De la lume adunate Critic literar si cadru didactic serios, Ioana Parvulescu rataceste uneori ludic prin sertarele cu amintiri de familie. Gaseste acolo povesti cu fosnet si farmec de matase veche. Pe cea publicata in "Romania Literara" nr. 16, din 16 aprilie, o reproducem pentru cititorii care, poate, nu citesc si "Romania Literara". In semn de omagiu sagalnic, adaugam la colectie o alta poveste, gasita pe Internet, pe care am intitulat-o, nu prea original, "Si Dumnezeu a creat femeia".
Cercul mincinosilor
"Cele mai frumoase povesti nu au autor, nu sunt ale nimanui sau, mai bine zis, apartin tuturor", spune Jean-Claude Carri?re in extraordinara lui culegere "Cercul mincinosilor": "Gura din umbra vorbeste pentru toti. Uriasa popularitate, culmea gloriei este, pana la urma, anonimatul". Nevoia de a transmite mai departe un lucru care ne-a placut, nevoia de a repovesti este una dintre cele mai puternice care se manifesta in fiecare dintre noi. Asa se face ca, descoperind intr-un vechi birou din locuinta mea brasoveana o fila dintr-o scrisoare, al carei autor si al carei destinatar imi sunt deopotriva necunoscuti, am simtit nevoia s-o transmit mai departe, largind si eu "cercul mincinosilor". (...)
In ultimul numar al revistei locale, intitulat "La belle saison", pe care-o primeste fiecare pensionar din Blanc Mesnil, la rubrica "Quelques lignes", am gasit randurile trimise de catre o doamna sub titlul "Cest bizarre" (E ciudat). Merita o integrala traducere. Iat-o:
"Ciudate-s toate, acum...
Coltul strazii mele e mai indepartat decat fusese inainte si au mai facut o panta pe care n-am remarcat-o niciodata pana acum.
A trebuit sa renunt sa mai alerg dupa autobuz, fiindca acum porneste mai repede decat o facea inainte.
Cred ca azi se construiesc trepte mai inalte decat pe vremuri. Iar iarna, incalzirea este mai putin eficace decat era candva si... ati observat cu ce litere mici au inceput sa tipareasca toate ziarele?
Pe de alta parte, a cere oamenilor sa vorbeasca clar nu serveste la mare lucru. Toata lumea vorbeste asa de incet, ca nu mai intelegi aproape nimic.
Iar acum se fac haine asa de inguste, mai ales la talie si solduri, ca devine de-a dreptul neplacut...
Chiar si tinerii s-au schimbat, sunt cu mult mai tineri decat atunci cand aveam noi varsta lor si, pe de alta parte, oamenii de varsta mea sunt, cu totii, mult mai batrani decat mine.
Zilele trecute am intalnit o veche cunostinta. Asa de rau imbatranise, ca nici nu m-a recunoscut.
Azi dimineata ma gandeam la toate astea in timp ce-mi faceam toaleta si imi spuneam ca nici oglinzile nu mai sunt asa de bune ca altadata.
Tare-s ciudate toate..."
Si Dumnezeu a creat femeia
"Intr-o zi, in gradina Raiului, Eva ii spune lui Dumnezeu:
- Doamne, am o problema! Stiu ca Tu m-ai creat, mi-ai dat aceasta minunata gradina si acest sarpe hazliu, dar nu sunt fericita. Sunt singura si m-am saturat de mere.
- Eva, am o solutie la problema ta. Voi crea pentru tine barbatul si ti-l voi pune alaturi.
- O, Doamne, dar ce este barbatul?
- E o creatura ratata, facut din greseli si cu multe trasaturi urate de caracter. O sa te minta, o sa te insele si o sa fie incredibil de vanitos. Iti va face viata un calvar. Dar va fi mai mare, mai puternic, mai iute si va avea placerea de a vana si de a ucide. Arata comic cand se excita, dar fiindca te-ai plans, il voi crea astfel incat sa-ti satisfaca toate poftele. Toate. Va fi lipsit de umor si va iubi, mai mult decat orice altceva, luptele sau joaca cu mingea. Nu va avea nici prea multa minte, astfel ca va avea nevoie de sfatul tau pentru a gandi corect.
- Suna fantastic, zise Eva. Unde-i buba?
- Ei bine, il poti avea cu o singura conditie. Cum ti-am spus, e mandru, arogant si se admira tot timpul pe sine. Va trebui sa-l lasi sa creada ca el a fost primul creat. Nu uita, asta trebuie sa ramana micul nostru secret. Stii si tu, ca de la femeie la femeie."
N.C. Munteanu