Editorial

Redactia
Reforma, cand n-ai incotro.... In ciuda circumstantelor favorizante, guvernele din ultimii 13 ani au evitat sa faca reforme hotarate. Numai cand n-au avut incotro, au facut reforma. Si nici atunci nu s-au omorat cu riscurile. La fel s-a intamplat acum cateva zile, cand premierul Adrian Nastase le-a...

Reforma, cand n-ai incotro...

In ciuda circumstantelor favorizante, guvernele din ultimii 13 ani au evitat sa faca reforme hotarate. Numai cand n-au avut incotro, au facut reforma. Si nici atunci nu s-au omorat cu riscurile. La fel s-a intamplat acum cateva zile, cand premierul Adrian Nastase le-a spus ziaristilor ca Partidul Social Democrat va promova in cadrul reformei constitutionale separarea atributiilor celor doua Camere parlamentare, iar in cadrul reformei politice si electorale votul uninominal la Senat si reducerea cu 20% a parlamentarilor. Sunt initiative pe care presa independenta, societatea civila si opinia publica le cer de ani de zile. Chiar fostele si actualele partide de opozitie au sustinut multa vreme asemenea reforme, doar ca in momentul cand au ajuns la putere, fie au avut alte prioritati, fie nu au avut suficienta vointa politica pentru a le promova. De data aceasta, cei care au preluat initiativa sunt chiar cei acuzati ca se impotriveau reformelor politice.
A fost o miscare inteligenta a primului ministru. El dovedeste iar ca este protagonistul scenei politice, cel putin din punctul de vedere al vizibilitatii. Mutarea pe tabla sahului politic ii aduce multiple avantaje. In primul rand, Nastase lasa opozitia democratica fara obiectul muncii, pentru ca aceasta nu mai poate acuza partidul de guvernamant ca nu se preocupa de reforma politica, electorala si constitutionala. A fost un moment ridicol acela in care anumiti lideri ai opozitiei i-au reprosat premierului ca nu se ocupa in lunile de iarna de facturile la intretinere, de caldura, apa calda etc., dupa ce in anii din urma i se reprosa ca se ocupa de asemenea lucruri, iar nu de marile reforme. Or, reforma este o preocupare pentru toate sezoanele. In al doilea rand, exact cand comentatorii se asteptau sa il vada pe Nastase comportandu-se retinut si cu un aer de invins din confruntarea cu presedintele Iliescu, iata ca premierul iese din corzi si preia ofensiva de imagine, silindu-i pe toti ceilalti lideri sa se raporteze la aceasta initiativa. In al treilea rand, daca initiativa devine realitate, atunci Nastase isi poate trece in palmares o realizare pentru care liderii opozitiei nu au avut curaj, pe vremea cand erau la putere. Insa mult mai importante decat avantajele pentru Nastase si partidul sau sunt avantajele electoratului, clasei politice si consolidarii democratiei. Este un exemplu ilustrativ pentru modul in care un simplu partid (care de regula urmareste scopuri si interese inguste, "partiale") poate simultan sa realizeze ceva care este in interesul public.
Obisnuiti cu promisiunile neonorate de-a lungul anilor de catre Psd si precedentele sale intruchipari politice (mai devreme numit Pdsr, iar pe vremuri Fsn sau Fdsn), liderii opozitiei si-au manifestat neincrederea in seriozitatea declaratiilor facute de presedintele partidului de guvernamant. Este greu de crezut ca Nastase si Psd ar putea sa riste un asemenea bluf. Daca totusi se va intampla astfel, atunci vor fi sanctionati aspru de catre electorat. Si de catre adversarii politici. Actualele propuneri de reforma figureaza la loc de cinste in agenda publicului. Ele s-au bucurat de sustinere in toate sondajele de opinie in care au fost puse asemenea intrebari. De asemenea, cand la initiativa deputatului Pd Bogdan Niculescu-Duvaz s-au adunat organizatiile societatii civile pentru Forumul Constitutional, s-a vazut ca optiunile publicului mergeau catre o reforma de acest tip. Promisiunile facute pe un asemenea orizont de asteptare nu pot fi incalcate decat cu riscul de a te autocompromite. Daca Nastase ar fi tras de timp si nu ar fi promis nimic, nu i s-ar fi putut reprosa ulterior nimic. In noile conditii insa, promisiunea facuta va fi atent monitorizata de toata lumea.
