"Popa din Carpinis"
Parintele Ioan Mera
"Feri, Doamne, de motul care prea mult o fost oropsit!"
Carpinisul este satul in care s-a nascut Closca, eroul, pe Valea Abrudului, la doi pasi de Rosia Montana. O uriasa istorie sta in spatele numelui acestui sat, iar oamenii stiu lucrul acesta. Sunt mandri ca apartin acestei istorii, sunt mandri de descendenta lor. Pentru motii acestor locuri, Horea, Closca si Crisan sunt inca vii, Avram Iancu mai bantuie inca muntii, iar duhul Popii Balint n-a parasit niciodata dealurile marilor sale batalii. Intr-un fel, motii stau in fiecare zi la masa cu eroii lor, pentru oamenii acestia, timpul prezent nu este decat prelungirea timpurilor istorice si de-aceea, ei nu uita nimic. Batranul Ioan Mera este preot. In afara satului, putini il stiu pe nume, dar oameni de peste 7 munti au auzit despre "popa din Carpinis", omul care nu tace, care nu uita, care are curajul - mare in zilele noastre - de a spune mereu ceea ce gandeste, care nu se teme decat de Dumnezeu din cer si care a devenit dusmanul neinduplecat al Companiei miniere care incearca sa distruga Rosia Montana. "Popa din Carpinis" este un luptator care are aerul unui tarabostes dac, tocmai coborat de pe Columna, este un personaj de o energie coplesitoare, care pare ca n-are odihna, ale carui priviri de otel strapung interlocutorii ca lamele de sabie. Mi-l inchipui la slujba, predicand cu voce de tunet credinciosilor si imi inchipui efectul pe care omul acesta il are atunci cand le vorbeste. Popa din Carpinis a inteles de la inceput pericolul pe care il reprezinta marea investitie de la Rosia Montana, a inteles de la bun inceput ca muntii istoriei sale de mot nascut la Carpinis sunt in pericol sa dispara, otraviti de valuri de cianuri, a inteles ca, pentru a cata oara in istorie, motii sunt pe cale sa fie inselati, prostiti, tradati de conducatorii lor, de data aceasta insa in mod definitiv. Popa din Carpinis a inteles ca dupa acest episod, motii nu vor mai avea nimic de pierdut si vor deveni o cantitate neglijabila pe talerul istoriei. Si-atunci, el a devenit mai mult decat pastorul lor, a devenit conducatorul informal al comunitatii sale, a devenit aparatorul credinciosilor sai, deschizandu-le capul prin predicile sale, explicandu-le, mergand din casa in casa, neobosind niciodata sa se lupte pentru lucrurile in care el crede, netemandu-se niciodata sa spuna franc in fata ceea ce gandeste. A facut asta cu directorii de la Eurogold, cu demnitarii locali despre care nu se teme sa afirme ca sunt corupti, cu nenumaratele comisii venite de la Bucuresti sa valideze jaful de la Rosia Montana, cu comisiile parlamentare, cu reprezentantii diferitelor ministere care au aterizat la fata locului si carora le-a aruncat in fata cele mai incomode adevaruri. Pentru autoritati a devenit indezirabil. Pentru credinciosii sai, popa din Carpinis este un erou care nu se teme de nimic, aparatorul lor, un adevarat urmas al nemuritorului Popa Balint.
"Cineva trebuie sa ridice glasul, daca nu cumva si pumnul, pentru a cere dreptate"
- Care-i necazul, parinte, de sunteti asa de intunecat, asa de pornit?
