</b><b>Alexandra Ungureanu</b><b>"Sunt o romantica incurabila" - E atat de retrasa si are atat de mult bun-simt, incat atunci cand ii intalnesti privirea ferita de ochelari ai zice, mai degraba, ca e o viitoare profesoara. Si nici nu esti prea departe de adevar. Alexandra Ungureanu e o fata inteligenta, olimpica nationala, studenta in anul Iii la Ase, pe deasupra inzestrata si cu o voce deosebita, apreciata de specialisti si de public. In curand, va lansa pe piata primul ei album muzical -
- Pana la competitia pentru Eurovision, lumea nu prea stia de tine. Ai facut o impresie excelenta...
- Intr-adevar, aparitia mea la Eurovision a insemnat o buna publicitate, dar nu sunt o incepatoare in ale muzicii. De fapt, eu cant de mult: de pe la sase ani, am inceput cu pianul, cu ore de canto si de solfegii. Pe vremea aceea, idolul meu era Angela Similea, pe care o adoram. Apoi au urmat toate festivalurile pentru copii ale vremii si, bineinteles, festivalul de la Mamaia.
- Si cu tot trecutul tau muzical, ai ales sa fii studenta la o facultate grea: Ase-ul...
- Pasiunea mea pentru muzica nu m-a impiedicat sa observ ca, pe cat de stralucitoare este lumea spectacolelor, tot pe atat de trecatoare si de nesigura este gloria ei. Mai ales in ultimii ani, criteriul de promovare n-a fost intotdeauna valoarea. Asa ca m-am gandit sa-mi asigur intr-un fel viitorul, tinandu-ma serios de scoala. De altfel, eu am fost mereu premianta si olimpica. Colegii mei ma considerau o adevarata tocilara, destul de nepotrivita pentru lumea artistica. Pentru festivalul de la Mamaia am si renuntat la o excursie in Spania, castigata in urma olimpiadei. Am regretat mai tarziu, pentru ca o perioada buna de timp n-am mai avut ocazia sa ies din tara. Si nici la Mamaia nu s-a intamplat nimic extraordinar. De-abia trei ani mai tarziu, in 2001, am participat din nou la sectia de creatie cu o piesa de-a mea, care desi n-a fost suficient promovata, mi-a deschis multe porti. Atunci l-am cunoscut si pe Marius Moga.
- Sa inteleg ca Alexandra Ungureanu de azi este un proiect marca "Marius Moga"?
- Da si nu. Pe atunci, Marius nu era cunoscut. Noi ne-am imprietenit pentru ca eram de aceeasi varsta. Restul artistilor erau consacrati si cercul la nivel inalt se inchisese. Pe langa asta, ne mai leaga si o mare potrivire muzicala. Albumul ce va urma, primul meu album de altfel, va fi facut, intr-adevar, cu Marius. Dar in ultima perioada am devenit mai cunoscuta datorita colaborarilor mele cu formatia Holograf si cu Paula Seling. Cu Holograf am colaborat pentru doua piese de pe ultimul lor disc. Pe Dan Bittman il intalnisem la "Bravo-Bravissimo", m-a tinut minte si s-a hotarat sa ma cheme ca backing vocals. Pana la urma, piesa imprimata s-a transformat intr-un veritabil duet. Pentru mine a fost un privilegiu sa apar pe albumul lor, mai ales ca sunt un fan inrait Holograf, de multa vreme. Mi-as dori ca mai tarziu, dupa ce-mi voi lansa discul, sa cant din nou cu Dan Bittman. Am fost surprinsa ca, desi ei sunt cea mai buna trupa din Romania (e recunoscut oficial ca au vandut cele mai multe albume), sunt niste oameni foarte normali si atat de cumsecade!, niste adevarati domni. Am fost primita cu multa caldura in grupul lor. Au un studio foarte performant, s-a lucrat la un nivel tehnic foarte ridicat, iar concertul de lansare a fost o adevarata dezlantuire de forte, au participat aproape 7000 de spectatori, o alta piatra de incercare pentru mine. Iar cu Paula Seling colaborez de un an si ceva. Are o voce pe care o apreciez foarte mult si pot spune ca nu e usor sa faci backing vocals pentru ea. Ne-am imprietenit si am format un grup de turnee excelent. Am fost cu ea si in Germania si am intalnit un public foarte calduros, care era la curent nu numai cu aparitiile Paulei, ci ma stia si pe mine.
