Un dezastru anuntat Scandalul provocat de rusinoasa infrangere a "tricolorilor" la fotbal a acoperit doua evenimente politice majore pentru scena politica romaneasca: respingerea motiunii de cenzura "Mafia sufoca Romania" si destramarea, aproape certa, a Pntcd-ului. Poate parea paradoxal, dar intre cele doua evenimente exista o legatura stransa. Pana acum, Psd-ul, partidul guvernamental, a cochetat cu tot felul de idei legate de o anticipare a scrutinului parlamentar. Liderul sau, d-l Nastase, era obsedat de posibilitatea ca, la alegeri "normale", partidul sau sa fie infrant. In ciuda "sondajelor", ravagiile coruptiei - parca niciodata atat de evidenta - nu puteau sa nu aiba urmari. Noua generatie de conducatori Psd-isti, chemata de d-l Nastase sa inlocuiasca "vechea garda" a lui Ion Iliescu - si aceasta compromisa in marile afaceri ale guvernarii de pana in 1996 -, s-a vadit mult mai rapace decat cea dinainte. Cinismul unui Oprisan, care a dat un "tun" chiar si intr-un domeniu pe care pana si Ceausescu il proteja, fotbalul (miliardele de lei pentru gazonul stadionului "Lia Manoliu" disparand cu rezultatul stiut), este - din aceasta perspectiva - relevant. D-l Nastase trebuie insa sa-si acopere "baronii" pentru ca fara ei nu poate opri revenirea d-lui Iliescu in fruntea partidului. De aceea, el a acceptat, in lipsa painii, sa se renunte si la "circ". Renuntarea la dictonul latin, verificat in secole de politica, ar fi putut fi fatala unui Psd gigantizat daca, pentru masa de cetateni dezamagiti de evolutia social-economica a tarii, ar fi existat o alternativa politica. D-l Nastase poate fi linistit: "dreapta" - cu exceptia unui Pnl structurat "cu cantec" - se pregateste de propria-i inmormantare. Si Psd-ul a facut totul sa o ajute.
Ce alta semnificatie poate fi data ultimelor evenimente de pe "ulita crestin-democrata"? Cauzele care au dus la disparitia Pntcd-ului din lista partidelor parlamentare au fost analizate la vremea lor si sunt cunoscute. Infrangerea "istorica" din noiembrie 2002 trebuia insa sa declanseze un proces de transformare radicala ce ar fi permis nucleului dur al alegatorilor "taranisti" reaprinderea sperantei si, printr-o metodica detasare critica de actele guvernarii in functiune (dar si de actele propriei guvernari), recastigarea impactului electoral. In ianuarie 2001, Pntcd-ul a parut gata sa treaca la o profunda restructurare, delegand la conducere un cuplu - A. Marga si V. Lupu - a carui onestitate nu putea fi pusa la indoiala. Andrei Marga, un "ideolog" in sensul bun al termenului, propusese, in scopul regenerarii morale a partidului, retragerea temporara a demnitarilor compromisi - prin coruptie sau incompetenta - si promovarea masiva in structurile de conducere a tineretului si specialistilor (de aceasta data verificati). El a incercat, concomitent, reunirea "fragmentelor" crestin-democratiei, propunand partidelor de aceasta "culoare" o fuziune care ar fi dus la formarea unei noi grupari in siajul Partidului Popular European (Ppe). A. Marga a solicitat, pe temeinice argumente doctrinare, si schimbarea numelui Pntcd-ului, in noul context international vechea formula cooperatist-agrariana, pe care nostalgicii taranismului interbelic o agitau inca, fiind desueta. In viziunea cuplului Marga - Lupu, Pntcd-ul trebuia sa devina un "partid popular" capabil sa se inscrie in curentul european care a adus la putere astfel de partide in Spania, Italia, Franta etc. Greseala celor doi lideri a fost ca au lansat propunerea reunificarii crestin-democratiei inainte de a "curati" Pntcd-ul. Era previzibil ca fostii lideri, suspectati public de multe afaceri oneroase in timpul guvernarii Cdr-Usd-Udmr, se vor alia pentru blocarea acestor initiative.
