Presa
"Vindeca-ma, Doamne, caci imi tremura oasele!"
"Poate esti un manager, un profesionist, un om de afaceri. Cu toate acestea, ai nevoie de sprijin, indiferent de cati bani ai avea. Nimeni nu poate fi alaturi de tine, nimeni nu te poate smulge din situatia in care esti decat bunul Dumnezeu. Psalmistul spunea in vremea sa un lucru care ni se potriveste atat de bine azi: "Vindeca-ma, Doamne, caci imi tremura oasele!"." Cu astfel de cuvinte isi incepe editorialele o revista mai putin obisnuita, editata la Oradea si numita "Lumea Oamenilor de Afaceri Crestini". Ajunsa in al treilea an de existenta, este sponsorizata de Asociatiile "Worldwide Romanian Christian Businessmen Fellowship" si "Christian Businessmen Romania", cu principala contributie a firmei Comau Romania (o divizie a lantului international "FiatGroup-ComauSpa", specializat in inginerie si design pentru industria automobilistica). Dupa cum se poate deduce si din titlu, publicatia se adreseaza oamenilor de afaceri crestini (neoprotestanti, ortodocsi, catolici etc.), adica acelor intreprinzatori care accepta sa aiba un comportament moral si decent in afaceri, plecand de la premisa ca poti face bani si intr-un mod placut lui Dumnezeu, platindu-ti darile catre Stat, datoriile catre parteneri si obolul de onoare catre societate. Din fericire, in Romania nu exista numai oameni de afaceri corupti, evazionisti, mafioti. Cu o discretie admirabila, au aparut si afaceristii crestini, care traiesc, oricat ar parea de neobisnuit, intr-o lume a corectitudinii, a ascultarii si a dezvoltarii intr-un parteneriat reciproc avantajos cu societatea. Ei sunt chemati sa lucreze pe baze solide, bazele credintei si urmarii cuvantului lui Dumnezeu, iar munca lor sa fie numai in colaborare cu Iisus Hristos. Potrivit filosofiei promovate de "Lumea Oamenilor de Afaceri Crestini" (redactor: Teofil Ilisie), profitul nu este condamnabil, daca a fost obtinut prin munca. Un credincios precum Leo van Doesburg, presedintele "Dutch Romanian Business Center" si colaborator permanent al revistei, gaseste o definitie a muncii, pornind de la preceptele biblice: "Munca este acea activitate umana a trupului si a spiritului, facuta pentru a ne ajuta pe noi insine si pentru a-L onora pe Dumnezeu". Desi redactata cu unele stangacii, de inteles la niste incepatori in ale gazetariei, revista oradeana este deopotriva interesanta pentru mediile de afaceri, dar si pentru publicul larg, deoarece promoveaza gandirea pozitiva si este convinsa ca "Romania merita mai mult!".
Ion Longin Popescu
Pentru abonamente si alte detalii, consultati http: //ascbr.team.ro, scrieti la ascbr@gmab.ro (str. Berzei nr. 5, Oradea, cod 3700) sau telefonati la 0259/41.84.81
Eveniment
O carte fundamentala de invatatura
Dictionarul latin-roman
Poate parea ciudat sa prezinti sub titlul "eveniment" un dictionar si inca unul latin-roman, cand toata lumea cauta vara carti de vacanta sau dictionare de calatorii in strainatate. Aparitia in cauza este insa mult prea importanta ca sa treci peste ea. Este vorba despre DicTionar latin-romAn, autori Theodor Iordanescu, Mariana Diaconescu si Ana-Cristina Halichias, aparut la Editura Didactica si Pedagogica. De la o vreme incoace, traim tristetea ca latina se imputineaza, ca tocmai noi, cei care vorbim o limba romanica, am lepadat latina, sufocati de ore de informatica si de educatie antreprenoriala. Limba latina, aflata la mare cinste, mai ales in Ardeal, moare lent, prin nepasarea (oare numai atat?!) celor care diriguiesc un invatamant aflat in epoca de glorie a experimentelor.
Revenind la Dictionarul latin-roman, trebuie spus ca o asemenea lucrare temeinica nu a mai aparut la noi de mai bine de douazeci de ani, deci cu adevarat este vorba de un eveniment editorial. Cele doua autoare, Mariana Diaconescu si Ana-Cristina Halichias, nu au efectuat doar o "modernizare" a dictionarului lui Th. Iordanescu din 1945, ci au intervenit in chestiunile de fond (corpusul de cuvinte, sensuri si exemplificari etc.). Rezultatul este admirabil. Dictionarul si-a depasit cu mult statutul de instrument de lucru destinat elevilor si studentilor, si a devenit, judecand si dupa contextul dificil in care se afla latina, un act cultural.
Imi inchei "pledoaria" citandu-l pe prof. univ. Eugen Cizek, din Cuvant inainte al Dictionarului: "Insemnatatea studierii limbii latine se afla ca valoare formativa la un nivel practic egal cu cel care revine matematicii. Latina reprezinta algebra stiintelor sociale si umanistice, fiind de asemenea foarte utila informativ. O lucrare precum acest dictionar poate contribui, fie si partial, la reinvierea interesului pentru civilizatia antica."
Claudiu Ionescu
P.S. Apararea limbii romane de "invaziile" straine (englezisme, argou etc.), in loc de polemici si legi trambitate, se poate face de la sine, prin mai multe ore de romana si de limba latina.
