Criza "dreptei" Un sondaj realizat de Curs intre 25 martie si 4 aprilie, la cererea Fundatiei Romania Profunda, ar trebui sa dea de gandit partidelor si politicienilor care spera ca la viitoarele alegeri "dreapta" va infrange iarasi "stanga", reprezentata de partidul-stat, Psd-ul. Sondajul, publicat luni, 14 aprilie a.c., arata ca, in momentul de fata, Psd-ul ar obtine 45% din voturile electoratului, in timp ce Adrian Nastase, prezumtivul lui candidat la presedintie, ar castiga - intr-un prim tur de scrutin - 40%. Oricat de incurajatoare ar fi pentru opozitie comentariile unor observatori, care subliniaza ca, fata de luna ianuarie, atat partidul guvernamental, cat si liderul lui au mai pierdut din procente, situatia este foarte clara. Daca duminica ar avea loc alegeri, Psd-ul ar obtine - in urma redistribuirii - majoritatea absoluta in Parlament, in timp ce d-l Nastase ar putea avea certitudinea ca, la al doilea tur de scrutin, cu (cel putin) o parte din voturile candidatului Prm-ist, va deveni presedintele Romaniei. La jumatatea unui mandat in care, cu exceptia "realizarilor" externe (primirea-conjuncturala in Nato si fixarea termenului de aderare la Ue), guvernantii nu prea au cu ce se lauda, optiunea electoratului roman poate parea paradoxala. Intr-adevar, nici gravele acuze de coruptie, nici efectele amare ale unei tranzitii tergiversate, nici macar o criza extrema precum cea din sistemul sanitar nu au afectat prea tare imaginea unui partid care isi zice social-democrat, dar care - in fapt - se prezinta mai degraba drept o grupare mafiota ce vizeaza, dupa cum spunea insusi intemeietorul lui, d-l Ion Iliescu, un "capitalism de cumetrie". La jumatatea mandatului trecut, electoratul optase deja pentru amendarea guvernarii de "dreapta" in care, dupa alegerile din 1996, isi pusese atatea sperante.
Care ar fi cauzele acestei surprinzatoare "detasari" a cetatenilor fata de cei care le hotarasc soarta? Chiar sondajul realizat de Curs arata ca 51% din electori nu au incredere in Guvern, 60% in Psd si 56% in liderul lui, Adrian Nastase. Pare ciudat ca, desi afiseaza o lipsa de incredere masiva, alegatorii se declara gata sa ii mentina la putere pe cei care - in numai doi ani - le-au adus atatea "bucurii". De la asfaltul strazilor patriei pana la gazonul Stadionului National, ca sa amintim numai de "afacerile publice", totul a fost facut de mantuiala, in bataie de joc, pe banii contribuabilului si totusi nimic nu clinteste (prea tare) decizia romanului de a pastra in functiune sistemul "baronial" impus de actualii guvernanti. In "opozitie", Pnl-ul atinge abia 16% (tot atata cat Prm-ul, care este un partid extremist, cu o doctrina amalgamata de stanga si dreapta), iar Pd-ul se situeaza la un modest 10%. Dintre celelalte partide, Pntcd-ul se plaseaza in limitele marjei de eroare de 3% (ceea ce inseamna ca la alegeri poate conta chiar si pe 1%), in timp ce Pur-ul, cu toata campania constanta a Antenei 1 si a Jurnalului National, se cantoneaza la aproape 4%. Pur-ul cocheteaza numai cu opozitia, liderii lui urmand, probabil, sa faca la viitoarele alegeri ceea ce au facut si la cele din 2000, sa se ascunda sub pulpana Psd-ului. Doar Udmr-ul are procentajul de 5% asigurat, daca nu cumva extremistii sai vor rupe solidaritatea verificata a minoritatii maghiare. Asadar, nici separat, nici impreuna, partidele opozitiei nu pot "s-o puna de o guvernare". Iar liderii lor, in ciuda faptului ca apar drept adevarate "locomotive", nu pot avea - deocamdata - nici o speranta in fata lui Adrian Nastase. Cu 21% din optiuni, Theodor Stolojan se afla in fata Prm-istului C.V. Tudor (ale carui voturi se vor duce, in turul secund, la A. Nastase), dar nici chiar cu voturile lui Traian Basescu (12%) nu poate spera decat la o infrangere "onorabila". Singurul care l-ar putea "bate" pe A. Nastase la prezidentiale ar fi, in momentul de fata, doar Ion Iliescu, "tatucul" Psd-ului si "tutorele" premierului. D-l Iliescu, se stie foarte bine, nu mai poate aspira insa la inca un mandat, oricat s-ar fi indepartat el de "fiul lui adoptiv", actualul lider al partidului guvernamental.
