Rechizitoriul
Duminica, 1 februarie a.c., intr-o conferinta de presa, Actiunea Populara (Ap), condusa de fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, a lansat un atac de o virulenta fara precedent la adresa guvernarii Psd-iste. Este pentru prima oara cand Ap, care in ultima vreme a aruncat saptamanal cate o "bomba" in curtea partidului la putere, a combinat mai multe acuze, promovand un adevarat rechizitoriu pentru regimul in functiune. Atacul a fost motivat de propunerea unui amendament in cadrul dezbaterilor din Comisia de Politica Externa a Parlamentului European vizand suspendarea negocierilor cu Romania ca urmare a incalcarii, de catre guvernul de la Bucuresti, a criteriilor politice de aderare. Amendamentul, propus de baroneasa Emma Nicholson si de parlamentarul Arie Oostlander, este o "incununare" a unui sir de avertismente venite de la politicieni si diplomati occidentali privitor la obiceiul guvernantilor damboviteni de a face totul pe hartie in chestiuni ce pot angaja grav tara, viitorul ei. Se stie, de exemplu, ce reactii au avut d-nii Iliescu si Nastase la criticile luptei anticoruptie a administratiei bucurestene, expuse repetat de ambasadorul Sua, Michael Guest. In locul unei abordari politice serioase, transparente si la obiect, cei doi capi ai "social-democratiei romanesti" au avut replici iritate sau mistocaresti, incercand sa minimalizeze problemele, sa le lege de combinatii obscure, urmarite de anume cercuri occidentale care "se amesteca in treburile noastre interne".
Rechizitoriul Ap este vehement numai in forma. Continutul lui este extrem de serios, sintetizand "teme" pe care mass-media independenta romana le-a punctat, pe rand, de mai multe ori. Cele "noua capete de acuzare" evidentiate de presedintele Constantinescu radiografiaza exact "starea natiunii" intr-un an de doua ori important pentru Romania: 2004 este anul electoral, dar si anul in care trebuie finalizate negocierile de aderare la Ue. Negocieri ce trebuie insotite de masuri structurale dure, pentru a pregati tara sa reziste socului integrarii, includerii intr-o comunitate cu standarde foarte inalte si cu economie concurentiala, de piata, extrem de activa. A raporta formal indeplinirea criteriilor de aderare, intr-o incercare de a insela Ue, dar realizand concomitent un pachet de masuri populiste, cu vadit iz electoral, este - in fapt - o politica de tradare a interesului national, a sustinut Emil Constantinescu. Guvernarea Psd-ista s-a dovedit incompetenta pentru ca a ajuns abia acum sa finalizeze ultimele opt capitole ale protocolului de aderare (si cele mai grele!), intr-un moment in care, pentru a se mentine, trebuie, iarasi, sa promita populatiei o crestere a calitatii vietii, ca si in anul 2000. Or, din promisiunile de atunci ale Psd-ului s-a ales praful si pulberea. Nu numai ca nu s-au infiintat un milion de locuri noi de munca, ci au disparut o suta de mii, iar tara tot nu a primit statutul de economie de piata functionala (singura dintre candidate). Cresterea Pib-ului, intens mediatizata, nu s-a regasit in nivelul de trai al cetatenilor, ci "in vilele, limuzinele si conturile clientilor Psd".
Guvernarea Psd a construit un sistem clientelar, reprezentantii ei imbogatindu-se din afaceri cu bani publici si fonduri europene, a mai afirmat liderul Ap. In fond, Psd-ul s-a transformat intr-o organizatie oligarhic-mafiota, care nu are nimic de a face cu social-democratia. In editorialele As-ului am demonstrat de multe ori ca el este incapabil sa se reformeze pentru ca, in conditiile interdependentei de interese, eliminarea unei "piese" prea... patate ar produce un efect-domino. Este de inteles de ce ministrii prinsi cu "ocaua mica" (Puwak, Beuran, Miki Spaga) au fost doar "rotiti", si nu exclusi, cum se intampla in tarile civilizate. D-l Constantinescu a tras concluzia logica la o astfel de situatie: Psd-ul este nevoit sa-si "acopere" afacerile, chiar daca este constient ca aceasta lipsa de transparenta este in detrimentul interesului national, pentru ca altfel risca sa fie daramat de la putere, cum s-a intamplat in 1996. Mentinerea la putere implica si acapararea administratiei publice (si subordonarea ei "baronilor locali"), dar si politizarea justitiei sau apelul la practici nedemocratice. "Nimeni altcineva - decat acest guvern - nu este raspunzator pentru incalcarea libertatii presei, pentru subordonarea justitiei, pentru o politica duplicitara in privinta adoptiilor si a protectiei copilului sau pentru ca lupta impotriva coruptiei este mai mult mimata decat efectiva", a conclus d-l Constantinescu.
Rechizitoriul Ap a zguduit o "linistita duminica romaneasca" si a provocat furia guvernantilor. Postul national Tv si televiziunile arondate guvernului nu au transmis, desigur, nimic, iar ziarele subordonate nu au comentat in nici un fel aceasta spectaculoasa iesire la rampa. Propagandistii Psd-ului si-au reluat evident imprecatiile la adresa guvernarii Cdr-Usd-Udmr, acuzata de toate nenorocirile Romaniei, desi bazele aderarii la Nato si Ue au fost puse tocmai in timpul existentei ei. Emil Constantinescu si Ap-ul au fost, bineinteles, acuzati de agitatie electorala, pentru ca impactul lor la cetateni ar fi neglijabil. In loc sa dezbata fondul rechizitoriului, liderii Psd-isti au preferat sa deturneze chestiunea in maniera lor, deja clasicizata, de minimalizare si indiferenta. Ceea ce indica faptul ca Psd-ul nu are de gand, oricare ar fi consecintele, sa-si modifice politica. Va continua, altfel spus, sa ignore avertismentele Ue si concomitent va incerca, prin toate mijloacele, sa acapareze pentru mult timp puterea.
Emil Constantinescu a sugerat, paradoxal, si o solutie de rupere a cercului vicios: guvernul Psd-ist sa isi depuna mandatul si sa fie inlocuit, cu aprobarea Parlamentului, cu un "guvern de tehnicieni" care sa isi asume cu adevarat sarcinile urgente ale procesului de integrare. Psd-ul s-ar putea astfel concentra la batalia electorala, iar "tehnicienii" la finalizarea reala a capitolelor negociate cu Ue, informand corect populatia asupra dificultatilor ce o asteapta. Actiunea ar fi posibila, mai ales ca are un precedent. In 1999, presedintele Constantinescu a impus guvernul "tehnic" al lui Mugur Isarescu, guvern care a reusit sa puna bazele redresarii economice de care a beneficiat in primii ani ai mandatului sau "echipa Nastase". Guvernarea democratica a pierdut atunci si pentru ca alianta pe care o reprezenta s-a destramat inaintea alegerilor.
Psd-ul nu va urma sugestia fostului presedinte al tarii. Ceea ce inseamna ca, pentru a fi invins, partidele opozitiei democratice ar trebui sa se alieze iarasi si actiunile lor de combatere a coruptiei si duplicitatii Psd-iste sa fie la fel de dure precum cea initiata duminica, 1 februarie a.c. de Actiunea Populara.
Toma Roman