Gerard Cazorla
- om de afaceri francez din Bucuresti -
"Sunt pe jumatate roman, domnilor!"
Pe Gerard Cazorla, om de afaceri din sudul insorit al Frantei, l-am cunoscut in casa expertului in vinuri Ion Pusca, la o reuniune a conducerii Asociatiei "AmitiE Partage". Dintre toti cei de fata, afaceristi si animatori ai relatiilor nonguvernamentale romano-franceze, mi-a atras atentia un domn destul de corpolent, conviv admirabil, mereu zambitor, exploziv in stil meridional si vorbind pe un ton foarte cald, neobisnuit la francezii pe care-i cunoscusem pana atunci. De cate ori ridica "rosul" de Vrancea "in sanatatea tuturor romanilor si francezilor", fata lui se lumina precum cerul dupa ploaie, iar robustetea staturii sale inspira hotarare si patima intru cinstirea imprejurarii fericite de a fi francez printre romani. Il seconda o doamna distinsa, de o frumusete rapitoare, care parea ca sta de veghe la mersul petrecerii. Era Anca, sotia sa romanca, de dragul careia, aveam sa aflu mai tarziu, Gerard Cazorla se va stabili pentru totdeauna in Romania si va trece la ortodoxie. Dar sa nu anticipam prea mult... La un moment dat, omul s-a ridicat de la masa si a cerut sa vorbeasca. Claude Duroch (presedintele "Amitie Partage", intervievat in aceasta pagina in urma cu un an), i-a soptit in treacat: "Spune-ne ceva despre Romania!". Intr-o franceza "iute" ca ardeiul de Mexic, abia traductibila, oratorul i-a uluit pe toti romanii de fata cu urmatoarea marturisire: "Sunt pe jumatate roman, domnilor! Romania e patria pe care francezi dezertori ca mine ar fi fericiti sa stie ca-i lasa s-o iubeasca". Au urmat si alte declaratii la fel de surprinzatoare pentru urechile romanilor, mai degraba neobisnuiti cu vorbele bune venite din partea rudelor de pe Sena. Atunci am luat hotararea de a realiza acest interviu. Cine este acest domn, Cazorla, si cum a ajuns la concluzia ca Romania este tara ideala pentru a-si duce viata? Veti afla din interviul pe care a avut amabilitatea sa ni-l acorde.
"Aici e lupta, aici e viitorul"
- V-am auzit vorbind la o petrecere si mi s-a parut ca exagerati, deoarece noi, romanii, nu suntem obisnuiti cu prea multe laude venite de pe malurile Senei. Cand a inceput experienta dvs. romaneasca, d-le Cazorla?
- In 1991, cand am aterizat din intamplare la Bucuresti, impreuna cu un prieten. Atunci am vazut ca tara e superba, dar sunt inca multe lucruri de facut pentru a o aduce la nivelul economic al Europei. Am simtit ca viata simpla si adevarata a multor romani imi e pe plac, iar aspectele culturale si traditia ar putea reprezenta primele impulsuri ale modernizarii si integrarii cu Vestul. Nu am inteles de ce multi tineri cautau cu infrigurare sa plece, sa se afirme in alte tari. Poate voi fi contrazis, dar, dupa parerea mea, aici erau si sunt provocarile, aici e lupta, aici - viitorul. Am inceput afacerile cu import-export de produse agricole, mai ales cu vinurile romanesti, care i-au socat pe cunoscatorii francezi, prin calitate si diversitate. Am oferit servicii compatriotilor care cautau oportunitati de afaceri sau turistice, ajutandu-i pe multi sa se instaleze, sa urce "Everestul" birocratiei si coruptiei romanesti. In 1993, m-am casatorit cu Anca, ea insasi o persoana implicata in afaceri dupa ce, initial, cautase de lucru la firma mea.
- Cum ati trecut de greutatile inceputului si, in general, cum ati facut fata tabieturilor orientale de pe Dambovita?
