Ideologia si problemele Romaniei De cand s-a prabusit comunismul, s-a incercat rezolvarea marilor probleme ale Romaniei prin formule ideologice. Direct sau indirect, prin coalitii guvernamentale sau parlamentare, la putere s-au perindat mai toate fortele politice importante, care au pretins ca reprezinta formule ideologice diverse. Cei care judeca superficial ar putea sa sustina ca am fost martorii esecurilor formulelor ideologice. Concluzia ar fi ca solutiile ideologice nu s-au dovedit potrivite pentru rezolvarea problemelor tarii. Cei care despica firul in patru ar putea sa afirme ca nici una dintre marile formule ideologice (liberalism, crestin-democratie, social-democratie, ecologism etc.) nu a fost cu adevarat testata. Nici macar comunismul. Iar reprezentantii partidelor politice, mai ales ale acelora care se zbat sa fie primite in diferite Internationale (cum e cea Socialista) sau sa obtina ajutorul Partidului Popular European, sustin acest din urma punct de vedere, bineinteles din perspectiva criticarii ideologiilor opuse sau concurente. Dezbaterea ideologica intensa are chiar o varianta extrema, care reduce orice conflict politic la infruntarea stanga-dreapta.
Inainte de a da dreptate sau de a contrazice aceste perspective interpretative, ar trebui aratat ca marile probleme ale Romaniei nu sunt de natura ideologica. Tara noastra are de facut optiuni fundamentale in directia democratiei consolidate si a economiei capitaliste, cu care optiunile ideologice sunt in acord. Romania are de construit un stat de drept si de luptat impotriva coruptiei generalizate, iar realizarea acestor deziderate depaseste sfera optiunilor ideologice. Au mare importanta optiunile ideologice sau doctrinare, insa clasa politica trebuie sa faca fata consecintelor catorva decizii pragmatice. Inainte de toate, este vorba de integrarea in Nato si de integrarea in Uniunea Europeana. Pana acum, indiferent de familia ideologica de care apartin, fortele politice nu au contrazis pe fata orientarea strategica a tarii. Daca relatia strategica speciala a tarii noastre cu Statele Unite ale Americii, precum si nevoia de aliati a supraputerii au usurat integrarea in Nato, in ceea ce priveste obiectivul integrarii europene, perspectivele sunt extrem de nesigure. Nici una dintre fortele perindate pe la guvernare nu a respins categoric nevoia de integrare europeana. In acelasi timp insa, nici nu s-a facut nimic decisiv pe planul reformelor pentru a apropia ireversibil Romania de Occidentul Europei. Nu este vorba de optiuni ideologice, ci de neputinta.
Ideologia nu este un inlocuitor pentru spiritul pragmatic. Inainte de a vedea care sunt diferentele dintre un stat administrat de liberali sau social-democrati, de ecologisti sau crestin-democrati, ar trebui sa avem un stat reformat administrativ, care sa poarte amprenta regimului politic pluralist, in care coexista forte politice fidele unor ideologii diverse. Faptul ca statul de drept este o cvasifictiune pe plaiurile mioritice nu are legatura cu nici o ideologie, ci cu modul pervers in care s-a facut tranzitia de la comunismul totalitar la fesenismul autoritar, iar apoi la o guvernare ineficienta de coalitie (care cuprindea un melanj intre toate formulele ideologice, astfel incat nici una dintre ele nu s-a putut impune, in ultima instanta). Desigur, ceea ce scriu aici nu are nici o legatura cu punctele de vedere pe care le-ar sustine membrii partidelor politice sau propagandistii acestora. Fara exceptie, ei ar propaga superioritatea formulei pentru care au optat si ar incerca sa convinga opinia publica de necesitatea unei anumite optiuni ideologice. Dar ceea ce lipseste in politica autohtona nu este optiunea ideologica, ci caracterul, moralitatea, spiritul civic, capacitatea de a-ti tine promisiunile, cinstea.
Nu cred in teza sfarsitului ideologiilor. Mai mult, cred ca epoca ideologiilor nici nu a inceput in Romania. Suntem inca in purgatoriul tranzitiei. Abia dupa ce vom iesi din aceasta incercare, vom fi promovati in vreun paradis ideologic sau aruncati in vreun infern doctrinar. Prin urmare, este binevenita munca de convingere pe care o duc diversi ideologi particulari, care trebuie sa-si lamureasca actualii si viitorii sustinatori. Dar cel mai mult ne lipseste ideologia democratiei. Ne lipseste ideologia statului de drept. Ne lipseste ideologia muncii si a prosperitatii. Ne lipseste ideologia reformei cu orice pret. Dupa ce vom pune in practica aceste linii de orientare valorica si practica, pot veni orice ideologii particulare care sa dezbata detaliile.
Marea problema ideologica a Romaniei este de fapt legata de instaurarea statului democratic de drept. Cata vreme puterile nu functioneaza separat in Stat, este inutil sa vorbim despre alternative social-democrate, liberale, crestin-democrate sau chiar radicale. Noi nu cunoastem si nu intelegem sensul practic al unor valori si principii ideologice fara de care nimic nu functioneaza. De pilda, cea mai importanta valoare ideologica a democratiei este egalitatea. Nu intamplator, dupa prabusirea comunismului romanesc de tip sovietic, singura valoare ideologica de natura concreta a fost libertatea. Dar nu egalitatea. Nici macar acea simpla propozitie devenita articol constitutional - "nimeni nu este mai presus de lege" - nu este pusa in practica. Ea este usor de priceput, dar greu de pus in practica. Cum ar putea sa creada cineva in valabilitatea ei, din moment ce marii jefuitori, cei care au furat sute de milioane de dolari, nu patesc nimic, iar bietul muritor de foame care fura o paine (sau o gaina) este condamnat la doi-trei ani de inchisoare? Cum ar putea sa pretinda cineva ca exista in Romania egalitate in fata Justitiei, din moment ce primarii sau consilierii opozitiei isi pierd in fata instantelor locale chiar si dreptul de a avea calitate procesuala, in timp ce viceprimarii Psd o capata? Cum ar putea sa creada cineva in valoarea dreptatii, din moment ce Justitia este in continuare subordonata politic?
Grupurile care au condus deghizate in felurite formule ideologice au fost incapabile sa faca in plan practic ceea ce au promis sau si-au propus. Prin urmare, nu ideologia a fost de vina, ci substanta din care sunt plamaditi politicienii. Ar trebui sa ii dam la reciclare. Ar trebui sa punem asupra lor o presiune insuportabila, astfel incat fie sa ii determinam sa iasa din politica, fie sa faca tot ceea ce le cerem. Nu conteaza in numele carei ideologii guverneaza, ci mai ales ce sunt in stare sa faca in plan practic. Iar daca nu fac nimic, sa ii penalizam, sa ii pedepsim, sa ii trimitem la munca de jos sau departe de politica. Or, asta inseamna mai mult decat simpla prezenta la vot. Culmea este ca tocmai cand ar trebui sa creasca tendinta de participare politica, oamenii nu se mai duc nici macar la vot. Daca ne uitam in continuare la ei, fara a reactiona, pasivi si neputinciosi, atunci meritam ce este mai rau. Si chiar ca nu mai conteaza ce pretexte ideologice sau formule demagogice folosesc pentru a ne induce in eroare.
Dan Pavel