Carte
Selectia Formula As
Gabriel Badea-Paun, "Carmen Sylva. Uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei (1843-1916)", traducere din franceza de Irina-Margareta Nistor, Editura Humanitas (tel. 021/223.15.01), 256 pag.
Am vazut acum ceva timp la televizor o ancheta de strada in care unor trecatori alesi la intamplare li se cerea sa numeasca regii Romaniei. Cu exceptia a doua persoane in varsta, nimeni n-a fost in stare sa-i insire in ordine pe cei patru, iar tinerii se opreau incurcati la Regele Mihai. Unii ii adaugau acestuia pe... Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Desigur, ignoranta este cauzata si de modul cum a fost predata in scoala istoria nationala in deceniile de comunism, dar si de lipsa de exigenta a profesorilor si dezinteresul elevilor de dupa 1989. Altfel, cu totii, daca-i intrebi, patrioti nevoie mare. O forma atractiva pentru marele public de a se instrui in privinta personalitatilor politice si culturale o reprezinta cartile biografice - gen foarte apreciat de cititori in strainatate, unde exista scriitori specializati. Acestia imbina rabdarea si rigoarea documentara a istoricului cu talentul de povestitor al romancierului. In seria "Istorie" a Editurii Humanitas au fost traduse pana acum mai multe biografii ale regilor si reginelor Romaniei, scrise de specialisti straini. Lor li se adauga acum volumul consacrat Reginei Elisabeta, de un tanar istoric roman (nascut in 1973), doctorand la Sorbona. Gabriel Badea-Paun, asa cum aflam dintr-o nota de subsol, este stra-stranepotul lui Vasile D. Paun, profesor de germana si engleza, care l-a invatat pe "mostenitorul adoptat", Ferdinand, romaneste. Preocuparile lui pentru istoria caselor regale europene si in special pentru Carmen Sylva s-au concretizat in volumul "Monarhi europeni. Marile modele, 1848-1914", semnat impreuna cu Ion Bulei, in editarea unei antologii din poemele reginei-poete (Editura Eminescu) si in organizarea unei expozitii dedicate ei la 150 de ani de la nastere. Biografia "uimitoarei regine" publicata acum (ce contine, ca si celelalte volume din serie, grupaje de fotografii bine reproduse, bibliografie, arbori genealogici si indici de nume) e pasionanta, fiindca Elisabeta de Wied, casatorita in 1869 cu Principele Domnitor si apoi Rege al Romaniei, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen - a fost un personaj iesit din comun. O "originala", intr-o lume supusa etichetei, o fire de artist care-si depasea rolul ingaduit monarhilor, de protectori ai artelor, creand ea insasi si comportandu-se excentric la Curte, Elisabeta a Romaniei a fost de fapt o femeie nefericita. Romantica, sensibila, bovarica, prea sincera si cu o ingenuitate usor de pacalit, cea care isi luase pseudonimul literar Carmen Sylva se simtea mai bine intre scriitori si artisti decat intre capete incoronate. Spre neplacerea sobrului, austerului ei sot, tinea la rolul de poeta, compus cu grija, de la vestimentatie neconventionala, in afara modei timpului, la scenografia artistica a incaperilor rezervate ei, si pana la placerea pentru discutii intelectuale in cele patru limbi pe care le stapanea - germana, franceza, engleza si romana. Dar dincolo de toate acestea, dincolo de realul succes european al volumelor ei, de admiratia unor scriitori si artisti celebri, cartea lui Gabriel Badea-Paun releva un destin trist. Educata spartan de o mama excesiv de severa, de guvernante de-a dreptul crude, constransa mereu la o disciplina mutilatoare a firii vesele si a inclinatiilor artistice, Elisabeta a avut o copilarie si o adolescenta chinuite si si-a cautat refugiul in studiu si lecturi. Preocuparile ei erau prea intelectuale pentru gustul pretendentilor din lumea princiara, astfel incat se resemnase cu gandul ca va ramane domnisoara batrana si va deveni profesoara. Dar, in 1869, cand avea 26 de ani, "agentia matrimoniala" a caselor regale i-a gasit un sot, in persoana lui Carol I, care de trei ani devenise Principe Domnitor in Romania. Si asa a intrat ea in istoria tarii noastre, printr-o casatorie aranjata. Nici vorba de iubire! Lunga convietuire a cuplului regal s-a bazat pe indatoriri si un devotament reciproc dezvoltat in timp, desi regele era uneori jenat de expansiunile si anturajul poetei. Ba chiar, in scandalul produs de Elena Vacarescu, favorita Elisabetei, care viza o casatorie cu principele mostenitor Ferdinand (proiect ce inflamase sufletul romantic al reginei), Carol s-a suparat de-a binelea, facand uz de autoritate si trimitandu-si sotia intr-un exil care a durat din 1891 pana in 1894. Si acest episod, ca si toate celelalte evenimente importante din viata reginei (tragedia pierderii unicului copil, principesa Maria, moarta de scarlatina la patru ani, prietenia cu Sissi, nefericita imparateasa a Austro-Ungariei, si cu Pierre Loti, cunoscutul scriitor francez care a vizitat-o la Peles, calatoriile la curti regale europene etc.), se tin strans de documente de epoca, de jurnale intime si corespondenta, dar au farmecul povestirii cursive, in jurul unui personaj interesant.
Adriana Bittel