Se stie ce a urmat. Fuziunea cu Ancd-ul i-a permis lui V. Ciorbea sa se plaseze intr-un post din care, cu sprijinul fostilor demnitari coalizati, sa blocheze eforturile cuplului Marga - Lupu. Fostul prim-ministru, demisionar din Pntcd, isi dusese formatiunea, Ancd-ul, la un "glorios" 0,2 la alegerile din 2000. Pentru "baronii" din Pntcd el parea o unealta usor manevrabila in scopul inlaturarii "reformatorilor". Calculul s-a dovedit gresit, V. Ciorbea avand un orgoliu nemasurat si o inclinatie rancuniara pe masura. "Taranismul" lui a fost verificat atunci cand, demis pentru incapacitate din functia de prim-ministru, a parasit partidul care l-a propulsat. Alianta lui V. Ciorbea cu liderii compromisi ai Pntcd-ului a functionat insa, A. Marga fiind impins la demisie, iar V. Lupu si sustinatorii lui fiind exclusi. Orgoliul lui V. Ciorbea a fost satisfacut: el a devenit presedintele partidului care l-a dus la putere si pe care l-a parasit, chiar daca "pretul" a fost revenirea pe primul plan a autorilor dezastrului din noiembrie 2000. "Baronii "erau ferm convinsi ca V. Ciorbea va putea fi manipulat, in caz contrar urmand a fi debarcat. Intr-un editorial publicat atunci prevedeam ca aceasta "alianta" nu va avea viata lunga. Ceea ce s-a si intamplat. "Noua politica" promovata de V. Ciorbea nu putea sa aiba impact atata vreme cat Pntcd-ul ramanea inchistat in vechile structuri care isi probasera administrativ "eficienta". Cu 1-2% in sondaje, Pntcd-ul nu pare a avea, la jumatatea mandatului guvernamental Psd-ist, nici o sansa sa revina in Parlament la viitoarele alegeri. De aici si zvonurile, nu se stie cat de intemeiate, ca d-l Ciorbea a negociat cu A. Nastase un sprijin pentru formatiunea sa pe argumentul ca Psd-ului "ii da bine" sa aiba in viitorul Parlament si o opozitie de dreapta, fie ea si decorativa.
Exclusii din Pntcd au construit sub conducerea lui V. Lupu un nou partid, Partidul Popular Crestin (Ppc). Daca "asocierea interesata" a lui V. Ciorbea cu A. Nastase este reala, atunci Ppc-ul trebuia blocat mediatic cu orice pret. Ppc ar fi putut fi o alternativa la degringolada Pntcd-ista si un punct de atractie pentru "baza" fostului partid la putere. Blocarea Ppc s-a dovedit insa inutila, principalul efect fiind impulsionarea formarii unui nou "partid popular", Actiunea Populara, sub conducerea fostului presedinte al tarii, Emil Constantinescu. D-l Constantinescu poate fi acoperit de toate pacatele lumii, dar are mai mare impact decat "produsul" sau, V. Ciorbea. Lansarea Ap este un act de curaj, pentru ca lui E. Constantinescu i se pot reprosa multe. El ar putea juca totusi un rol de catalizator, mai degraba din umbra, pentru fidelii crestin-democratiei, tratativele cu Ppc-ul fiind mult avansate. Constituirea "polului popular" a si reprezentat de altfel semnalul de alarma pentru liderii muribundului Pntcd, care au sesizat ca sub V. Ciorbea partidul se indreapta spre dezastru. Ei au adresat in acest sens o scrisoare Ppe, demonstrand ca V. Ciorbea si-a probat incapacitatea de a reforma partidul si de a-i reface unitatea. Consecinta a fost un val de excluderi si suspendari care, practic, il vor lasa pe orgoliosul lider singur. In loc sa incerce deschiderea formatiunii, chiar cu pretul propriului sacrificiu (pentru ca d-l Ciorbea sustine ca se lupta pentru "idee"), liderul taranist a inceput sa atace dur Ap-ul in nastere si Ppc-ul, mult mai dinamic si atractiv pentru simpatizantii crestin-democratiei decat propria-i formatiune. Din dorinta de a fi cu orice pret sef de partid (fie el si un partid-fantoma), d-l Ciorbea va bloca toate incercarile de reunificare a dreptei crestine, realizand, inevitabil, si - de data asta - fara "rasplata", ceea ce Psd-ul a urmarit tot timpul: desfiintarea Opozitiei. Ce alt "cadou" mai mare i se putea oferi lui A. Nastase? In ciuda scaderii popularitatii partidului sau, liderul Psd nu va mai trebui sa se bata decat cu "sperietoarea" national-comunizanta a Prm-ului, la "dreapta" Pnl-ului fiind, la urma urmei, un posibil aliat pentru viitoarea guvernare. D-l Ciorbea anunta deja dezastrul dreptei veritabile.
Toma Roman