- Apoi unul singur e necazul, ca s-o stracat lumea si nimic din cele de cuviinta nu mai sunt la putere, numai tradarea, numai puterea banului care ia mintile oamenilor, pe care noi i-am ales sa ne conduca si care acuma or uitat cum or ajuns in scaunele lor si nu-si mai vad decat lungimea degetelor cu care sa apuce care mai de care. De-asta sunt intunecat. Si-atunci, cineva trebuie sa faca ceva, trebuie sa ridice glasul, daca nu cumva si pumnul, pentru a cere dreptate. Eu nu pot sta cu mainile in san cand vad ce se petrece, pentru ca motii trebuie sa vada ca popa chiar face ceea ce spune. Cine-a mai ramas sa-i conduca pe moti, sa le spuna, sa le explice atunci cand ei sunt tradati de conducatorii pe care i-au ales, daca nu popa? Le-am spus asta in fata si parlamentarilor care au venit acuma, la spartul targului, sa vada la fata locului ce ne-asteapta: "Domnilor alesi, sa nu credeti dvs. ca daca suntem noi saraci, atunci suntem si prosti, sa nu credeti ca suntem animale sa ne puneti juvatul de gat si sa ne duceti unde vreti, ca amarnic o sa va inselati". Ei ii dadeau inainte cu investitia si cu locurile de munca, de parca noi am avea ceva cu investitia. Sa faca, numa sa nu ne strace noua muntii nostri, sa nu ne otraveasca noua apele cu cianura, sa ne cada noua vitele din picioare de otrava. Si daca totul era corect, atuncea nu mai aveau ei nevoie sa umble cu minciuni si cu zvonuri, sa innebuneasca pe bietii moti cu politica lor.
- Vasazica, motii din Carpinis nu-s de acord. Totusi, din Rosia Montana unii oameni s-au mutat, au plecat, au acceptat oferta Companiei...
- Pai de ce-or ajuns sa vanda casele? Pentru ca primarul lupta pentru Eurogold cum n-ar lupta nici pentru muma-sa, lupta sa-i scoata pe oameni din case, umbla cu amenintari si cu santaj, pentru ca si-a scapat mainile la ochiul dracului, si nu mi-i frica sa spun asta, pentru ca eu l-am ajutat sa ajunga primar atunci cand nu stiam ce fel de om ii. Numai ca atunci cand l-am ajutat sa ajunga primar, el era impotriva Eurogoldului, ca numa asa a castigat, spunand ca el e ultimul care se va muta vreodata de-aici si ca va lupta. Fatarnicul, odata ajuns sus, ne-o intors spatele, si-o umplut buzunarele si s-o pus in solda satanei. Acuma imi pare rau ca l-am ajutat si lumea imi bate obrazul si-mi spune: "Domnu parinte, dumneata ne-ai spus sa-l votam si uite, acuma ne vinde pentru un pumn de arginti, ca o Iuda". Dar nu-i nimic, Dumnezeu e sus, le vede pe toate si nimic nu ramane nerasplatit. Cum am vorbit in biserica odata pentru el, acum vorbesc impotriva si le spun oamenilor ca banii se duc pe pustii, se scurg printre degete ca apa, dara pamantul e de la Dumnezeu dat oamenilor sa-l lucre, iar in pamantul asta dorm strabunii nostri, care ne spun sa nu-i lasam sanguri, ca-i pacat. Sa astepte ei dara sa merem noi sa le vindem pamantul, ca mult or astepta, iar sa vina ei sa ni-l ia cu forta, apai om vedea unde s-o ajunge.
- Nu numai ca le vorbiti in biserica oamenilor, dar mergeti din poarta in poarta si strangeti semnaturi impotriva proiectului...
- Nu impotriva proiectului, nici a investitiei, ci impotriva poluarii cu cianuri a muntilor nostri si a distrugerii lor. Am strans pana acuma cateva sute de semnaturi si o sa merg din poarta-n poarta pana cand o sa strang semnaturi de la toata lumea, asa ca saptamana viitoare cred ca o sa am cam o mie doua sute de semnaturi, pe care o sa le trimit tuturor institutiilor de la Bucuresti, sa vada si domnii ceia ca lucrurile nu stau tocmai asa cum spun cei de la Companie. Pai daca ei n-or facut referendum asa cum cerea legea, atuncea lasa ca-l facem noi. Daca lor nu le pasa de legile care sunt in tara asta, atunci noua ne pasa si nu ne-om lasa noi pacaliti de niste escroci ca ei si de niste venetici. Ei cred ca toate-s de cumparat cu bani, ca oamenii se cumpara cu bani, ca bisericile se cumpara cu bani, ca pe mortii nostri din cimitire, pe parintii nostri, ii vindem pe arginti, numai ca or facut greseala mare. Or crezut ca daca i-or cumpara pe primari si pe ceva sefi, atunci talpa tarii e proasta si se lasa dusa. Bisericile celea nu le-or facut ei, ca sa le poata darama, si nu-s ale lor, nici ale Statului roman, bisericile sunt ale enoriasilor, si cat exista o mana de oameni care nu se lasa dusi, atata vreme bisericile noastre nu s-or clinti din loc. Casa Domnului nu se vinde pe bani, dar ei nu stiu toate astea, pentru ca domnul lor este banul, lui se inchina si cu degetele stranse pe bani s-or duce la Judecata de apoi.
