Lumea romaneasca

Redactia
Valeria Peter Predescu"Am implinit o varsta frumoasa, din care 30 de ani sunt de cantec"- Daruita cu un glas de inger, nasaudeanca din Telciu a stiut sa transforme doina ardeleneasca intr-un crez de viata - Stiam ca e o sotie minunata si o gospodina cum rar intalnesti, ca a crescut doi feciori cu un...

</b><b>Valeria Peter Predescu</b><b>"Am implinit o varsta frumoasa, din care 30 de ani sunt de cantec"</b><b>- Daruita cu un glas de inger, nasaudeanca din Telciu a stiut sa transforme doina ardeleneasca intr-un crez de viata - Stiam ca e o sotie minunata si o gospodina cum rar intalnesti, ca a crescut doi feciori cu un devotament matern dus pana la perfectiune. Ca dupa ce si-a vazut copiii casatoriti, si-a umplut casa cu batranii ei dragi - parinti, moase, unchi si matusi, pe care i-a ingrijit pana la ultima suflare, cu acelasi devotament nestirbit. Stiam ca indata ce avea o zi de ragaz, dadea fuga in satul natal, Telciul de sub aripa Nasaudului, ca sa "grijeasca" si acolo "casa si gradinuta de la parinti" si fantana de la poarta, nepusa sub cheie, anume ca trecatorii sa-si poata potoli setea. Si, mai ales, stiam ca nu pregeta sa se arunce dintr-un tren intr-altul, pentru a merge sa cante, de multe ori si fara plata, numai din drag, acolo unde era chemata. Si ca niciodata, dar niciodata, nu a urcat pe scena fara sa-si fi pregatit cu mare atentie, cu smerenie chiar, costumul si cantarile la fel de frumoase si de vechi. Stiam ca muncea foarte mult si totusi, de fiecare data cand ne intalneam, nu puteam sa nu-i observ si sa nu-i admir... mainile: fine, albe, parca nemuncite defel, nezbarcite, nebatatorite. Mainile sale, semn al unei aristocratii a neamului taranesc curat, ca si felul in care ea, Valeria Peter Predescu, trecuta acum de jumatate de veac, isi tine semeata capul, isi poarta haina taraneasca de parca ar fi un strai regesc si isi insoteste vorba putina si aleasa cu gesturi retinute si elegante. Nu demult s-au implinit 30 de ani de cand "fata cea faina a lui Peter, din satul Telciu, de pe Valea lui Stan" a urcat pentru prima oara pe scena si a inceput sa cante. Am revazut-o atunci, la ceas aniversar, si urandu-i multi, multi ani de viata si de scena, am rugat-o sa ne dea vesti despre dumneaei.
- Dupa 30 de ani de slujire a cantarii populare din tinuturile Bistritei si Nasaudului, pot spune ca intai de toate am cules cantece si apoi, dupa cativa ani, le-am cantat. Primele culegeri le-am facut pe cand eram doar eleva in clasa a cincea, la indemnul unor dascali (sunt 35 de ani de atunci). Mi-a placut sa umblu pe la batrani si pe la batrane si sa-i ascult cantand si povestind. Asa am cules pana acum material pentru patru-cinci culegeri de folclor. Rodul lor e adunat intr-o carte publicata recent, sub titlul "Cantari Nasaudene". Am facut o selectie riguroasa si m-am oprit la acele cantari care nu figureaza in alte culegeri de folclor sau pentru care am gasit o varianta completa. Sunt cantari diferite, de dragoste, de dor, sunt doine, sunt colinde si o intreaga gama de cantari mortesti (povestirea vietii celor dusi), intre care si "versurile" pe care si le-au facut singuri, cei de la care le-am cules, pentru a fi rostite sau cantate cand ei vor pleca pe drumul cel din urma. Astfel, in cartea mea se afla si versul Reghinei Tapalaga, batrana de la care eu am invatat multe cantari, am aflat multe sfaturi folositoare si de la care a inregistrat, pe cilindri de ceara, insusi marele folclorist Constantin Brailoiu. Ii multumesc lelii Reghina, dincolo de trecerea timpului, caci ea s-a dus dintre noi, asa dupa cum le multumesc tuturor celor care s-au dus la odihna. Acolo, in carte, am mai pus si multe strigaturi, de joc, de nunta - la mire, la mireasa, la soacra, in prag, la gaina, care mai de care mai frumoase. Am gasit cu cale sa adun cateva fotografii vechi, de-ale dumnealor, de-ale rapsozilor, ca si cateva ganduri alese. Cartea se intituleaza: "Cantari nasaudene, culese si alese de Valeria Peter Predescu", pentru ca asa s-a si intamplat: le-am si cules, le-am si ales.
