Concert aniversar cuSarmalele Reci</b><b>"Le multumim celor care au fost alaturi de noi vreme de noua ani"
Acordeon, chitara acustica, vioara, clarinet, atmosfera intima, spectatori eleganti care stau la mese rotunde cu o lumanarica aprinsa... Imaginea este diferita de primele concerte pe care le-am vazut cu Sarmalele Reci, pe atunci o trupa avangardista, acida, cu un sunet dur si direct. Chiar daca s-a deschis, a devenit mai accesibila, muzica a ramas la fel, adica de calitate.
La mijlocul lunii ianuarie, in selectul club "Prometheus" din Capitala, formatia Sarmalele Reci si-a serbat noua ani de existenta printr-un concert de aproape trei ore, in care s-au cantat piese de pe toate cele patru albume ale trupei, de la "Gasca de la bloc", "La Preoteasa", "N-ai nimic pe sub tricou" la "Prostia la putere", "Aurolac", "Telefonul nu mai suna" si pana la cele mai recente hit-uri, "Sprit de vara", "Maniac", "Trenul tau". Pentru ca a fost vorba de o aniversare, pe scena s-a aflat o formula extinsa a trupei, alaturi de cei doi "supravietuitori" ai formulei de start, Emil Viciu (chitara) si Zoltan Andras (voce, clape, percutie, acordeon), aflandu-se Mihai Iordache (saxofon, dramba), membru fondator si autor a numeroase piese pe cele patru albume, bateristii Ionel Tanase (Tase) si Vadim Tichisan, Paul Baciu (bas si clarinet), excelent integrat in trupa, si violonista Xenia Grigore, o formula foarte reusita cu care publicul se va intalni mai des in cluburi.
- Sunteti una dintre putinele trupe romanesti care an de an isi strange prietenii si fanii pentru a petrece si a canta impreuna...
Zoltan: In fiecare an din cei noua de cand existam am tinut aceste concerte aniversare, fie ca a fost vorba de Club A, de Backstage sau de Club Litere. Prima aniversare a fost la Soti Tv, nu a fost vorba de un concert propriu-zis, ci am fost invitati in studio, am stat de vorba cu telespectatorii, s-a prezentat si un material filmat despre noi. Sunt momente intime, toate privirile sunt atintite asupra noastra, toti sunt draguti cu noi, ca si cum ti-ai invita prietenii la tine acasa. La acest concert de aniversare a noua ani am profitat de specificul locului, un club select, elegant, pentru a deschide o serie de concerte mai acustice, cu mai multi muzicieni, mai multe instrumente, care sa ne permita sa valorificam mai bine partea muzicala si, de ce nu, poetica a trupei. Vom avea cate un concert in fiecare luna la "Prometheus", iar acum, in ianuarie, dupa concertul de la "Laptarie", vom sarbatori si alaturi de fanii nostri clujeni, pe 31, la Music Pub.
- Chiar daca v-ati dorit stabilitate, Sarmalele Reci a avut "parte" de foarte multe schimbari de personal. Ce v-a determinat sa ramaneti vreme de noua ani in slujba acestui nume?
Emil: - Eu mi-am dorit foarte mult sa cant intr-o trupa inca din perioada adolescentei, atunci cand pentru mine erau foarte importante valori precum prietenia, loialitatea. Cred ca am ramas cu sufletul de atunci si nu m-am schimbat foarte mult. Sunt foarte atasat de aceasta trupa, de ideea de la care a pornit, imi place muzica pe care o fac, imi place parteneriatul cu Zoli, iar unitatea grupului este mult mai importanta decat posibilele colaborari cu alte trupe, lucru ce s-ar traduce printr-un cuvant: oportunism. Am lucrat sapte ani in presa si, desi mi-a placut foarte mult, nu mai faceam fata si a trebuit sa renunt la ceva, iar la ce am aici nu as renunta. Noi doi am ramas de la inceput si am fost un fel de catalizatori pentru membrii noi, am incercat sa cream o armonie intre oameni cu caractere diferite.
