Restructurari Psd-iste

Redactia
Restructurari Psd-iste. Raportul Parlamentului European consemnand neindeplinirea de catre Romania a criteriilor politice de aderare la Ue, dar si criticile Departamentului de Stat al Sua privind incalcarea drepturilor omului, a aratat ca primii trei ani ai guvernarii Psd-iste pot fi considerati an...

Restructurari Psd-iste

Raportul Parlamentului European consemnand neindeplinirea de catre Romania a criteriilor politice de aderare la Ue, dar si criticile Departamentului de Stat al Sua privind incalcarea drepturilor omului, a aratat ca primii trei ani ai guvernarii Psd-iste pot fi considerati ani pierduti. Guvernul de la Bucuresti a jonglat, in toti acesti ani, cu promisiuni si decizii neaplicate, asteptand in fapt ca situatia sa se rezolve de la sine. Cum s-a intamplat si in "cazul Nato". Conjuncturile de dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York au facut ca Romania sa devina, datorita pozitiei sale geo-strategice, atractiva pentru organizatia nord-atlantica. S-a mizat, probabil, pe alte asemenea conjuncturi pentru admiterea in Ue, guvernul Psd-ist nefacand, practic, nimic pentru a pregati tara la socul integrarii. In cei trei ani pierduti, oligarhia Psd-ista a fost mult mai preocupata de incalecarea "feudala" a tarii decat de asezarea statului de drept si structurarea unei economii de piata functionale. Dublul limbaj al guvernantilor nu a inselat insa cancelariile occidentale care au sesizat ca imixtiunea politicului in justitie a continuat, coruptia a devenit politica de stat, politia politica a comunistilor, Securitatea a ramas, in continuare, acoperita (ofiterii ei fiind, dimpotriva, promovati la conducerea tarii), libertatea presei a fost restransa prin manipulari de fonduri si presiuni judiciare etc. Solutii de rezolvare a problemelor nici nu sunt posibile sub guvernarea Psd-ista, pentru ca "partidul" este un agregat mafiot politico-financiar si "blocarea" unei piese ar duce la prabusirea edificiului prin efectul domino.
Psd-ul a sperat mereu in aparitia unor conjuncturi care sa preseze Ue la integrarea Romaniei, cu toata stramba ei alcatuire, cu pleiada de "baroni" imuni la justitie, cu "nobilimea" ei de prada, in stare sa vanda pana si copiii tarii pentru a-si asigura bunastarea. Cel putin pana acum insa, aceste conjuncturi nu s-au produs. Psd-ul s-a trezit in 2004, anul electoral, supus unor presiuni internationale fara precedent, iar guvernul sau, amenintat cu scoaterea Romaniei din cartile Ue, Bulgaria - cu care facea tandem pentru 2007 - fiind mult mai avansata la negocieri. Ca betivul care amana mereu pentru alta data renuntarea la alcool, guvernul Psd-ist s-a trezit in situatia ingrata ca trebuie, in anul alegerilor, sa aplice masuri dure, care ii vor afecta credibilitatea, sau sa renunte la obiectivul integrarii, riscand astfel pe termen lung sa isi dezvaluie adevarata fata, nici social-democrata, nici europeana. Oligarhia compusa din fostii activisti Pcr, fostii securisti si bisnitarii tranzitiei s-a pus singura intr-o situatie limita, nefiind capabila sa isi blocheze (sau sa isi reduca) insatiabila rapacitate, cumplita pofta de inavutire prin coruptie si aplicarea selectiva a legilor. Asa-zisele masuri de eficientizare a procesului de aderare la Ue vor fi, in consecinta, o noua perdea de fum, pentru ca, desi unii lideri Psd-isti ar vrea grabirea procesului, altii nu sunt interesati decat de mentinerea la putere si asigurarea imunitatii. Unii dintre ei considera ca s-a furat destul si este momentul intrarii "in legalitate", altii cred ca mai au inca bunuri publice de sustras si cred ca integrarea le-ar limita accesul la ele. De unde conflictul intern Psd-ist, batalia intre gastile de putere.
