Lumea romaneasca

Redactia
Monolog cu scriitori. Mircea Mihaies. "Jucam in 2003, ca natiune, o carte mare". N-am stat niciodata bine la capitolul "planuri de viitor", "sperante", "visuri". In putinele imprejurari cand mi-am propus ori dorit ceva, lucrurile au iesit pe dos. Prin urmare, am preferat improvizatia (bine temperata),...

Monolog cu scriitori

Mircea Mihaies
"Jucam in 2003, ca natiune, o carte mare"

N-am stat niciodata bine la capitolul "planuri de viitor", "sperante", "visuri". In putinele imprejurari cand mi-am propus ori dorit ceva, lucrurile au iesit pe dos. Prin urmare, am preferat improvizatia (bine temperata), tactica pasilor marunti, dar siguri, evitarea oricarei constructii mentale "grandioase". Iata, la inceputul toamnei lui 2002, constient de stilul meu de viata usor imprastiat, mi-am croit un "plan de lucru" pe zile si ore. Spre marea mea rusine, n-am respectat nici macar un sub-subcapitol din acea constructie, altminteri impresionanta: stiam perfect ce urma sa fac minut cu minut, vreme de mai multe luni de zile! In realitate, n-am reusit decat sa mai adaug o fila la tot mai grosul dosar al mustrarilor de constiinta.
Dar sa intru in acest joc de-a planificarea si sa va spun ce astept de la anul 2003. Imi doresc lucruri banale: sanatate, putere de munca, liniste sufleteasca. Si, vorba poetului, "pace pe pamant". Pentru ca, din pacate, il inteleg tot mai bine, de la o vreme, pe Bacovia, cel care spunea: "Am sa scriu un rand, cand voi fi linistit". Ma afecteaza in mod direct si acut multe lucruri care, in mod normal, ar trebui sa-mi ramana straine. In loc sa fiu tot mai indiferent (asa s-ar cuveni din partea cuiva care evolueaza, nu-i asa, pe fila a doua a vietii), ma simt tot mai implicat in chestiunile abstracte ale lumii. Sigur ca exista momente de confuzie, momente de descurajare - ca de pilda, zilele trecute, cand un prozator de talent imi reprosa intr-o revista, nu tocmai "ortodoxa" nici ea, ca scriu "pamflete excesive". Nu stiu ce m-a enervat mai mult: ideea c-as scrie "pamflete" sau ca ele sunt "excesive". Acum, la inceput de an, i-as replica autorului de acte originale/ copii legalizate ca tocmai astfel de "excese" au tinut la respect puterea si ca renuntarea atator si atator scriitori la articolele de comentariu politic a indus un sentiment de descurajare generala. Pe vremea cand marile minti ale tarii gaseau de cuviinta sa lase deoparte comoditatea si sa iasa la tribuna era de neimaginat ceea ce se intampla astazi: ca intelectualii sa ajunga in lanturi, iar bulanul si catusele sa inlocuiasca dialogul social. Arestarea lui Dan Erceanu a devenit posibila doar intr-o lume in care insisi intelectualii percep criticarea politicului drept "pamflete excesive". Intr-un fel, ne meritam, ca tagma intelectuala, soarta...
Dar pentru ca subiectul nostru e anul 2003 si nu ramasitele trecutului apropiat, voi spune c-as dori sa-mi pot pastra obiceiul de a citi si scrie zilnic. Si, daca s-ar putea, as vrea sa am forta de-a transmite acest lucru si studentilor mei, care ajung in facultate cu o - cum sa-i spun? - admirabila inapetenta pentru lectura. Sunt cu atat mai socat de aceasta realitate, cu cat epoca de care ma ocup (modernismul britanic si romanul american al secolului al Xx-lea) ofera, probabil, cateva dintre cele mai spectaculoase creatii literare ale lumii.
Dar pentru ca nu sunt doar un "polemist excesiv" si pentru ca am continuat sa scriu si sa public intr-un ritm acceptabil carti de literatura (mai lunile trecute mi s-a publicat un volum intitulat "Atlanticul imaginar"), imi propun fireste sa inchei macar vreo doua din cele patru-cinci carti pe care le am pe "santier" (cuvant pompos pentru biroul-dormitor sufocat de carti, reviste si manuscrise in care-mi desfasor "activitatea intelectuala"). Titlurile ("Metafizica doliului" si "Batranetea") nu suna prea optimist, dar va asigur ca sunt mai optimiste decat par la prima vedere.
In plan mai general, astept ca anul 2003 sa nu fie pentru Romania un an al stagnarii. Stiu ca pentru politicieni, locul in sondaje si propriul viitor sunt mai importante decat destinul tarii. Dar poate ca a sosit momentul sa mai lase naibii dorinta asta morbida de imbogatire, iar daca nu pot si nu pot sa se abtina, sa se dea deoparte. Jucam in 2003, ca natiune, o carte mare. Trebuie sa ne plasam intr-un plan optim in raport cu asteptarile Uniunii Europene, pentru ca altminteri ne ducem pe copca cu totii. Si "estetii", care se simt atat de bine in mediul aseptic al bibliotecii proprii, si noi, astilaltii, "polemistii excesivi", care-am inteles ca in vremuri de ciuma e obligatoriu sa lasi scarba metafizica deoparte si sa cobori in zoaiele vietii reale...
Mircea Mihaies este redactorul-sef al revistei "Orizont". Este profesor de literatura engleza si americana la Universitatea din Timisoara. Sustine din 1993 rubrica "Contrafort" din "Romania literara".

