Increderea in partide si politicieni
Una dintre trasaturile vietii noastre politice este neincrederea populatiei in politicieni si partide politice. Lipsa increderii in institutiile democratiei are imense consecinte negative pentru insasi calitatea democratiei. Exista un munte de carti care se ocupa de rolul increderii in consolidarea regimurilor politice democratice. Unele s-au tradus chiar si in romaneste (de pilda, faimoasa carte despre cultura civica a lui Gabriel Almond si Sidney Verba sau impresionanta monografie despre incredere a lui Francis Fukuyama). In ciuda acumularii de intelepciune, stiinta si pragmatism din aceste carti, prea putin isi face loc increderea in viata noastra publica si politica. Parca ai nostri politicieni, intelectuali, tineri si alte categorii de oameni, care sunt potentiali cititori, isi refuza orice ajutor din afara. Se multumesc cu increderea in Biserica si Armata, care nu sunt institutii democratice, prin urmare nici nu ar trebui sa fie incluse in sondaje de opinie.
Specialistii din stiinta politica fac distinctia intre doua tipuri de societati: cele cu un nivel scazut de incredere (low trust societies) si cele cu un nivel inalt de incredere (high trust societies). S-a observat o corelatie semnificativa intre societatile cu un inalt nivel de incredere si acele societati capitaliste prospere din punct de vedere economic, ca si acelea in care democratia este consolidata. Romania intra in categoria societatilor cu un nivel scazut al increderii. Ar fi fost de mirare daca, in ciuda acestei trasaturi, am fi avut o societate capitalista prospera si o democratie consolidata. Cand vine vorba despre nivelul increderii in institutiile politice, intra in joc mai multi factori. Un factor esential este performanta institutionala. Cu alte cuvinte, nu poti avea incredere in Justitie, cand in tara ta nu este dreptate, oamenii nu sunt egali in fata legii, iar magistratii sunt manipulati politic. Nu poti avea incredere in Politie, cand multi politisti sunt infractori periculosi, iar modul lor de actiune tine de criminalitatea organizata (dintre miile de exemple, cel mai la indemana este al abominabilei Sectii 5 de Politie din Bucuresti, unde zeci de politisti au fost arestati pentru furt din conductele de petrol). Nu poti avea incredere in Presedintie, cand pana acum Romania a avut un teribil ghinion la presedinti (Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si, din nou, Iliescu - unul mai slab decat celalalt).
Daca ne referim la increderea in partide politice si liderii acestora, exemplele de lipsa de performanta institutionala abunda. Si mai este si comportamentul imoral, distructiv al acestor actori individuali si colectivi. Pntcd s-a autosuspendat din Parlament din cauza numeroaselor certuri interne, petrecute pe vremea cand trebuia sa guverneze. Psd este un megapartid, care a incurajat atat de mult clientelismul politic, incat majoritatea celor care s-au inscris in el sau il sprijina sunt interesati de avantaje personale, nu de interesul public. Prm este un partid care lupta constant impotriva valorilor democratiei liberale, asa ca nici nu merita analizat. Pd este periculos pentru parteneri. Pe vremea cand a fost condus de Petre Roman, Pd a trait din tradari si lipsa de loialitate fata de parteneri. Mai intai, Roman l-a tradat pe Iliescu, cel care l-a creat, si a rupt Fsn-ul in doua. Se poate spune ca Roman si sprijinitorii sai au avut motive temeinice sa faca respectiva miscare. Dar povestea s-a repetat cand Pd a fost membru al coalitiei din perioada 1996-2000. Razboiul pornit de Basescu, Roman si ceilalti impotriva premierului Ciorbea a condus la caderea primului guvern al coalitiei, eveniment traumatic, din care coalitia nu si-a mai revenit. La fel s-a intamplat si cu fostul premier Radu Vasile, pe care tocmai prietenii de la Pd l-au sapat. Ramane de vazut daca acest comportament se va repeta si in cazul aliantei dintre Pd si Pnl, acum ca Basescu este presedintele democratilor. Pnl a fost partidul cel mai lipsit de credibilitate, pe vremea cand certurile dintre diferite personaje si grupuri au dus la dispersarea acestei organizatii in sase, sapte, opt partide, iar unele intrau sau ieseau din Parlament. Dupa mai mult de un deceniu de lupte intestine, s-a incheiat procesul reunificarii liberale. Vor fi in stare liberalii sa ramana un partid coerent, unit? Doar ei pot raspunde la intrebare. Paradoxul vietii politice romanesti vine din faptul ca partidul cel mai demn de incredere este Udmr, organizatia maghiarilor din tara noastra. Liderii partidelor care au fost aliati cu Udmr-ul, inainte si dupa 2000, au recunoscut acest lucru.
Cei care au clasificat societatile in functie de gradul de incredere aveau dreptate sa opereze cu unitatea maximala. Cand vine vorba de increderea in institutiile democratiei, nu intra in joc doar performanta acestora. Alte elemente cruciale sunt gradul de incredere intre oameni si felul in care individul se raporteaza la propria persoana, increderea in sine. Un recent studiu comparativ international a scos la iveala ca in Romania traiesc cei mai pesimisti oameni din lume. Cum poti avea incredere in cei din jur, cand nu ai in primul rand incredere in tine, in destin, in sensul vietii? Nici nu vreau sa intru in speculatii cu privire la semnificatia pesimismului in raport cu credinta religioasa. Elementul-cheie al unei culturi politice de tip democratic (cultura civica) este modul in care individul se percepe pe sine in raporturile sale cu sistemul politic general, cu diferitele componente institutionale sau administrative. Intr-o cultura politica de tip participativ, individul crede ca poate determina schimbari importante in modul de functionare al sistemului politic, in performanta institutiilor democratiei, al partidelor si politicienilor. Cu alte cuvinte, daca nu iti place modul in care functioneaza Politia sau Primaria sau partidul aflat la putere, atunci esti obligat sa faci totul pentru a determina functionarea lor in conformitate cu standarde superioare.
Este usor sa spui ca nu ai incredere in Parlament, Guvern, Justitie, administratie, partide, dar mai greu este sa explici ce ai facut tu personal ca toate acestea sau macar una dintre ele sa functioneze mai bine. Ca sa dau un exemplu banal, toti bucurestenii pretind ca sunt deranjati de starea dezastruoasa a drumurilor, de gunoaiele de pe strazi sau din jurul blocurilor. Dar cati dintre ei au facut ceva, in grup sau individual, pentru a presa autoritatile sa corecteze neajunsurile? Nu am vazut pana acum vreo asociatie civica organizata pentru a forta administratia sa faca drumuri care sa nu se mai strice dupa doua-trei luni. Iar daca ne uitam la gunoaiele din jurul blocurilor, constatam ca locuitorii acelor cartiere sunt direct responsabili. Este mai usor sa nu arunci ambalaje sau gunoaie pe jos decat sa astepti Primaria sau gunoierii sa faca curat dupa tine. Politicienii si partidele nu sunt cu mult diferite de restul societatii. Ba chiar sunt reprezentativi. Alesii nostri sunt asa cum sunt pentru ca poporul din care provin nu este altfel. In mod sigur, exista si numeroase exceptii, atat in randul politicienilor, cat si al simplilor cetateni. Poate ca oamenii cumsecade sunt majoritari. Dar asta nu se simte. Influentele negative sunt mai puternice. Recunoasterea acestor realitati este un prim pas in contracararea lor.
Dan Pavel