- Am trecut cum am trecut si nu-mi pare rau de decizia luata. Eu nu fac politica, dar nu pot nega liberalismul si deschiderea Romaniei anilor 93 - 97 fata de capitalul strain si, in special, fata de cel francez. Nu pot critica nimic din Romania, fiindca este tara in care am decis sa locuiesc. Este, intr-un fel, o mama de-a doua; ce sa critici la o mama? Mai ales ca sunt hotarat sa imbatranesc aici si sa traiesc din pensia franceza la care o voi adauga pe cea romaneasca. Ca mine sunt multi alti francezi, italieni, germani, belgieni sau americani. Pentru cei ca noi, granitele au disparut deja, iar viitorul suna bine, cum se spune, deoarece suntem pionierii unificarii continentale. Daca ne imaginam ca Romania este o nava ce inainteaza in apele involburate ale Europei, atunci trebuie sa admitem ca, avandu-ne si pe noi la bord, straini stabiliti din dragoste si chiar din interes de afaceri pe plaiurile mioritice, navigatia va fi mai lina, mai directa, cu mai putine obstacole.
- Dar Romania este o lume inca "ne-nascuta" pentru standardele europene, iar nivelul de viata actual din Franta va fi atins, potrivit unor institutii de prognoza occidentale, abia peste 80 de ani! De unde izvoraste optimismul dvs.?
- Cauza integrarii romanesti a devenit, vrand-nevrand, si cauza noastra, a europenilor obisnuiti, atrasi de atmosfera dinamica a acestei tari. Este pentru prima data in istorie cand se face trecerea de la comunism la... comunitate. Eu nu vreau sa lipsesc de la aceasta lupta! Nu vreau sa ma ascund de furtuna si sa evit turbulentele. Occidentul are multi bani, desigur, dar acesta nu este un mare merit. Acolo totul e "facut" deja si numai aici este o lume care se naste si care poate oferi modele pentru ajustarea chiar a Europei. Valorile cu care romanii intra in Ue, precum cultura si credinta, vor deveni in cativa ani parte a patrimoniului Uniunii. Ma bucur ca sotia mea nu a dorit sa plecam in Franta, cum ar fi procedat alte romance, si a inteles de la inceput ca mariajul nostru poate fi fericit si intre romani. Ea s-a dedicat ideilor mele, a avut incredere in mine, dupa cum si eu am totala incredere in ea. Este o reciprocitate... romano-franceza demna de invidiat.
"In cativa ani, vad un exod masiv dinspre Vest catre Est"
- Compania dvs., "Sprint Service", este partenerul Asociatiei "AmitiE Partage" si a contribuit deja la aducerea in Romania, numai in acest an, a peste 2000 de francezi. Cu toate astea, am citit in presa ca numai 14% din francezi sunt de acord cu admiterea Romaniei in Ue...
- In majoritatea absoluta a cazurilor, acesti oameni revin in Romania cu mare placere. Descopera cu enorma surpriza aceasta tara, pregatind in acest fel viitorul relatiilor directe romano-franceze. De altfel, in cativa ani, vad un exod masiv dinspre Vest catre Est, pe masura ce occidentalii traiesc la cea mai inalta tensiune fascinatia frumusetilor si originalitatii acestor tari, in special a Romaniei - cea mai putin cunoscuta dintre toate. Cat priveste sondajul respectiv, mi se pare o aberatie. Nu reflecta in nici un fel adevarul, nu stiu carui grup de interese raspunde. Oricum, nu intereselor Romaniei sau ale Frantei. Intrebati-l pe Excelenta Sa, ambasadorul Philippe Etienne, un mare prieten al Romaniei. Dansul va respinge ca nefondate astfel de speculatii. Numai in regiunea Moselle, spre exemplu, exista sute de sate infratite cu sate din Romania, iar zeci de mii de mosellezi au deja prieteni romani. Ei la ce categorie intra? Stiu, ziarele franceze au tendinta de a generaliza, descriindu-i pe romani drept rromii care cersesc sau sparg aparatele din parcarile pariziene. Aceleasi ziare nu vor mentiona niciodata, fiindca nu o considera "stire", faptul ca un tanar roman i-a surclasat pe colegii lui francezi la bacalaureat, ori ca in Romania exista sute de centre de excelenta in computere, ori ca la sediul companiei americane Microsoft, cea de-a treia limba straina vorbita pe coridoare, dupa chineza si indiana, este romana.