Principala cauza este, evident, ceea ce putem numi "criza dreptei". In raport cu un Psd ce mobilizeaza propagandistic stanga, dreapta s-a prezentat si se prezinta divizata. Pnl-ul oscileaza intre un social-liberalism apropiat de vederile Psd-ului si o optiune "populara", mai moderna decat doctrina sa clasica. Pntcd-ul se afla intr-un vertij doctrinar, liderii lui fiind mult mai preocupati de conservarea unor ranguri golite de continut decat de precizarea programatica a optiunii ideologice. Faptul ca 81% din electori se arata neincrezatori in el este relevant. Iar Pd-ul, care sustine a fi social-democrat, de stanga, cocheteaza el insusi cu ideile populare sau social-liberale, acum, dupa ce a fost parasit de majoritatea liderilor "istorici". Aceasta "balansare" a dreptei intr-un timp in care ar fi trebuit sa iasa la bataie pe o pozitie ferma, clar conturata, favorizeaza evident partidul guvernamental, care nu se sfieste sa o speculeze, cum s-a intamplat la ultima motiune de cenzura, cand Pnl-ul si Pd-ul s-au asociat cu Prm-ul. O alta cauza este incapacitatea partidelor de dreapta de a-si primeni elitele, promovand - in special - tineretul si personalitatile necompromise in vreo guvernare. Reprezentantii Pnl-ului, ca si cei ai Pd-ului, ar putea sustine ca, oricum, dupa trecutele alegeri, "garniturile" din conducere au fost schimbate. Dar atat T. Stolojan, cat si T. Basescu au fost demnitari in diverse guvernari si prestatiile lor au fost socotite, adesea, problematice. D-l Stolojan a avut o "vocatie migratorie", evoluand de la stanga spre dreapta, iar d-l Basescu a fost, de multe ori, suspectat ca nu prea face legatura dintre vorbe si fapte. "Cazul" lui V. Ciorbea este si mai semnificativ, guvernarea lui fiind una dintre pietrele de moara care au tras Pntcd-ul la fund. Dreapta nu a stiut (sau nu a putut) macar sa mimeze o precizare doctrinara si o "schimbare a garzii", asa cum a facut Psd-ul in 1998, cand se afla in opozitie.
In sondajul Curs nu au intrat, desigur, formatiunile de dreapta in curs de constituire sau de fuziune. Pentru a deveni una dintre replicile credibile la actuala putere, o grupare ca Actiunea Populara, a fostului presedinte Emil Constantinescu, trebuia structurata mai demult. D-l Constantinescu a gresit cand a renuntat, prin surprindere, la lupta in 2000 si a gresit cand si-a anuntat retragerea din politica. Dar fostul presedinte are inca o anume popularitate, pe care ar putea-o fortifica anuntand nu numai "revenirea din desert" din cauza lipsei de perspectiva a dreptei, ci si faptul ca a invatat din propriile-i greseli. Unirea Ap cu Ppc-ul condus de V. Lupu ar putea deveni nucleul unei forte declarat populare, capabile sa isi mentina ferm optiunea. Un partid popular se poate impune in cei doi ani pana la urmatoarele alegeri nu numai pentru electorii "traditionali" ai dreptei, ci si pentru cei aproape 40% de indecisi. Premisa trebuie sa fie un mesaj coerent doctrinar, un program clar si o promovare masiva a figurilor noi. Romanii blameaza, cum se vede si din sondajul Curs, clasa politica in ansamblu, optand - atunci cand li se ofera posibilitatea - pentru reinnoirea ei masiva. O formatiune noua ar trebui sa fructifice aceasta aspiratie, pierderea ei accentuand "blazarea" de care am pomenit. In urmatorii doi ani uzura guvernamentalilor si incapacitatea Psd-ului de a bloca (sau elimina) clanurile "de cumetrie" interne va duce cu siguranta la o alta rasturnare spectaculoasa a situatiei politice, daca dreapta si-ar depasi criza, prezentandu-se unita, cu un program pragmatic in fata electoratului. O continuare a starii actuale nu ar face insa decat sa confirme ceea ce sondajele Curs au prognozat deja.Toma Roman