Am gandit ca poate va folosi aceasta carte nu numai celor care vor studia folclorul nasaudean, ci si celor care vor dori sa afle mai multe despre sufletul taranului, despre omul simplu de la sat, care desi isi lucreaza la fel de greu pamantul, ii smulge cu la fel de multa greutate roadele, mai are timp si de sarbatoare: isi mai poarta portul, se duce la biserica, isi pune nadejdea in Dumnezeu si-si pastreaza cantarile. De aceea, prin cartea mea, vreau sa le multumesc tuturor taranilor de pe cuprinsul Romaniei ca au pastrat undeva, in tainita sufletului, o farama de cantec romanesc, ca si-au impaturit cu grija un vesmant popular, pastrandu-l in fundul unei lazi de zestre, spre a-l arata nepotilor, in loc sa-l vanda turistilor straini pe trei arginti. Ma bucur cand mai gasesc in satele noastre femei harnice, cu maini indemanatice si cu minti creatoare, care zamislesc modele populare si le reinvie pe cele vechi. De aceea merita laudati cei care-si aduc aminte de mosii si stramosii lor, cei care mai stiu datinile, colindele, cei care-si mai amintesc o strigatura de nunta. Multi dintre noi, interpretii de folclor, am urcat pe scena pentru aplauze si pentru flori, uitand numele celor de la care am cules cantarile. Eu vreau sa-i incredintez ca nu i-am uitat, ca-i pretuiesc, ca-i respect pe cei care mai sunt, ca si pe cei pe care Dumnezeu Sfantul i-a luat la cer. Si le multumesc familiilor lor, care mi-au incredintat fotografii, caci doresc sa fie si un indreptar pentru nepotii si stranepotii dumnealor, care vor pastra intr-un dulap, intr-o biblioteca, aceasta carte cu chipul bunicii sau strabunicii care a stiut si a transmis cantarile romanesti.
Cartea am editat-o la Editura "Popa"s Art" din Timisoara si multumesc marelui caricaturist Stefan Popa Popa"s ca a facut posibila editarea sa. Pentru ca eu nu am avut fondurile necesare tiparirii sale, am gasit cativa oameni de buna credinta, care au fost constienti de actul meu artistic si mi s-au alaturat, si in acest sens ii multumesc si lui Daniel Dumitru Ionascu, poet si scriitor din Telciul meu natal. La carte m-a ajutat si d-l Mircea Bocan si as fi nespus de fericita sa-i pot multumi prin intermediul revistei pentru argila pe care mi-a trimis-o si care mi-a fost de bun leac.
Alaturi de carte, am muncit foarte mult si la editarea casetelor cu rapsozii nostri nasaudeni (seriile "Canta taranii satelor", "Ceterasi vestiti" si "Rapsozi ai satului"). Si nu a fost tocmai usor sa-i conving pe bietii batranei sa plece din satele lor ca sa mearga la oras, intr-un studio, si sa aiba rabdare sa inregistreze, acompaniati de un taraf. Dar nici un efort nu mi s-a parut prea mare, pentru ca dumnealor merita osteneala. Pentru realizarea acestor casete, am primit sprijinul Centrului de Cultura Populara Bistrita-Nasaud, unde lucrez ca referent de specialitate, si al Casei de discuri "Sonex" din Zalau.
Anul trecut am implinit o varsta frumoasa, din care 30 de ani sunt de cantec. Sa stiti ca nu este putin, numai daca te gandesti ca in toti acesti ani am purtat peste tot, prin tara, valiza mea uriasa, cu costumele mele de scena, am umblat cu toate trenurile, am inghetat in culise, am indurat emotiile dinaintea si din timpul unui concert. Toate pentru a sta cu demnitate in fata publicului, vreme de 30 de ani. Multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a ajutat si am parcurs frumos acesti ani, in care cred ca am reusit sa spun cate ceva despre cantarea nasaudeana, despre oamenii de la care eu am invatat aceste cantari, despre sufletul lor.
La prestigioasa Casa de discuri "Electrecord", cu care lucrez de aproape 30 de ani, mi-a aparut de curand, marcand aceasta aniversare, un compact-disc si o caseta intitulate "Dragu mi-i sa cant, sa joc". Acompaniamentul muzical este asigurat de un taraf traditional, la vioara intai aflandu-se un vestit ceteras nasaudean, Anghel Urs. Sunt cantece noi, sunt si cateva doine - am o doina deosebita, "O facut tata fantana" - si chiar asa, sa stiti, ca tata meu, Dumnezeu sa-l ierte, in anii din urma, batran si bolnav cum a fost, a sapat o fantana de aproape opt metri adancime, a zidit-o cu mana dumnealui, cu piatra de rau si i-a pus "casita". Mi-a lasat-o mie, iar eu am lasat-o in grija vecinilor si chiar daca e inchisa, casa mea de pe Valea lui Stan e in grija lui Dumnezeu, iar portita este deschisa, pentru ca vecinii si trecatorii sa-si ia apa din fantana tatii.
Dragii mei cititori ai revistei "Formula As", va doresc sa fi inceput frumos primavara aceasta, sa aveti parte de sanatate, dragoste, liniste, pace sufleteasca, impacare, buna randuiala si spor bun la lucru.A consemnat
Corina Pavel