Ultimul episod al acestei batalii s-a consumat sambata, 28 februarie a.c., la Snagov, cand premierul (si presedintele "partidului") a anuntat, in scopul grabirii efortului de aderare, numirea a trei vicepremieri (D.I. Popescu, I. Rus si I. Talpes). D-l Nastase a subliniat responsabilitatile lor speciale in coordonarea ministerelor insarcinate sa aplice cerintele Bruxelles-ului. "Miscarea" ar putea fi socotita inca o diversiune Psd-ista, daca in lista celor nominalizati nu ar aparea si seful administratiei prezidentiale, d-l Ioan Talpes. Nimic nu-l recomanda pe generalul Talpes pentru coordonarea integrarii europene. Experienta lui trecuta, ca si "accidentele" carierei sale ("cazurile" Treptow si Matser, in care a fost direct implicat) il recomanda mai degraba pentru Serviciile Secrete, cu care a si lucrat. Spera guvernul sa grabeasca admiterea in Ue prin utilizarea Sie, condus destula vreme de d-l Talpes? Cum va rezolva generalul problemele restructurarii justitiei, cand nici d-na Stanoiu, alt om al presedintelui Iliescu, nu a putut exclude, interesat desigur, imixtiunea politicului in aplicarea legilor? D-l Talpes nu are nici competenta si nici inclinatia pentru o asemenea misiune. Naravul din fire n-are lecuire. De ce, asadar, a fost numit d-l Talpes vicepremier? O singura explicatie este posibila: generalul, care este omul de casa al d-lui Iliescu, a fost parasutat la Palatul Victoria pentru a prelua, in numele Cotrocenilor, controlul asupra executivului. D-l Iliescu revine astfel in forta in fata premierului Nastase, caruia aroganta si detasarea in raport cu Cotroceniul (sa nu uitam ca-l trimitea la un moment dat pe I. Iliescu in manualele de istorie) nu i-au servit. D-l Iliescu se pregateste sa reia presedintia Psd-ului, fapt ce nu-i convine d-lui Nastase, care se vede astfel pus intr-o situatie de dependenta fata de cel pe care tocmai se pregatea sa-l "pensioneze".
Se stie ca d-l Talpes a "gestionat", de partea presedintelui, toate conflictele obscure dintre palatele Cotroceni si Victoria. D-l Iliescu a stopat, cu ajutorul generalului, multe din "avanturile" premierului in cautarile lui de solutii pentru castigarea primului loc in stat. Devansarea alegerilor, disocierea parlamentarelor de prezidentiale, cresterea puterii primului ministru (in eventualitatea renuntarii la presedintie) au fost propuneri pe care presedintele in functiune le-a respins chiar ridiculizandu-le. Adevarul este ca d-l Iliescu nu vrea in nici un chip sa renunte la putere dupa incheierea ultimului sau mandat prezidential. Adrian Nastase si grupul sau de acoliti (imbogatiti cu totii in urma unor afaceri oneroase) sunt prea grabiti sa-l treaca "in rezerva". D-l Iliescu si-a jucat "adormirea" din ultima vreme, lasandu-l pe A. Nastase sa acumuleze gafa dupa gafa. Presedintele a revenit brusc la discursurile populiste (care exploatau imaginea - de sorginte comunista - a "tatucului" pentru cei multi), pentru a-l contracara si mai dur pe arogantul si aparentul proeuropean premier. D-lui Nastase i s-a aratat dintr-o data pisica.
D-l Talpes (om al presedintelui) va controla guvernul. D-l Cozmanca (om al presedintelui) controleaza "partidul". Reasezarea centrelor de putere va face ca destinul d-lui Nastase sa devina nesigur. Apropierea alegerilor va ascuti lupta pentru "locuri pe lista" din Psd. Problema tarii nu este insa cine va domina in "tandemul" Iliescu - Nastase, daca acesta va mai exista, si, in ce masura, va mai fi credibil Psd-ul in fata alegatorilor. Pentru ca, dupa patru ani, nici populismul lui Iliescu, nici "occidentalismul" lui Nastase nu a schimbat in bine soarta celor multi.
Toma Roman