Scrisoarea saptamanii
"Un anacronic intr-o lume in nesfarsita tranzitie: Dascalul"
Stimata redactie,
M-ar bucura sa gazduiti in paginile revistei o ancheta cu privire la conditia cadrului didactic in Romania mileniului Iii.
Predau de cinci ani si am in continuare un salariu de mizerie, nu cu mult peste ceea ce se numeste salariu minim pe economie. Mi se intampla sa-mi aduc aminte de anii naivi in care invatam pentru a fi cat mai competenta in domeniul meu (limba si literatura romana) si pentru a folosi talantul daruit de Dumnezeu. Desi sunt printre norocosii care fac o meserie pe care o iubesc, si o fac cu daruire, nu ma pot opri sa nu ma uit in jur si sa ma intreb de ce trebuie sa fie vazut invatamantul ca un esec al unei cariere, de ce se bazeaza ministerul mereu pe bunul-simt al oamenilor de la catedra, ingropandu-i intr-un sistem din ce in ce mai deficitar?
Nu-i vorba, dupa "n" reforme, dupa "n" experimente, tot noi suntem la o adica raspunzatori de esecurile unor copii, daca ele apar. Sistemul e inocent ca un subiect al experientelor lor, aflat la clasa I. Ma uit in jur si vad umilinta, minciuni si iar umilinta.
Ca profesor "debutant" (te numesti asa ani buni), nu ai cum sa-ti cumperi o casa, cum sa-ti intemeiezi o familie. Copiii sunt un lux pe care nu ti-l poti permite, decat daca mama, matusa si alte rude si rubedenii te ajuta sa-i cresti. Cartile, cultura devin o utopie. Ai de ales intre decenta in imbracaminte, plata datoriilor si carti. Renunti la ele si incerci sa mai ajungi la o biblioteca.
Medicul e un alt lux de care te lipsesti, daca esti norocos, sau il platesti facand imprumuturi. Iar imprumuturile pe la banci le faci dupa ce induri, spasit, zambetele functionarilor care te stiu "bugetar".
Si te intorci la clasa, incercand sa lasi in urma griji, spaime, incercand sa uiti ca fortele tale de om au limite. Trebuie sa te daruiesti, sa modelezi suflete de copii, sa speri ca maine va fi mai bine.
Trebuie sa uiti ca multi sunt de parere ca munca ta e neproductiva, sa fii dascal, un anacronic intr-o lume intr-o nesfarsita tranzitie.
Va multumesc pentru atentie, va urez tot binele din lume si as fi fericita daca ati considera ca randurile mele merita atentie. Multa lume va citeste, asa incat, un articol ar face macar putina lumina in obscuritatea din invatamant.
Cu respect,
Ada Isac - Iasi
"Sa nu existe oameni de buna-credinta care
sa reactioneze la terfelirea limbii romane?"
Constat de la o vreme ca limba romana este tot mai atacata si chiar batjocorita in fel si chip. Ultima mea sedere in tara, de cateva saptamani, m-a convins pe deplin de aceasta stare. Zilnic citesti si auzi anglicisme - singurele preferate, din prostie si snobism -, adio deci francofonie (sic!), de crezi ca romanii sunt acum cu totii anglofoni. Noii parveniti ai zilei isi exprima cu aroganta prostul-gust, atacand miseleste si graiul romanesc. Pe Calea Victoriei si-a facut aparitia o mostra de asemenea snobism prin "Big fashion ice cream". Cati inteleg despre ce e vorba? (citeam ca pana si un Nastase ar fi poposit la acel local - oare nu l-au deranjat anglicismele indigeste?). E adevarat, mai toate apucaturile cu iz occidental au falitii lor - cu bani, se intelege, si cu aere, altele decat cele romanesti. Pe bulevardul Magheru, intr-o patiserie, sta scris cu litere mari: "Thank you for your shopping". Multumirile in romaneste sunt, desigur, inexistente! Nu mai vorbim de "rent", "let", "car wash", "open door", "dining room"... etc., pentru care se crede ca nu ar exista corespondente in limba romana. Radio Contact, ce se asculta si in autobuze, este pronuntat cu o asemenea voluptate americanizata, ca si titlurile cantecelor (mai toate, se intelege, anglo-saxone), de ai impresia ca te afli la New York!
Cine sa puna ordine in aceste apucaturi, pe cat de frecvente, pe atat de nocive si de naucitoare? Academia Romana? Doarme! Menirea ei este tocmai aceea de a veghea la corecta folosire a limbii romane. Poate ca nu a primit inca nici un semnal de la Cotroceni sau Victoria! Cand totul in Romania este afacere de partid si de stat, se intelege si mizeria cultural-lingvistica, pe langa toate celelalte acumulate in anii trandafirii. Avortata lege a limbii romane a iscat lupte intestine, reactii epidermice de rea-vointa si nepricepere. O tara ca Franta poseda o lege in acest sens. Sa nu existe organizatii nonguvernamentale, romani de buna-credinta care sa reactioneze cum se cuvine la o asemenea terfelire a limbii romane? O reactie fireasca si de bun-simt.
dr. George Paturca - Washington Dc, Usa