"Nu ne-om lasa la voia lor, chiar daca or umple buzunarele sefilor tarii cu tot argintul din lume"
- Am auzit ca pe Biserica eroului Balint, monument istoric, au vrut sa plateasca 11 miliarde. Acolo e preot chiar fiul dvs...
- Ei, acolo-i mare bai, dar nu ne-om lasa noi, cum nici Dumnezeu nu ne-o lasa sa murim cu dreptatea in mana, ca ce-i drept ii drept si nu piere-n veci. Or vrut sa ne scoata afara cu politia din biserica, sa poata face ei ce vor cu casa domnului, s-o ia cu japca. S-or folosit de greco-catolici, care nu-s in Rosia Montana decat vreo 60, pe langa aproape 4000 de ortodocsi, or facut un proces si l-or castigat, desi greco-catolicii mai au deja o biserica a lor in comuna. E o neghiobie si o ticalosie ceea ce se petrece cu bisericile ortodoxe din Apuseni care, inainte de a fi fost vreodata unite cu Roma, au fost ortodoxe, construite de ortodocsi, ca si Biserica lui Balint. Dar nu-i vorba acuma de istoria Bisericii lui Balint, care nu mai apartine de mult ortodoxiei sau unitilor, ci apartine neamului si istoriei. Primarul Narita o spus pe fata ca daca n-o dam noi, atunci Eurogoldu o plati judecatori ca s-o castige unitii si or da-o pentru 11 miliarde, iar noi ne-om alege cu buzele umflate, de parca noua ne-ar trebui banii lor manjiti. Asa s-o ajuns sa dea afara credinciosii cu politia, ca lor nu le pasa de biserica noastra, cum nu le pasa nici de muntii nostri, nici de galeriile romane, nici de istoria noastra si nici de sufletul nostru. Ei sunt straini si sunt aici numai ca sa ia ceva, nu ca sa dea, lor nu le pasa daca in urma lor ramane praful si pulberea, daca muntii nostri s-or face desert, numa aurul conteaza pentru ei. Ce stiu ei de Balint al nost, sau de Horea sau de Iancu, ce stiu ei de sufletul motesc, de sangele de care fiece piatra a Apusenilor e plina? Nimic! Ar calca peste inima noastra cu bocancii daca i-am lasa, asa cum a facut si generalul Bucov, numa ca timpurile s-or schimbat si nu ne-om lasa in voia lor, chiar de-or umple buzunarile sefilor tarii cu tot argintul din lume. Noi nu ne luptam numa pentru biserica noastra, asa cum vor ei sa spuna, ne luptam pentru toate bisericile din Rosia Montana, pentru ca sunt parte din trecutul nostru. Ne-om judeca cu ei pana la Curtea Drepturilor Omului dac-a fi nevoie s-om dovedi cu acte dreptatea noastra, daca guvernantii nostri nu ne dau dreptate.
- Vreti sa spuneti ca guvernantii nu iau in seama cererile legitime ale motilor? Din pacate, unii dintre oameni sunt de acord sa plece, sa vanda sau chiar sa munceasca pentru Compania de minerit...
