Sfarsitul epocii Iliescu si noua politica
La sfarsitul anului 2004, dupa alegerile prezidentiale, se va termina o perioada de 15 ani, care poate fi denumita epoca Iliescu. Din decembrie 1989 pana in decembrie 2004, perioada de dominatie a fostului si actualului presedinte a fost intrerupta de presedintia lui Constantinescu, intre noiembrie 1996 si noiembrie 2000. In rest, politica postcomunista a fost dominata de fortele politice stranse in jurul lui Ion Iliescu, Fsn, Fdsn, Pdsr, iar acum Psd. Chiar daca pare un ciclu istoric coerent si unitar, exista diferente semnificative intre Iliescu si Pdsr din perioada dinainte de 1996 si cea de dupa 2000, semn ca rolul lui Constantinescu si al Conventiei Democratice a fost important calitativ. Indiferent ce verdicte vor da cartile de analiza politica si istorie contemporana cu privire la perioada care se incheie, sunt o multime de semne de intrebare despre ce se va intampla dupa ce Iliescu nu va mai fi nici in pozitia cea mai inalta in Stat si nici in postura de principal lider al opozitiei, cu ganduri de a se reintoarce la Palatul Cotroceni. Nici Psd nu va mai fi acelasi, iar fortele de opozitie vor trebui sa-si revina din socul destramarii Conventiei si a fostei coalitii. Se creeaza spatiu de manevra pentru o noua generatie de politicieni si chiar pentru noi forte politice. Nu decurge cu necesitate de aici ca spatiul va fi utilizat. S-ar putea sa asistam la un fenomen de remanenta institutionala, in care sa aiba loc o reproducere a starii existente, in forme usor modificate. Nimeni nu este omniscient, pentru a spune daca va fi mai bine sau mai rau.
Daca Romania va reusi sa intre in Ue, dupa ce va fi intrat deja in Nato, nimeni nu va mai putea acuza Psd-ul ca este un partid antioccidental si nereformist. Va continua perceptia cu privire la mecanismele coruptiei, dar daca nimic dramatic nu se va petrece in lupta anticoruptie, inseamna ca actualul partid de guvernamant va reusi sa pacaleasca Occidentul, la fel cum a facut-o cu electoratul autohton. Lumea se plange de coruptia atotputernica, de baronii locali si nationali, dar tot Psd ramane pe primul loc in sondaje. Daca ne uitam la dinamica lor, reiese ca, in ciuda evolutiilor din alte cicluri electorale, Psd a reusit de doua ori sa revina la un scor ridicat, dupa tendinte de scadere dramatica. Ar fi o prostie sa se dea din nou vina pe electoratul needucat sau fara cultura politica democratica. Inseamna ca partidul condus de Nastase, Hrebenciuc, Mitrea, Popescu, Pascu etc. are o capacitate mai ridicata decat celelalte partide de a gestiona crizele si de a iesi intarit din momente dificile. Si inseamna ca o parte semnificativa a electoratului apreciaza aceasta performanta politica.
