Asii adolescentilor

Redactia
Bere GratisMihai Georgescu"Indragostirile, despartirile, ne-au ajutat sa cream un album foarte bun" - Charismatic, glumet, serios cand vine vorba de muzica - marea afacere a vietii lui, Mihai Georgescu sau Mita, cum ii spun prietenii, intampina vara cu o mare realizare: formatia al carei solist este...

Bere Gratis</b><b>Mihai Georgescu</b><b>"Indragostirile, despartirile, ne-au ajutat sa cream un album foarte bun" - Charismatic, glumet, serios cand vine vorba de muzica - marea afacere a vietii lui, Mihai Georgescu sau Mita, cum ii spun prietenii, intampina vara cu o mare realizare: formatia al carei solist este va lansa cel de-al treilea album. Semn de maturitate artistica, acesta aduce si impunerea unui stil foarte personal: un pop-rock extrem de elaborat, ajutat de o voce de exceptie -
Pana deunazi, Mihai putea fi vazut pe strazile din zona Salii Palatului, la plimbare cu patrupedul Birlic - un canis negru, mai incapatanat si mai neastamparat chiar si decat stapanul lui. "Fiindca imi plac mult filmele si numele romanesti, m-am hotarat sa-l numesc Birlic. De altfel, Birlic este copilul catelusei mele, Getuta, pe care o creste in prezent tatal meu." Din pacate, Birlic si-a gasit un nou stapan, mult mai darnic cu mangaierile decat solistul de la Bere Gratis. "Tineam mult la el, dar nu puteam sa-i ofer ceea ce-si dorea. Este un caine prea jucaus ca sa-l tin singur in casa toata ziua, asa ca acum are grija de el mama tehnicianului nostru."
Prin urmare, schelalaitul lui Birlic nu se mai aude la usa cand Mihai Georgescu ajunge seara acasa. Apartamentul e cam pustiu si gol, asa cum ii sta bine unui artist burlac si rebel, dar e liniste. O liniste numai buna de interviu.
- Ultimul interviu acordat revistei noastre a avut loc acum un an si jumatate, la lansarea celui de-al doilea album. Ce s-a mai intamplat in rastimpul care-a trecut? Butoaiele cu bere s-au golit sau sunt pline?
- Sunt multe schimbari, nu doar de imagine (acum avem un baterist nou, Marian Saracu), ci si de stil. Experientele prin care am trecut, si profesionale, si de viata, indragostirile, despartirile, problemele care ne-au framantat ne-au ajutat sa cream un album foarte bun, mult mai matur in ce priveste stilul si orchestratia. In tot timpul lucrului, am simtit un spirit bun in jurul nostru, care ne-a ocrotit, ajutandu-ne de fiecare data. De aceea ne-am si intitulat albumul "Acolo, sus".
- Esti credincios?
- Cred in Dumnezeu si stiu sigur ca nu e doar cineva care te ajuta. Exista un schimb de energii cu fiecare lucru pe care il faci si primesti intotdeauna dupa cat ai oferit. E valabil si daca aplicam la cazul nostru. Nu suntem o trupa care sa se bazeze pe virtuozitate in concerte, ci pe transmiterea unei stari si pe atitudinea de pe scena.
- Care e atmosfera in trupa acum, ca aveti un nou membru? Adaptarile nu sunt totdeauna usoare...
- Marian e exact opusul primului nostru baterist. Pe cat de galagios era Maga, pe atat de linistit e Marian. E din Galati si la inceput mi-a fost teama ca ii va fi greu sa se acomodeze. N-a fost cazul, s-a adaptat perfect si la nebunia bucuresteana, si la spiritul nostru. De altfel, suntem una dintre formatiile care n-au aparut niciodata cu certuri sau scandaluri in mass-media. Problemele care au existat la inceput au disparut cu trecerea timpului. Suntem foarte buni prieteni, sarbatorile le facem impreuna. Ne face placere sa iesim la o bere in oras si de multe ori ne e foarte dor unuia de altul, chiar si daca nu ne-am vazut de doar doua zile. De altfel, formatiile se despart din trei motive: bani, femei si muzica. De la bani nu ne certam, pentru ca avem un principiu clar, toate castigurile se impart egal. De la femei nu ne-am certat niciodata si nici nu ne vom certa, pentru ca avem gusturi diferite si pentru ca fiecare stie ce inseamna prezenta unei iubite pentru celalalt. Iar de la muzica, desi fiecare din noi asculta alt gen de rock sau chiar pop, nu ne certam, pentru ca stim ca atunci cand un ingredient nu se potriveste la reteta Bere Gratis trebuie sa il lasam pe dinafara.