- Apropo de "excelenta" romaneasca: cum i-ati descrie pe romanii pe care i-ati cunoscut in ultimii 12 ani?
- Drept oameni caracterizati de o mare deschidere a spiritului, cu o incredibila usurinta de a invata. Se adapteaza "fluierand" la sistem, prinzand noutatile din mers. Cand am venit eu in aceasta tara, nici nu existau computere prin birouri, nu erau telefoane mobile. Astazi, aproape ca nu mai exista birou fara calculatoare, iar numarul telefoanelor mobile l-a depasit pe cel al telefoanelor fixe! Sunt gata sa pariez ca asa ceva nu s-a intamplat in prea multe locuri din lume. Dorinta de a crea noi valori este debordanta, desi se spune, pe nedrept, ca romanilor nu le place sa munceasca.
"Am ales ortodoxia plina de suflet si lumina"
- In zilele noastre, mai ales peste Ocean, au loc convertiri colective la credinta ortodoxa. Simpli practicanti, dar si fete bisericesti de toate confesiunile, gasesc in ortodoxie adevarata fata luminoasa a crestinismului. Nu regretati ca, la cununie, ati parasit Biserica catolica, alegand sa deveniti ortodox?
- Am renuntat la Biserica catolica fara nici un regret, fiindca am ales ortodoxia plina de suflet si lumina. Am descoperit ca o biserica ortodoxa este cu adevarat Casa lui Dumnezeu! Am gasit minunea comuniunii intru Hristos, duhovnicia eliberatoare, lipsa de ipocrizie. Ma saturasem de lipsa de suflet a catedralelor, de bisericile goale care impanzesc Franta. E superb sa te rogi intr-o biserica romaneasca plina pana la refuz, sa te lasi patruns de Sfantul Duh care-ti ilumineaza fiinta. Nu sunt un practicant habotnic, dar caut sa-mi fac timp pentru biserica, oprindu-ma sa aprind o lumanare, sa ma rog pentru cei vii si sa-mi pomenesc mortii familiei. In realitate, credinta ortodoxa este un "acquis comunitar" care va aduce un suflu nou crestinismului pe continent. Profunzimea relatiei ortodoxe cu Divinitatea este fascinanta. Parintele Costa Tanafache, duhovnicul meu si al Ancai, mi-a fost de mare ajutor in dezvaluirea sfintelor taine cu adevarat crestinesti. Gratie cuviosiei sale, m-am eliberat de toate inertiile si de toate ingradirile. Mai inainte, in Franta, fiecare comuna, cat de mica, avea un preot; astazi, abia la 4-6 comune exista un paroh care oficiaza, pe rand, slujba duminicala. Cine sa mai mearga la biserica in aceste conditii?
- Sunteti totusi un om de afaceri, nu un propovaduitor religios. Ce planuri aveti pentru perioada imediat urmatoare?
- Sunt un om de afaceri crestin! Impreuna cu Maria Homeghiu, colaboratoarea mea cea mai apropiata, punem chiar in aceste zile bazele unei firme care va avea o contributie majora la renovarea tuturor caselor vechi ale Capitalei. Produsul nostru, codificat Mhb2010, va curata Bucurestiul asa cum a curatat Parisul, Berna si alte mari orase. Monumentele acestui superb oras nu sunt cu nimic mai prejos decat ale altor mari metropole occidentale.
- Care ar fi, in cele din urma, perspectiva de care va temeti cel mai mult, ca francez naturalizat intr-o Romanie... comunitara?
- Imi e greu sa ma gandesc, dar cred ca mi-e teama de perspectiva intoarcerii mele definitive in... Franta. N-as suporta sa traiesc in afara Romaniei!
Ion Longin Popescu
Cine doreste sa intre in dialog cu Gerard Cazorla ii poate scrie la e-mail: sprint.amitie@pcnet.ro sau telefona la 021/320.09.14, fax: 021/320.94.21