- Domnule draga, guvernantii pentru noi is tare departe, pentru ca noi n-avem fir scurt cu Guvernul, cum au cei de la Companie, noi n-avem telefoane, n-avem nimic, noi nu putem decat sa lasam un memoriu la poarta. Noi, Carpinisul, facem parte din comuna Rosia Montana, dar nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa plecam au ba. Nimeni nu vrea sa plece. Mereti sus, in Rosia, si vedeti ce spun oamenii, cum is de speriati, ce teroare domneste acolo. Nimeni nu le spune nimic, numai primarul, care-i vandut Companiei si care raspandeste zvonuri: ba ca le ia pamanturile cu forta, ba ca le da bani, ba ca nu le mai da nimic. Dar Guvernul, alesii nostri, ce-or zas ei vreodata de asta? Ca-i bine? Ca-i rau? Din 95 pana in 2003 or trecut opt ani si nimeni nu stie ceva oficial. Oamenii vad ca deputatul lor, Salagea, e pe mana cu Eurogoldul, ca familia lui lucra pantru ei, vad ca familiile politistilor, a primarului lucra pantru ei, ca sunt oamenii lor. Ce sa zica atunci motii? Vad ca mafia a pus mana pe tot si atuncea e normal ca unii sa cedeze. Da cine-or plecat or avut interes. Ba erau batrani si bolnavi, ba aveau mai multe case si au vandut una din ele ca sa mai ia niste bani, ba erau vinitura cu familii de prin alte parti si atunci s-or dus. Dara motii care au pamanturi si paduri, care au mortii ingropati aici, oamenii harnici care au animale si tot ce le treba au plecat ei? N-au plecat si nici nu le-a cerut nimeni sa plece, pentru ca n-au bani sa plateasca asa avere, de-aia au cumparat case mai mici. Unii au pus ferestre si podina la grajd si au vandut grajdul ca pe-o casa, dar n-au plecat. Nimeni nu le spune nimic, se simt lasati singuri, sa se descurce cu mafiotii astia de la Companie, aicea vad eu ca nu-i dreptate, ca la noi in tara dreptatea se cumpara cu bani. Daca nu mai era rentabila mina asa cum era, de ce nu le-o dat la oameni partile lor de mina inapoi, de ce nu le-o dat steampurile ce le-or confiscat comunistii in 48, de ce-or dat la straini sa lucre la aur? Pantru ca strainii or avut bani, iar motii n-or avut ce da. Ca motul care traieste din pensie de miner n-are bani sa plateasca taxe de timbru pentru procese.
"Ce fel de popa as fi dac-as merge inainte numai la pomana, dara la razboi, inapoi?"
- Parinte, sunt oameni la Rosia Montana, printre care si cetateni straini, care au patit-o pentru mult mai putin decat faceti dvs. Ati devenit un dusman pentru Companie, pentru Primarie, v-ati pus in cap tot felul de autoritati ale Statului, tot felul de ministri si de deputati, umblati cu jalba in protap si agitati oamenii. Nu va temeti?
- Nu ma tem decat de bunul Dumnezeu si de faptul ca n-oi putea face destul pentru credinciosii care si-au pus nadejdea in mine. Is prea batran ca sa ma tem de moarte, iar de amenintarile oamenilor - nici atat. Ce fel de popa as fi dac-as merge inainte numai la pomana, dara la razboi, inapoi? Ce-ar crede oamenii despre mine? C-o viata suntem datori, i-adevarat, dar sa nu mergem cu capul plecat, sa ne calce toti pe grumaz. Iar cand vad ca cineva calca pe grumazul credinciosilor mei, datoria mea e sa sar inainte si sa-i apar, iar daca cineva incearca sa-i minta si sa-i fure, datoria mea e sa le spun adevarul si sa le deschid ochii, iar in cele din urma ei sa decida ce vor face, si eu voi fi in fruntea lor, orice decizie ar lua. N-as putea dormi linistit pe perna daca n-as spune ce gandesc.
- De zeci de ani traiti printre moti, v-ati nascut aici si ii cunoasteti cel mai bine. Ce credeti, parinte, ca se va intampla, daca in ciuda opozitiei oamenilor, ei vor fi siliti sa plece, daca le vor darama bisericile, daca le vor expropria pamantul, asa cum afirma oamenii Companiei? Care va fi finalul acestei lupte surde?
- Domnule draga, ce este a mai fost si ce-a fost va mai fi. Nimic nu e nou sub soare, stiti cum se zice, iara daca ai nostri guvernanti ar avea o tara de minte, ar deschide cartile de istorie sa vada ca nime nu indura mai cu tacere decat motul, obida si nedreptatea, numa Doamne feri cand s-o imple paharul si cand motii or iesi sa-si faca dreptate sanguri, cu botele lor. Am auzit ca prin lume au mai fost varsari de sange, tot cu companii miniere din astea, de scoteau aurul de sub vetrele oamenilor cu forta. Vezi bine ca s-au gandit ei la treaba asta, de si-au adus oameni care se pricep la minciuna si la scorneli. Om vedea daca motii nostri is mai prosti decat cei de prin alte tari. Dara nu cred eu ca romanul o ramas cel mai de pe urma, chiar daca-i sarac. Or mai incercat si altii sa-i ia si pamantul, si muntele si biserica, dar nu le-o fost usor.
Horia Turcanu
(Fotografiile autorului)