</b>
<b>"Tot ce am obtinut am obtinut muncind" - Primul tau succes muzical a fost de fapt melodia "Senzatii", din videoclipul formatiei Sistem, in care tu insa n-ai aparut. De ce? Nu ti-a parut rau ca n-ai aparut in clip?
- Asa a fost intelegerea initiala, ca pe clip sa-mi fie prezenta doar vocea, nu si imaginea. Stiam de la inceput ca va fi doar vocea mea si eu nu voi aparea. Normal, ca m-am simtit intr-un fel frustrata, pentru ca melodia se auzea peste tot, in autobuze, discoteci, la radio, mi-ar fi placut si mie o feliuta din tortul succesului. Iubeam scena si imi doream sa fiu cunoscuta. Dar pana la urma, datorita misterului vocii, lumea tot a ajuns la mine.
- Cum planuiesti sa fie albumul tau?
- O sa fie o muzica destul de tonica, dansanta poate, dar am sa incerc sa-i imprim nota personala, adica multa sensibilitate si caldura. Cand cant, eu ma simt mai bine in registrul grav. O sa apara cam peste o luna si ceva, pentru ca mai avem de lucrat la el. Pentru mine, toate au venit greu, dupa multa asteptare, dupa mult stres. Tot ce am obtinut am obtinut muncind, succesul nu mi-a picat din cer.
- Esti moldoveanca, te-ai nascut in Onesti, de unde se trag si alte personalitati ale muzicii romanesti. Cand te-ai mutat in Bucuresti?
- Sunt in Capitala de trei ani, de cand am intrat la facultate. Credeam ca o sa-mi fie greu, pentru ca nu eram obisnuita sa stau singura. Dar m-am descurcat. Singurul lucru enervant este ca Bucurestiul e foarte mare si pierd foarte mult timp pe drumuri. E un oras care te oboseste. Onestiul e mic si foarte linistit si, de multe ori, cand ma intorc, am impresia ca acolo timpul sta in loc. In ultima vreme am devenit un fel de "stea locala". Lumea ma asteapta sa vin in concert, dar acolo sunt si cei mai aprigi critici ai mei, care ma stiu de mult timp.
- Ti-ai schimbat stilul de viata de cand ai venit in Capitala?
- Nu foarte mult. In marea majoritate a timpului sunt plecata in turnee. In rest, dau prioritate facultatii. Mai merg sa fac sport, foarte rar reusesc sa ies cu prietenii in oras. Jumatate din fosta clasa de liceu este in Bucuresti, cu multi sunt chiar colega la Ase, dar nu prea reusim sa ne vedem. Eu am doua mari pasiuni strans legate una de alta: limbile straine si calatoriile. De curand, m-am apucat de spaniola si as fi vrut sa invat si germana, dar nu mai am timp.
- Dupa experienta de pana acum, ti-ai format o imagine despre ceea ce inseamna lumea muzicala de la noi?
- Cred ca un artist adevarat trebuie sa fie modest si sa-i lase pe ceilalti sa-l aprecieze si sa-i dea valoare. Si nu cred ca e suficient sa ai voce, daca nu ai si inteligenta sa te folosesti de ea. Iar peste toate astea, iti trebuie multa stapanire de sine ca sa nu te pierzi. Artistul pe care il admir eu este cel care nu uita nici o clipa cine este de fapt. Mi s-a intamplat de multe ori sa dau peste vulgaritate si superficialitate in acest mediu, dar am intalnit si oameni deosebiti, inteligenti si cumpatati, asa ca n-am dezarmat. Intr-o perioada in care se promoveaza imaginea, eu vreau sa-mi promovez vocea si sensibilitatea.
- Ai o viata cu toate valentele ocupate. Mai e loc si de dragoste in ea?
- Cu siguranta, desi momentan sunt singura. Ultima vreme a insemnat pentru mine o perioada mai agitata, care mi-a distras atentia de la capitolul asta. Chiar si cand aveam putin timp liber, incercam sa ma odihnesc. Dar altfel, sunt o romantica incurabila, astept caldura si tandrete si daruiesc la fel. Si pot fi capabila de fidelitate, desi in lumea artistilor asta e ceva tot mai rar.Dia Radu
Foto: Iulian Ignat (3)