Narcisa Suciu
"Nu stiu daca toamna asta bacoviana imi va aduce marea dragoste"
Cu vocea ei limpede si puternica, de-o auzi de dincolo de Gutai, canta de peste un deceniu cu daruire egala balade rock si piese de inspiratie folclorica din Maramures. Dupa o vara impartita intre turnee prin tara si o scurta vacanta petrecuta impreuna cu fetita ei, Narcisa se pregateste pentru o toamna bogata. O asteapta creatii noi, alaturi de trupa ei, "Gasca de acasa", o asteapta studioul de inregistrari si sala de fitness, unde merge pentru a-si imbunatati forma fizica si, cine stie, poate si o poveste de dragoste
- Pentru ca toamna se numara bobocii, hai sa vedem, Narcisa, ce ai avut tu pe agenda ta din vara aceasta...
- Am avut o agenda plina (vacanta nu mi-am permis decat patru zile), dar din toate concertele pe care le-am avut, sunt cateva momente foarte importante, pe care as vrea sa le rememorez acum. Unul dintre ele ar fi concertul sustinut la Clubul "Phoenix" din Constanta, care a aniversat sase ani de la infiintare. In afara de mine, au chemat patru formatii "clasice" ale muzicii: Iris, Cargo, Directia 5, Pasarea Colibri. Un alt concert cu totul special pentru mine a fost cel de la Focsani, pentru ca au fost cativa oameni de radio de la un post local, "Radio Dada", foarte simpatici, care, fara sa-i cunosc si fara sa ceara nimic in schimb, au imprimat tricouri si insigne cu figura mea, pe care, in timpul concertului, le-au aruncat publicului. A fost o surpriza foarte placuta, nu mi s-a mai intamplat pana acum sa-mi faca cineva asa o promovare. La Cluj, a fost iarasi o cantare de zile mari, la "September Fest". A fost un spectacol "Iris si invitatii", iar eu m-am numarat printre acestia. Ceea ce m-a facut foarte "happy", pentru ca membrii trupei Iris sunt idolii mei si imi doream de mult sa cant cu ei pe scena. Au ramas uimiti cand le-am spus ca le stiu toate piesele si am ales sa cantam impreuna "Un cer pentru doi", de pe ultimul lor album, "Matase alba", apoi "Ultima toamna", iar din repertoriul international am ales "All Right Now". A fost un moment cu totul extraordinar, m-am dus pana la Dumnezeu si inapoi de fericire. In august, am fost la Festivalul celor trei mari din Varna, unde am fost desemnata drept "cea mai buna voce feminina din concurs". Am cantat o piesa " capella", de inspiratie populara, "Nu-i lumina nicari". Sincera sa fiu, m-am dus pentru ca invitata in concertul de gala era celebra trupa "Uriah Heep", nici nu ma gandeam ca o sa castig ceva, pentru ca stiam ca sunt singurul concurent latin, restul erau toti slavi, si nu-mi faceam iluzii. Si cand am venit din Varna am cantat la Callatis, unde a fost iarasi foarte frumos. Am fost si la Brasov, ca invitata a emisiunii Tvr "Taverna", realizata in timpul festivalului "Cerbul de Aur". Si eu am concurat la acest festival in urma cu sapte ani si, tot ca atunci, Romania a fost reprezentata de trei concurente. Numai ca, de data aceasta, mi s-a parut ca nu au fost foarte bine alese. Poate ca si metoda cu televotingul face cumva improprie alegerea. Iar Televiziunea Romana, organizatoarea festivalului, se ascunde dupa aceasta metoda, ca nu cumva sa pice vinovata in cazul unui esec. Din aceste considerente, eu cred ca Simona Nae nu avea ce sa caute acolo, nu pentru ca nu este buna, ci pentru ca nu era pregatita pentru un asemenea concurs, iar despre Alexandra Ungureanu cei din Televiziunea Romana stiau ca o sa clacheze, pentru ca e foarte emotiva. A mai ramas Nico, care e foarte buna, chiar nu avea cu cine concura, insa faptul ca miza cea mare era pusa pe ea a tensionat-o foarte tare, chiar daca nu s-a vazut pe scena. Eu o cunosc de mult, de acum zece ani, cand eu abia ma lansam si ea m-a invatat diferenta dintre microfoane, ca pentru mine toate erau la fel, nu stiam ca ele capteaza vocea in mod diferit. Canta pe atunci intr-un club de noapte din Ploiesti si toata lumea vorbea de ea. M-am dus s-o cunosc si ne-am imprietenit foarte repede.
- Vara asta ti-ai permis doar o mica vacanta pentru tine si Daria, fetita ta...
- Da, am dus-o patru zile la mare, dar n-a fost cine stie ce incantata, pentru ca niste copii i-au aruncat cu nisip in cap. Ea e crescuta ardeleneste, cu mult protocol... Acum, Daria merge la gradinita. O duc dimineata si de indata ce intram, ma expediaza repede. Parintii mai stau acolo, pe holuri, sa-si urmareasca odraslele, dar ea imi spune: "Hai, pleaca, nu mai am nevoie de tine, ma descurc singura!". Canta, dar nu in fata mea, si fabuleaza tot timpul, creeaza povesti despre toate personajele si toate jucariile pe care le are in jur. "Jucaria" cea mai draga ii este catelul nostru, un caniche pitic, care latra la orice miscare de pe scara, iar Daria il cearta mereu ca face galagie si deranjeaza vecinii, facand ea insasi si mai mare taraboi din asta.