Zoltan: - Pentru mine e foarte important ca in jurul meu sa existe armonie, echilibru, intelegere intre oameni si de aceea ne-am straduit sa pastram spiritul acestei grupari de cate ori aparea un coleg nou. Am explicat fiecaruia ca grupul are personalitate proprie printre celelalte trupe romanesti, are stilul sau de a face muzica si de a concerta. Poate unul voia sa agate gagici, iar altul sa-si arate muschii pe scena, fiecare are alt mobil de a fi intr-un grup, iar noi am incercat de fiecare data sa le insuflam ideea ca suntem aici pentru a face muzica, pentru a-i distra pe oameni, pentru a ne distra si pe noi. Aceasta dorinta de a face un lucru original si aceasta implicare sufleteasca puternica mi-au lipsit mult in lumea jazz-ului si le-am gasit la Sarmalele Reci.
- A fost dificil sa pastrati spiritul de la debut, de vreme ce atat componentele cat si muzica voastra s-au schimbat?
Emil: - Ideea originala si spiritul de inceput le-am pastrat si nu ne-a fost greu, pentru ca am stiut tot timpul ce avem de facut. Evolutia muzicala a fost fireasca, era normal sa progresam. Am cantat cu instrumentisti dintre cei mai buni, lucru care a contat foarte mult si a ridicat nivelul trupei. 17 oameni au trecut prin trupa anii astia si suntem mandri ca despre multi dintre ei se spune: "Uite, asta a cantat cu Sarmalele Reci". Sper ca si ei sunt mandri ca au trecut prin trupa noastra.
- In primii ani, Sarmalele Reci era o trupa cu priza la artisti, la intelectuali. Cu timpul, cercul acesta s-a largit. Sunteti multumiti de felul in care publicul romanesc percepe formatia Sarmalele Reci acum, in 2003?
Zoltan: - In ultimul an am avut parte de admiratia si de laudele publicului si am vrea sa le multumim celor care au fost alaturi de noi vreme de noua ani, au avut incredere in noi si ne-au inconjurat cu dragostea lor.
Emil: - Avem multi prieteni in strainatate, care erau elevi, studenti cand noi am debutat si care ne-au pastrat ca trupa lor de suflet. In plus, an de an adunam noi prieteni din generatiile mai tinere. Nu suntem doar o trupa a generatiei in care ne-am lansat, ci am adoptat si noi membri.
Mihai Iordache
"Eram hotarati: daca primul concert nu iesea bine, ne desparteam"
"Prin 91-92, Florin Dumitrescu, prietenul si colegul meu din liceu, mi-a propus infiintarea unei trupe de punk-rock care sa se numeasca Sarmalele Reci. Nu m-a entuziasmat prea tare ideea lui, eu eram foarte atras de jazz si mi se parea frivol sa cant rock, asta pana cand l-am cunoscut pe Emil. El canta chestii interesante cu o trupa de rock progresiv si, amintindu-mi de ideea lui Florin, am zis: <<Hai s-o facem!>>. In curand ni s-a alaturat Zoli, coleg de facultate cu Florin, unul dintre cei mai promitatori pianisti de jazz ai momentului, care totodata canta si cu vocea. Primele repetitii le-am avut in vara lui 92, la Emil acasa, la etajul noua, in Militari. A fost o perioada foarte fertila, fiecare asculta alte muzici, faceam schimb de casete, discuri, aveam multe idei, scriam toti piese care nu au incaput toate pe primul disc, au mai ramas cateva si pentru cel de-al doilea, al treilea chiar. Primele concerte le-am avut la "Theatrum Mundi", cantam printre niste statui de ipsos, decorul unei piese. Nu eram siguri daca nu cumva suntem prea ciudati si ne-am zis ca daca primul concert nu iese bine, trupa se destrama si ramanem prieteni. Eram foarte pretentiosi si hotarati sa facem o muzica in acelasi timp distractiva si inteligenta. In plus, contau mult si versurile haioase ale lui Florin. Am avut sansa unui public cu mintea deschisa, intelectuali, artisti plastici, redactori de radio, ziaristi, iar impactul a fost mult mai puternic decat ne asteptam.ÊIn curand, aveam sa fim invitati de Mircea Florian sa cantam in Germania."Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)