</b><b>Din Alba-Iulia, pe aripile succesului</b><b>Marius Moga - Candy, Akcent, Simplu, Sistem, K-Pital, Miki, Blondie, Paula Seling... iata doar cateva nume din lista formatiilor si solistilor pentru care compune foarte tanarul compozitor Marius Moga. La doar 21 de ani, in doar doi ani de activitate, a ajuns sa fie atat de solicitat, incat nu mai are timp nici macar sa-si scoata propriul album. Din Alba-Iulia, direct pe aripile succesului -
</b><b>"Eu nu compun pentru critici si pentru jurii, eu compun pentru public" - Ai doar 21 de ani si o popularitate de invidiat. Exista o explicatie pentru succesul tau? Cum se ajunge din Alba-Iulia, orasul nasterii tale, in topul celor mai ravniti compozitori de muzica usoara?
- Cred ca sunt un baiat norocos. Desi cant de mic (am facut pian si canto din clasa a Ii-a) si am compus piese pentru diverse formatii din Ardeal, am tot amanat incercarea de a ma lansa pe cont propriu, nu atat de frica esecului, cat de teama ca daca voi trimite o proba la o Casa de discuri, nu va fi audiata asa cum ar trebui. In Ardeal, Bucurestiul muzical e perceput mai degraba ca un fel de haos. In 2001, s-a intamplat insa sa am drum in Bucuresti si am profitat de ocazie ca sa duc personal discul la Roton. Imi compusesem un album cu zece piese. Totul a luat o turnura neasteptata. Acolo m-am intalnit cu Adi Sana de la Akcent, care pe atunci lucra in Radio. A fost entuziasmat de muzica mea si m-a rugat sa compun pentru ei. Am inceput lucrul imediat, iar primul lor album a fost un succes, s-a vandut in 120.000 de exemplare. De-atunci, pur si simplu n-am mai avut timp sa respir. Lumea a inceput sa se intereseze: "Cine e Moga asta, de unde vine?", si din ce in ce mai multi interpreti au apelat la mine, mai ales ca aproape toate piesele s-au dovedit hituri. Cum se explica succesul? In primul rand, m-a ajutat faptul ca am ascultat foarte multe genuri de muzica si ca de fiecare data cand compun incerc sa sincronizez muzica romaneasca cu ceea ce e pe val in Occident. Pana acum, orice tendinta muzicala de afara ajungea la noi cu un ecou intarziat, de doi-trei ani. Iar un alt aspect este faptul ca am mereu in minte pentru cine scriu piesele: publicul tanar care vrea sa se distreze.
- Gloria ta are totusi si-un con de umbra: opozitia unor compozitori din generatia veche si critici destul de dure, exprimate in presa...
- Intr-un fel, invidia e explicabila, dar eu n-am cazut in capcana ei. Atunci cand toti criticii muzicali se pun cu gura pe tine, poti cadea in extrema cealalta: "Ah, sa vezi ce o sa compun eu acum, sa va demonstrez ce valoare am". In ce ma priveste, nu cred ca valoarea unei bucati muzicale depinde de structuri savante si complicate. O piesa buna trebuie sa fie o piesa simpla, fredonabila, cursiva si care sa transmita o stare. M-a ajutat mult si faptul ca sunt student la Sociologie, o facultate care imi clarifica orizontul, ajutandu-ma sa inteleg mai bine pentru cine scriu piesele. Eu nu compun pentru oameni de specialitate si pentru jurii, eu compun pentru public. Tot ce ma intereseaza este sa vad ca lumea se bucura cand aude melodiile mele.
</b><b>"N-am nevoie de vacanta ca sa-mi adun inspiratia" - Una din rezervele formulate fata de muzica ta este ca e scrisa "pe banda", un produs artificial...