La Teatrul de Comedie, comedia va fi din nou rege

George Mihaita
"Sper sa reinviem epoca de aur a teatrului"

Inceput de an, de sperante si perspective stralucite la Teatrul de Comedie. Noul sau director, indragitul actor George Mihaita, ales inca din toamna la conducerea teatrului, impreuna cu directorul artistic, regizorul Gelu Colceag, au tinut sa aniverseze cu ingeniozitate artistica cei 42 de ani de existenta a celui mai popular teatru din Bucuresti. "Vreau ca la Teatrul de Comedie sa se joace din nou comedie ca in epoca noastra de glorie, cand <<comedia era rege>>. A fost epoca de aur a teatrului, pe care sper s-o reinviem."
- Cum se simte astazi actorul George Mihaita in noua lui postura de director? Managerul, cu atatea grele raspunderi, nu il va stanjeni cumva pe actorul Mihaita?
- Dimpotriva. Cred ca se vor ajuta reciproc. De fapt, in ambele ipostaze eu raman acelasi; iar ca director ma simt mult mai relaxat decat pe scena, unde concentrarea e la maximum. Ma simt liber in initiativele mele, in planurile indraznete - ce le par unora chiar riscante - pe care incerc sa le duc la implinire cu ajutorul echipei noastre. Rolul de manager implica desigur raspunderi - dar din cate raspunderi mi-am luat eu in ultimii 10 ani, pe asta o fac cu cea mai mare placere.
- La numirea dvs. pe post de director, maestrul Radu Beligan, ctitorul Teatrului de Comedie din Bucuresti, v-a declarat - in public si in scris - urmasul lui de nadejde. Si continuatorul bunelor traditii artistice pe care le-a avut teatrul in anii sai de glorie si de maxima popularitate. Cum credeti ca veti continua si adapta aceste traditii pentru publicul din mileniul trei?
- In primul rand, am tinut ca fiecare actiune a teatrului sa se ridice la nivelul unui eveniment. Si in realizarea lor m-am sprijinit si ma sprijin in continuare pe intreaga echipa artistica si tehnica a teatrului. Pe actori ii cunosc foarte bine, pentru ca am jucat alaturi de multi de vreo 32 de ani. Unele dintre vedetele acelor ani minunati au revenit cu bucurie alaturi de noi, altii - mai tineri, dar deja celebri, ca Emilia Popescu, Stefan Banica Jr., Valentin Teodosiu si Marius Florea Vizante - fac deja parte si sunt distribuiti in urmatoarele noastre premiere. Am angajat si foarte tineri actori: Mirela Oprisor este detinatoarea premiului de anul trecut de la Gala Tanarului Actor - Mangalia; pentru altii, vom tine probabil concursuri si-i vom primi cu bratele deschise, alaturi de cei cu experienta maestrului Ion Lucian. Sau a lui Gheorghe Simonca, ambii cu creatii de exceptie in recenta noastra premiera cu "...Escu". Revin cu productii proprii si Iurie Darie, Anca Pandrea, Iarina Demian (ea in postura de regizor al spectacolului si de interpreta), impreuna cu tinere talente din teatru: Tudor Chirila, Dorina Chiriac si altii.
- Ce surprize le oferiti spectatorilor dvs. in anul 2003?
- Comedia "A 12-a noapte" de Shakespeare, in regia lui Gelu Colceag si intr-o distributie minunata. Vom atrage spre noi regizori importanti, cum e Alexandru Tocilescu, care doreste sa monteze o piesa de actualitate, o comedie cu parlamentari - numita "Poker" -, de un dramaturg aflat la debut, Adrian Lustig. Catalina Buzoianu repeta deja cu Emilia Popescu, aflata in rolul principal din "Marlene", o piesa englezeasca care se joaca cu casa inchisa in cateva tari de vreo trei ani si ceva. Speram ca va avea si la noi acelasi succes. Mircea Cornisteanu va monta comedia tandra - asa cum obisnuieste sa scrie Alexandru Galin -, piesa "Auditie". Sigur, vor fi si alte surprize, bani din cer sa fie, ca de succes nu vom duce lipsa. Sunt convins.
-Doar ca banii nu cad din cer. Cum veti face sa-i obtineti, stiind cat de costisitoare e montarea unui spectacol? Ce calitati trebuie sa aiba un manager ca sa procure fondurile necesare?
- Talent, adica fler si fantezie, cum se cer si unui artist. Dar si rigoare, masura si o cunoastere in profunzime a ambelor domenii. Actor am fost si sunt, dar manager am incercat sa fiu doar in anii din urma, cand am intrat in afaceri. Si chiar daca nu am absolvit cursuri de management, m-am descurcat. Am reusit sa obtin ceva fonduri si de la Ministerul Culturii, in afara celor de la Primarie, si depinde de noi cum vom sti sa-i folosim. Sigur ca inteligenta managerului este sa stie sa atraga spre teatru cat mai multi sponsori. Succesul unor spectacole si invitarea acestor sponsori la spectacole ii vor convinge sa investeasca in noi. Si, bineinteles, atractivitatea unor supershow-uri. Am atras multi spectatori in ultima vreme catre Teatrul de Comedie si speram ca, daca da Dumnezeu si mai suntem ajutati in continuare, sa terminam si sala mica "Studio", care va mai avea inca 100 de locuri la fiecare spectacol. Vor fi spectacole de 3-4 personaje si recitaluri ale tinerilor actori, si in felul acesta ne vom asigura, alaturi de publicul nostru matur si fidel, noi generatii de iubitori ai comediilor de la "Comedie". La multi ani va dorim si ne dorim tuturor!Alice Manoiu

