele public. La noi, vad jaful, vad coruptia, dar nu vad binele public urmarit de politicieni.
- Ne aflam totusi pe o directie corecta; Pib-ul creste de la an la an...
- Si aici este un paradox. In primul rand, acest Pib este rezultatul unui artificiu de calcul al Guvernului, ca sa poata raporta cresteri cifrice la Bruxelles si Washington. Aceleasi statistici insa ne arata ca saracia creste o data cu Pib-ul. Ce sa mai intelegi? Anumite zone ale populatiei, care nu erau afectate de saracie in urma cu 2-5 ani, saracesc, in ciuda succeselor raportate. Cu toate acestea, directia este Uniunea Europeana, desi suntem in urma Bulgariei. De fapt, suntem atat de in urma, incat la inceput s-ar putea sa mergem ceva mai repede, caci golul pe care trebuie sa-l umplem e foarte mare. Ue va inchide ochii pe jumatate si, mai impinsi de la spate, mai cu nuielusa, ne vom inscrie in calendar, vom ajunge unde trebuie.
Ion Longin Popescu