- Adevarul este ca sunt foarte prolific, sunt in stare sa fac si patru piese pe zi, bineinteles fara orchestratie. Asta nu inseamna ca scriu "pe banda", pur si simplu am inspiratie. Iar fiecare piesa are personalitatea ei, pentru ca n-o fac sa se potriveasca cu mine, ci cu cel pentru care o scriu. In plus, sunt "nebun" dupa munca, un "workaholic", un dependent, eu chiar lucrez de luni pana duminica, deci e normal sa produc mai mult. Sigur ca obosesc, dar obosesc seara si pana dimineata imi trece. Eu n-am nevoie sa plec in vacanta ca "sa-mi adun inspiratia", pentru ca inspiratie am oricum. As pleca sa dorm, sa mai joc tenis, sa inot, sa ma distrez. Asta e trist: ca eu nu am timp de viata personala, de relatii sentimentale. Da, fizic sunt cateodata obosit, dar psihic simt ca mai pot compune inca mult timp de acum inainte. E bucuria mea de fiecare zi.
- Melodia inregistrata alaturi de formatia Simplu, "Sa zburam spre cer", arata ca ai si o voce foarte buna... Prins in vartejul acestor proiecte, ai abandonat gandul de a inregistra un album si pentru sufletul tau?
- Nu. Bineinteles. Dar astept sa gasesc un respiro. Albumul cu care am mers atunci la Roton a ramas abandonat, mai am si la Alba-Iulia o suta de idei de piese, pe care poate nu le voi mai face niciodata. Dar acum stiu exact ce-as vrea sa fac pentru mine. Mie-mi place muzica neagra, rhythm&blues-ul, voi scoate probabil prin mai-iunie un album care va fi in primul rand foarte consistent (vreo 16 piese), ca sa nu se plictiseasca lumea, pentru ca urmatorul nu stiu cand va fi. Jumatate din piese vor fi pe gustul meu, iar cealalta jumatate va contine piese cantate in duet cu solisti sau soliste cu voci bune, si cunoscuti, si necunoscuti. Asta pentru ca de cand am acest studio, au venit multe persoane sa le testez si am descoperit voci chiar mai bune decat ale unor cantareti consacrati. Voi incerca in felul asta sa-i fac cunoscuti. Dar, chiar daca voi scoate albumul, nu cred ca ma voi duce sa-l promovez in turnee. Prefer sa lucrez in continuare in studio decat sa umblu de pe o scena pe alta. Pentru ca nu va fi un album facut pentru bani. Castig destul din incasarile studioului si din vanzarile albumelor pe care le-am compus, desi asta nu inseamna ca mi-am luat masina si casa.
- Unde locuiesti cand stai in Bucuresti?
- Stau intr-un apartament de trei camere, cu Smiley de la formatia Simplu. Ne trezim impreuna dimineata si plecam la studio, pentru ca am inceput acum sa lucrez pentru albumul lor.
- Vorbeste putin si despre studioul in care lucrezi...
- Se numeste Mof Records si suntem trei actionari: Mihai si Florin de la HiQ, impreuna cu mine. Dar, bineinteles, fiindca n-as putea lucra singur, mai am o echipa: Bogdan si Dan de la trupa Unu si Eduard Alexandru. Din cauza muncii in acest studio, ajung tot mai rar acasa, in Alba-Iulia. Cam o data la trei-patru saptamani.
- Ardelenii sunt rigurosi cand e vorba de destinul copiilor. Vor sa-i vada capatuiti. Ce zic parintii tai despre cariera ta, consumata departe de casa?
- Tatal meu a lucrat si el in domeniul artistic (cinematografie, documentare, fotografie), a stat si in Bucuresti in tinerete si m-a inteles. In mare, mi-a acordat si mie aceeasi libertate pe care a avut-o si el, dar a avut totusi cate ceva de obiectat, cand l-am anuntat ca ma mut la Bucuresti. Ca sa obtin aprobarea, a trebuit sa promit ca nu voi sta decat trei zile pe saptamana aici. Iar mama se bucura cand vin acasa, iar cand plec ma intreaba: "Iar pleci?". Parintii mei ma vad mai des la televizor. Oricum, au vazut ca m-am tinut si de facultate si sunt linistiti.
Dia Radu