Premiul Eco-Media pentru "Formula As" si Ion Longin Popescu

"Dupa 1989, ziaristii au jucat rolul Garzii de Mediu in Romania. Ei au dat tot timpul alerta timpurie pentru autoritati." Cu aceste cuvinte si-a inceput premierul Adrian Nastase alocutiunea tinuta la Casa Radio, in ziua de 14 ianuarie, cu ocazia acordarii Premiului Eco-Media. Este pentru prima data cand un astfel de premiu, initiat de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, incununeaza activitatea jurnalistilor "de educare a publicului in favoarea mediului", dupa cum citim in expunerea de motive. Se pare ca guvernantii, si in primul rand asa-numita "Axa verde" Nastase - Lificiu, au inteles ca integrarea europeana a Romaniei depinde intr-o mare masura de impunerea unor standarde inalte in acest domeniu. Nu intamplator, colegul nostru Ion Longin Popescu, de numele caruia se leaga o buna parte din campania "Formulei As" de salvare a Rosiei Montane, s-a numarat printre premianti. "Diploma de Excelenta", simbolizand "adeziunea la demersul comun pentru dezvoltarea durabila a Romaniei", i-a fost acordata chiar de primul ministru. Intuind, ca politician, ca protectia mediului si dezvoltarea durabila sunt carti castigatoare atat pentru Psd, cat si pentru romani in general, Adrian Nastase a spus: "Comunitatile locale, sustinute in mod consecvent de presa, au un rol tot mai important in protectia mediului. Ele sunt un factor important de presiune asupra Guvernului. Aceasta presiune este tot mai acut simtita in diverse cancelarii din sfera executiva. Avem mosteniri grele (una este cea de la Rosia Montana, n. red.), pe care va trebui sa le gestionam cu atentie. De aceea vom impune standarde foarte clare, care se afla la nivelul cel mai inalt al prioritatilor Guvernului. Nu vom mai tolera nici o abatere si vom institui un parteneriat cu presa".
Nebanuite sunt caile Domnului! Dupa o exasperanta tacere fata de grava situatie din Apuseni, primul ministru a decis sa iasa la rampa. Si nu oricum, ci acordand premii de excelenta celor care, asemenea colegului nostru, au dat "alerta timpurie" pentru catastrofa ce se pregateste la Rosia Montana. Ce va urma?