Loc cu verdeata si vedere superba

Redactia
Loc cu verdeata si vedere superba. Pe cine intrebi iti spune ca viata de apoi e ca viata de zi cu zi. Plina de incercari. Nemurirea este la fel de grea si birocratizata, corupta si politizata ca si traiul zilnic. De spaga nu scapi nici la loc cu verdeata. Unele administratii de cimitir dau locuri d...

Loc cu verdeata si vedere superba

Pe cine intrebi iti spune ca viata de apoi e ca viata de zi cu zi. Plina de incercari. Nemurirea este la fel de grea si birocratizata, corupta si politizata ca si traiul zilnic. De spaga nu scapi nici la loc cu verdeata. Unele administratii de cimitir dau locuri de veci in functie de vechimea la partid. Fara carnet de partid pe piept, petreci eternitatea marginalizat, aleea surpata, devenita groapa de gunoi, ca in viata de toate zilele. Daca nu esti atent, daca nu esti in gratiile celor de la partid, nu-ti da pace omul cu hartoaga de la cimitir. Te marginalizeaza de pe aleea centrala la zidul cimitirului.
Locul de veci confort unu sporit, in zone rezidentiale, cu vedere superba la cartierul de vile abia parasit, a devenit obsesia bastanilor zilei. Siliti de vremuri si de legi sa se spele de pacatele facute in subsolurile economiei, si-au ingropat averea in sanul familiei. Din bogati au devenit saraci ca Iov. De cand cu declaratiile de avere, multimiliardarii in profit si datorii par mai spiritualizati, speriati de perspectiva eternitatii. Unii si-au trecut in declaratiile de avere dimensiunea si amplasamentul locului de veci cumparat din diurna de sedinte.
Chiar daca moartea ramane tot moarte, chit ca e fardata cu venitul bugetar al politicianului, cazarea in eternitate e tot mai scumpa. Metrul patrat in cimitirele bune e mai scump ca orice teren intravilan. E drept, nu-ti trebuie decat doi metri sub pamant, dar ce costisitoare gaura in bugetul familiei! Unii investesc miliarde in viata de apoi. Isi fac cavouri impresionante, cu usi si ferestre de termopan, cu aer conditionat. Proprietarii care isi petrec duminicile stropind si vopsind grilajul au fost siliti, o vreme, sa plateasca si abonamentele Tv si radio, desi firmele de cablu nu trag fir printre morminte. Pe aleile cu tei umbla acum bodyguarzi care pazesc locul de veci la care tanjesc atatia. Au pus si alarme. Sa pazeasca mobila stil. Noaptea urla de scoala viii si mortii. Viii, din somn, mortii, din somnul cel de moarte.
Insa investitia in locul de veci nu e cea mai buna afacere imobiliara. Unii au facut plasamente gresite. S-au pomenit si cu banii luati si cu groapa desfiintata. Exista cimitire infiintate peste noapte si desfiintate la primul control al Sanepidului. Sau al Garzii Financiare. Pentru mafia cimitirelor, defunctii sunt la fel de buni de plata ca amarasteanul pentru ministrul de finante. Trebuie unse cu bani buni portile si grilajele care scartaie, altfel te pomenesti ca eternitatea e inchisa cu doua lacate si trei siruri de zabrele. Daca nu lasi in urma urmasi generosi, gata de sacrificiu pentru viata de apoi a aproapelui, s-ar putea ca, dupa un numar de ani, sa ai datorii pe care nu le reesaloneaza si nu le mai sterge nici o ordonanta de urgenta. Poti sa fii evacuat din locul cu verdeata pe motiv ca esti insolvabil.
La aceasta ora, cea mai profitabila afacere pe piata nemuririi este cea cu cruci. Crucile din marmura sunt, de regula, din travertin sau din materiale care imita marmura. Costa o groaza de bani. Pentru hoti sunt mai atragatoare si la fel de accesibile ca stergatoarele masinilor din parcare. Noaptea se umple cimitirul de spirite rele care dau cu ciocanul, manuiesc fierastraul, lucreaza la lumina lanternelor. Scot bani buni din piatra seaca a lespezilor de mormant. Hotia pare organizata pe scara mare. Exista si o piata de desfacere. Functionala in acest caz. Piatra de mormant si crucea de pe care pietrarii priceputi sterg vechiul nume si-l trec pe cel nou sunt comandate hotilor din vreme. La negru, crucea de marmura neagra face 300 de dolari. O piatra de mormant, dimensiuni normale, 2,20 x 1,10, cat o saltea "Relaxa" de o persoana, de la Catarama, costa 600 de dolari. La pretul asta, te zaresti printre morminte, te apuca plansul. In fine, o groapa s-o gasi. In cimitirul saracilor. Curios, de-acolo nu se fura decat cruci de lemn. Oare de ce? Asta-i acuma. Sa se incalzeasca cei vii si saraci.
N.C. Munteanu