Este regretabil ca impulsul reformist al liderilor autohtoni se manifesta atat de rar si timid. Pe de alta parte, prudenta lor in ceea ce priveste reformele este usor de explicat. In ciuda faptului ca nu sunt experti in tranzitie, ei simt ca daca dau drumul unei reforme, ea atrage dupa sine alte reforme. Dupa principiul bulgarelui de zapada. Inca nu stim cat de profunde vor fi consecintele reformelor initiate pentru alinierea Romaniei la standardele Nato si Ue. Nici cei de la putere nu banuiesc potentialul subversiv pe care o autentica integrare il are pentru puterea pesedista. Integrarea este subversiva pentru oligarhia clientelara care se ascunde in spatele puterii, inainte si dupa alegerile din 2000. Este de asteptat ca impotrivirea acestei oligarhii fata de integrare sa se manifeste intr-o multitudine de forme.
Dar reforma facuta din cu totul alte motive decat interesul general poate fi o catastrofa politica. Cine priveste reforma exclusiv ca pe o modalitate de a aduna capital politic sau de a-si facilita succesul electoral nu va reusi pana la urma sa faca nici reforma si nici sa pastreze puterea. Iar scadenta se produce intr-un orizont de timp apropiat, nici in viata de apoi si nici pe seama generatiilor viitoare. Mecanismul alegerilor periodice asigura nu numai ritmicitatea, ci si punerea in functiune a procedurilor destul de dure ale tragerii la raspundere a politicienilor de catre alegatori. Din pacate, in Romania functioneaza mai mult razbunarea, resentimentul, votul negativ. La un moment dat insa, oamenii vor putea sa se comporte precum alegatorii normali. Si atunci ii vor trage la raspundere pe politicieni in functie de faptele, promisiunile indeplinite sau neindeplinite. Tipul acesta de tragere la raspundere este cea mai eficienta procedura. Lucrurile merg catre o asemenea directie, cu toate ca destul de incet. De cand Nastase a acceptat propunerea opozitiei privind votul uninominal la Senat, reprezentantii unor partide din opozitie au dat declaratii ostile. Nu mai intelegi nimic. Pana acum, cei de la putere erau criticati ca nu baga in seama propunerile reformiste ale opozitiei, dar dupa ce in sfarsit a sosit un semnal incurajator, atunci reactia este una oportunista.
O veche zicala spune ca orice popor isi merita conducatorii. Acesta este marele necaz al democratiei. Cand conducerea se decide doar de catre cei foarte multi, atunci se pierd enormele diferente dintre grupuri sociale, profesionale, generationale, locale etc. Deja multiple grupuri nu se mai simt de mult reprezentate de conducerile politice succedate din decembrie 1989 incoace. Sunt grupuri compuse din indivizi de mare calitate intelectuala, morala, profesionala, care ar fi meritat cele mai bune guverne din lume. Problema cu disparitatea intre orizontul de asteptare al unor asemenea grupuri si ceea ce primesc este ca se creeaza o nemultumire adanca. Pana la urma, elitele marginalizate si nebagate in seama se hotarasc sa se reprezinte singure, sa intre in jocul politic, sa cucereasca puterea si sa isi asigure o baza solida de sprijin popular. Cand circulatia elitelor este blocata, este inevitabila miscarea masiva de reinnoire la varf. Mai ales ca varfurile noastre s-au tocit, cu toate ca nu au ajuns niciodata la inaltime.Dan Pavel