Este prematur totusi sa ne pronuntam cu privire la rezultatul alegerilor viitoare. Anumite semne arata ca ne vom confrunta cu disputa electorala cea mai echilibrata din perioada postcomunista. Oricat de puternic s-ar crede Psd, el se teme de provocarile opozitiei si va incerca sa infirme regula din fostele tari comuniste, conform careia partidul sau coalitia aflate la putere pierd alegerile. Daca va reusi, actualul partid de guvernamant va fi si viitorul partid de guvernamant. Aceasta va insemna o prelungire a guvernarii facute in primul rand in favoarea grupurilor de interese diverse reunite sub umbrela acestui megapartid. In ciuda aparentelor, multa lume a preferat sa nu intre sub respectiva umbrela. Nici nu ar fi fost loc pentru fiecare. In mediile celor din clasa de mijloc in formare, in randurile celor care alcatuiesc grupurile de antreprenori, manageri, executivi, consilieri, in cadrul profesiilor liberale, a mediilor intelectuale, studentesti, exista multi nemultumiti. Nici proletariatul nu este extrem de satisfacut. Iar dupa incheierea capitolului agricultura din negocierea cu Ue, nici cei din mediul rural nu vor fi tocmai satisfacuti. Nemultumitii nu se regasesc nici in Psd, nici in partidele de opozitie. De pilda, cei care s-au adunat in jurul Urr (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei) - si sunt destui, din moment ce noul partid a adunat peste 30.000 de semnaturi pentru reinscriere - isi joaca sansele cu indrazneala, in ciuda faptului ca presa clientelara se preface ca nu ii baga in seama. Cei din Urr vor sa propuna electoratului o noua politica. Au depasit repede stangaciile debutului si vor sa promoveze in politica imbinarea dintre profesionalismul managerial si etica responsabilitatii. Pe Internet, site-ul Urr este cel mai vizitat, ceea ce este uimitor, daca vom compara noua organizatie cu popularitatea in sondaje a partidelor "consacrate". Dar in Romania, voturile nu vin in primul rand din partea utilizatorilor de Internet, iar restul votantilor nu folosesc acest instrument. Urr incearca din greu sa-si faca loc intr-o politica, pe partea de centru-dreapta, intr-un moment extrem de dificil, cand Pntcd si fortele desprinse din el sau care graviteaza in jurul fostului presedinte Constantinescu (Miscarea Populara, Actiunea Populara si alte asemenea denumiri) fac tentativa disperata de a-si juca ultima carte, cea a supravietuirii. In ciuda faptului ca sunt extrem de diferiti, oameni care s-au ridicat prin merite profesionale si care au reusit fara compromisuri, mesajul lor innoitor nu poate patrunde la publicul larg. Daca Psd ar fi atat de sigur de sine, nu s-ar teme de a permite accesul liber in media unui partid care propune un nou tip de politica. Desi in politica toate noutatile au un aer cam prafuit, nu se poate refuza sansa afirmarii pentru tineri care nu sunt nici in Psd si nici nu au simtit nici o chemare pentru fundatiile pentru tineret patronate pana de curand de Cosmin Gusa. Faptul ca Urr beneficiaza de sprijinul lui National Endowment for Democracy a trezit ingrijorare in cercurile din jurul premierului Nastase. In 1990, Iliescu se arata ingrijorat de faptul ca Ned ajuta fortele civice si politice unite mai tarziu in Conventia Democratica, aceasta ingrijorare nu este de bun augur pentru actuala putere. Cand Ned acorda ajutor intr-o tara inseamna ca inca se crede ca acolo democratia are probleme.
Epoca Iliescu se apropie de sfarsit, dar inca nu se cunosc multe cu privire la viitoarea epoca. Va purta ea tot un nume propriu sau va fi o epoca de normalitate, diferita de primul deceniu si jumatate de democratie originala? Raspunsul cel mai simplu ar fi ca "vom trai si vom vedea". Raspunsul cel mai complicat este dat de catre aceia carora nu le este indiferent ce se va intampla cu ei si care nu asteapta pasiv ca altii sa le hotarasca viitorul, asa cum s-a petrecut cu cei mai multi dintre noi inainte si dupa 1989. Ei sunt promotorii noii politici. Succesul acesteia depinde de modul in care va reusi sa atraga atentia majoritatii. Dar majoritatea se lasa greu atrasa. Ea a fost convinsa in decembrie 1989 si in noiembrie 1996 sa isi schimbe preferintele, dar in toate celelalte momente a ramas o majoritate conservatoare, retinuta. Daca Iliescu ar candida din nou, l-ar alege. Nu toti stiu insa ca presedintele a ajuns la capatul carierei oficiale. Iar unele institute de sondaje de opinie mentin confuzia, trecandu-l in continuare pe listele cu optiunile de vot. Indiferent de motivatia lor, epoca Iliescu se apropie de sfarsit.
Dan Pavel