- Ai mai fost acasa, in Baia Mare?
- Da, am fost pentru repetitii cu Gasca de acasa, baimareni de-ai mei. Ei sunt trupa mea de acompaniament, iar formula actuala am definitivat-o in vara aceasta. Mai ales piesele etno din Maramures ne ies foarte bine si lumea le cere, le cantam cu mare drag, mai ales ca noi suntem de-acolo si le simtim intr-un fel anume, ca-s cantecele noastre, auzite din leagan. In plus, noi ne simtim foarte bine impreuna, ne distram, ne tinem de glume pe oriunde avem cantari. Dar trebuie sa va spun ca momentul sublim al sederii mele din aceasta vara la Baia Mare l-a constituit intalnirea cu profesorul meu de franceza din liceu. Pe vremea cand eram doar o pustoaica, nu pierdea nici o ocazie sa ma "faulteze", dar nu la note, acolo nu avea ce sa-mi faca, eram foarte buna la materia lui, ci pentru faptul ca eram rockerita, cantam cu trupa si purtam bocanci si plete. Si pentru asta, imi vorbea cu un aer de superioritate si nu dadea doi bani pe mine si pe talentul meu. Cand l-am vazut, mi-a marturisit ca ii pare rau ca nu a crezut nici o clipa in mine, dar ca acum se lauda peste tot ca i-am fost eleva. Recunosc ca mi-a facut placere cand, in semn de admiratie, mi-a cerut voie sa-mi sarute mana. Oi, ioi, ioi!... Baia Mare e minunata, dar mi se pare monotona, dupa ce am "experimentat" indelung trepidatia Capitalei: daca nu aveam repetitiile cu Gasca de acasa, nu cred ca as fi rezistat mai mult de-o saptamana. Dupa trei zile, au inceput sa-mi lipseasca Bucurestiul, agitatia, ritmul vietii de aici. Asa mi se intampla, oriunde as pleca: merg cu masina, admir peisajul, respir aerul curat, nepoluat ca in Capitala. Dar de indata ce intru pe centura Bucurestiului, imi vine sa strig: "Bai, fiti atenti, am intrat!" si-mi sun toti prietenii: "Iesim undeva in seara asta?". Acum, Bucurestiul e pentru mine "acasa".
- Toata vara ai cantat ca un greiere. O sa canti si in toamna care a-nceput?
- Am o cantare la Simleul Silvaniei, iar apoi merg in Baia Mare, unde voi participa la traditionalul Festival al castanelor. Deci Gasca de acasa va fi chiar acasa, iar eu voi merge acolo mai devreme cu cateva zile, ca sa repetam pentru un moment special, asa, ca pentru ai nostri. Apoi, mai am o plecare in Italia, pe care am tot amanat-o din cauza programului fetitei mele, care a reinceput gradinita. Foarte curand voi intra in studio, vreau sa inregistrez cu Gasca de acasa o piesa pe care am compus-o eu. Baietilor le place foarte mult, le-am dat-o s-o asculte, fara sa le spun de la inceput ca e piesa mea. Au fost foarte incantati si au spus ca trebuie neaparat s-o facem cu "scule adevarate", nu pe calculator, asa cum le-o dadusem eu, in faza de compozitie. Intre timp, mi-au mai "venit" doua piese, pe care le vom face direct in studio, acum doar imi umbla prin cap. Impreuna cu impresarul meu, am pus la cale aparitia unui disc de colinde, pentru iarna. Mai am culese si chiar prelucrate o seama de piese care n-au aparut pe albumele de gen pe care le-am inregistrat pana acum, iar la acestea voi adauga un cantec religios pe care cu modestie spun ca l-am compus chiar eu. Pentru acest album imi trebuie un pianist foarte bun, cred ca voi apela din nou la Petre Cotarcea, dragul si vechiul meu colaborator si prieten.
- Deci te inspira toamna aceasta care, dupa zile de frig si ploi, a inceput sa se lumineze... Dar cu dragostea cum stai?
- Pe plan sentimental, nu s-a schimbat nimic, sunt tot asa cum m-ai lasat cand am vorbit ultima oara, acum mai bine de un an. Adica tot singura. De fapt, sunt o mare timida, m-am salbaticit chiar, si, in plus, am devenit si foarte pretentioasa in ceea ce priveste barbatii. Pe de alta parte, cei buni sunt deja "ocupati", asta e evident. Iar daca toata vara nu mi-a starnit nimeni nici o pasiune, nu stiu daca toamna aceasta bacoviana imi va aduce marea dragoste. Si pentru ca o problema este insotita intotdeauna si de altele, trebuie sa-mi caut o casa, sa ma mut de unde stau acum. Primarii Bucurestiului, care s-au perindat de sase ani incoace, mi-au tot promis si mie o casa, prin Anl, dar pana acum n-am vazut nimic, ma tot mut cu chirie de colo-colo, cu copilul, cu catelul, cu tot "echipamentul". Am sa merg din nou la primar, sa vad ce s-a ales de repartitia mea. Oricum, "operatiunea mutarea" o sa-mi ia ceva timp. Cu toate astea, nu pot sa spun ca ma scald asa intr-o baie de nefericire, nu e genul meu sa ma las prada deznadejdii. Acum ma ocup de forma mea fizica - mi-am luat un abonament la o sala de fitness de care sunt foarte incantata si tin in continuare dieta mea exclusiv vegetariana. Asa ca fiti cu ochii pe mine!
Corina Pavel
Fotografii de Iulian Ignat