"Cel mai bine ma simt la munte, cu o carte in mana, pe malul unui lac" - Ce sentiment incerci dupa cinci ani de existenta a formatiei? A meritat efortul depus?
- Bineinteles! Ce pot sa spun e ca am lucrat foarte mult. Anul trecut a fost un an foarte-foarte bun pentru trupa, a insemnat o curba ascendenta, iar acum tragem foloasele. Daca la inceput eram o formatie de pusti carora nu li se dadeau mai mult de doi ani in muzica, acum cred ca ne-am ocupat un loc sigur in galeria celebritatilor tinere. Iar satisfactii sunt pe toate planurile. Intre timp, m-am si mutat, am renovat casa, am mai renovat un apartament si sunt in lucru la o garsoniera. Nu ma ocup de afaceri imobiliare (rade!), dar pur si simplu am prins gustul stabilitatii. Dorinta asta m-a apucat anul trecut. Cand ajung acasa, vreau sa ma simt bine, sa fie totul perfect. Imi place sa ascult muzica, sa-mi chem prietenii pe la mine sau sa stau de vorba cu mine insumi. De vacante e adevarat ca n-am mai avut timp. Am fost la mare doar cu concerte, n-am avut cand sa ne distram. Mie nici nu-mi prea place marea. Cel mai bine ma simt la munte, pe malul unui lac, cu o carte in mana, ascultand muzica sau purtand discutii cu oameni inteligenti. Imi place sa citesc, imi plac ganditorii romani (Noica e preferatul meu) si imi place sa merg la teatru. Nu o iau ca pe o obligatie artistica si nici nu e o forma de snobism. Ma bucura enorm ca inca mai joaca mari actori. Nu pot sa spun ce-am simtit cand l-am vazut pe Marin Moraru in "Tache, Ianke si Cadar"!
- Noul vostru album e infuzat cu o stare foarte visatoare, incat as zice ca erati cu totii indragostiti cand l-ati compus. Cat timp din viata voastra mai acordati sentimentelor?
- Nu foarte mult timp, pentru ca nu prea avem, dar asta nu inseamna ca nu ne sta mintea la fete. Important e sa gasesti exact persoana pe care ti-o doresti, sa simti nevoia sa o vezi. E ca o piesa care iti place atat de mult, incat iti vine sa o canti foarte des. Numai ca la un moment dat, orice relatie, ca si orice piesa, are un final. Si nu poti s-o remixezi la nesfarsit. Lasand gluma la o parte, cred ca iubirea depinde de soarta. Eu nu astept ceva anume. Daca se intampla sa gasesc o astfel de persoana e perfect. Dar, momentan, viata pe care o am ma satisface pe deplin. Viata e oricum ciudata si nu mi se mai pare iesit din comun ca relatiile de dragoste sunt foarte scurte.
- Candva iti exprimai dorinta de a avea o familie in stil traditional. Mai crezi si azi in virtutile ei?
- Da. O familie trebuie sa fie intemeiata la modul traditional. Exista cateva institutii care trebuie respectate, care nu pot iesi din canoane. Nu stiu daca m-as putea conforma casatoriei. Daca sunt casatorit, nu pot pleca in turnee si sa ma intorc acasa dupa o luna, zicand ca am o familie fericita. Un lucru e foarte clar: atunci cand imi voi intemeia o familie, imi voi face si timp pentru ea. Altfel, degeaba mai scrie pe usa familia Georgescu. Casatoriile supermediatizate prin modernismul lor de multe ori nu sunt ceea ce trebuie.
- In ciuda faptului ca esti un tip rebel, ai si o latura conservatoare in comportament. De unde se trage amestecul asta ciudat?
- Probabil de la educatia care mi s-a dat, care a fost bazata pe bun-simt. N-am avut niciodata reguli stricte, dar am fost pedepsit pentru lipsa de respect. Cred ca am luat ce era mai bun de la parintii mei. De la mama am mostenit dezinvoltura si charisma. Ea este si acum foarte deschisa, volubila si comunicativa. De la tata am luat bucuria de a petrece. Asa ca eu imbin tendintele conservatoare cu nebuniile mele, care tin de dorinta de evaziune a sufletului meu. Nu fac nebunii doar de dragul de a face nebunii.
- Ce parere au parintii despre implicarea ta muzicala?
- Parintii mei asculta cu totul si cu totul alt gen de muzica. Tatal meu este iubitor de jazz si de Frank Sinatra, iar mama e innebunita dupa Julio Iglesias. Cu toate astea, ii place foarte mult si noul nostru album, mai ales piesa cu care vom participa la Festivalul de la Mamaia. Desi locuieste acum in America, a avut ocazia sa-l asculte si e mandra de mine. In ce-l priveste pe tata, el critica in fata foarte mult, de fiecare data mai gaseste de ce sa se lege, dar in spate sunt cel mai bun fiu si solist. La al doilea disc era deja clar ca nu ma voi mai intoarce din drumul pe care l-am ales si e multumit de ce fac.
- Optiunea ta pentru muzica e strans legata si de pasiunea pentru nemuritoarea formatie Queen. Cand a devenit Freddie Mercury idolul tau?
- Cand eram mic, eram fan Mc Hammer si Nkotb, dar s-a intamplat sa primesc cadou albumul "A Night at the Opera" al formatiei Queen. Atunci mi-am dat seama ca ce ascultasem pana atunci era muzica de pusti. Am si devenit apoi ascultator activ de rock. Pasiunea pentru Mercury e importanta, pentru ca am crescut cu ea si pentru ca imi da o radacina. M-a influentat foarte mult, dandu-mi forta pe scena si un soi de rafinament. De altfel, eu apreciez foarte mult opera. De multe ori, prietenii ma surprind facand vocalize in maniera canto clasic. Cand am ajuns in Elvetia, la Montreux, unde Freddie are o statuie, mi-am zis: "Asta e omul care a dominat tot". Inclusiv pe mine, de aceea il si respect si, inainte de fiecare concert, ma gandesc ce-ar fi facut el sub luminile scenei.Dia Radu
Foto: Nova Music (2) Componenta: Robert Anghelescu (clape), Matei Damian (chitara), Mihai Georgescu (voce), Marian Saracu (baterie), Vlad Vedes (bas).