- A trecut un an de zile de la primul interviu pe care l-ati acordat revistei noastre. Ce s-a mai intamplat cu trupa Simplu? Mai sunteti la fel de entuziasti?
Taz: Da, suntem in mare forma. Ne preocupa in mod special aspectul profesional. Cu greu mai avem vreme de iesit la o bere sau de "afaceri" sentimentale. Vorbind la modul concret, primavara ne-a prins in plina desfasurare: repetitii, inregistrari, concerte, plus finalizarea unui turneu de amploare, pentru care muncim fara pic de ragaz. Am lansat, de asemenea, si un nou clip, la al doilea single de pe albumul Zece (Jumatatea ta).
- V-ati lansat initial ca trupa de dansatori. Va mai aduceti aminte de vremurile acelea?
Taz: Simplu a luat fiinta in 2000, cand doua trupe rivale - Mesaj nou (Pitesti) si Extreme (Bucuresti) - s-au reunit. E adevarat ca noi ne cunosteam dinainte, din concursurile de break-dance. Am concurat de multe ori unii impotriva celorlalti, dar eram prieteni buni, nu ne purtam pica; ne-a unit pasiunea pentru acest dans mai neobisnuit. Dar toate astea au devenit istorie. O schimbare reala s-a produs de-abia dupa albumul X-trem de... Simplu, lansat in septembrie 2001, cand am inceput colaborarea cu Marius Moga, care ne-a imprimat un stil mult mai digerabil; piesele sunt acum fredonabile, cu mesaj optimist. Am avut noroc sa avem unul dintre cele mai populare albume din muzica dance a ultimilor ani: Oare stii? a insemnat hit dupa hit: Oare stii?, Hi, Bye, Sa zburam spre cer si un Disc de Aur pentru formatia Simplu. Sa zburam spre cer, prima piesa compusa de Smiley si Marius Moga, a adus formatiei doi ani, consecutiv, trofee la Festivalul de Muzica de la Mamaia. Si lucrurile au mers mai departe, odata cu lansarea albumului Zece, care credem noi ca se inscrie in aceeasi linie.
- Break-dance-ul era foarte la moda in vremea marilor succese ale lui Michael Jackson. Mai e la fel de apreciat si azi?
Smiley: Putem spune ca la ora actuala, publicul nostru este mai divers si ca sunt foarte multi fani ai break-dance-ului, carora le-am dedicat doua din piesele noului nostru album: Pentru baietii mei si B-Boy 2004. Incercam prin ceea ce facem sa tinem pe toata lumea-n priza, muzica, dans, mesaj, adica foarte mult chef de viata.
- Nu se lucreaza greu cu o trupa care are atat de multi membri?
Piticu: Asta ne ajuta foarte mult sa cream un proiect mai elaborat, din toate punctele de vedere. Intre noi nu sunt probleme, intotdeauna reusim sa ne punem de acord, indiferent daca e nevoie sa petrecem cateva ore discutand inainte de a trece la treaba. A fost mai greu la inceput. Sa nu uitam ca eram doua trupe rivale care au fuzionat. In momentul de fata insa suntem foarte buni prieteni cu totii si foarte buni colegi, inainte de toate.
- Nu toti sunteti bucuresteni. Cum reusiti sa faceti fata cu naveta, nu e dificil?
Cerebel: O parte dintre noi locuim in Pitesti, iar alta parte in Bucuresti. De asta e si dificil sa iesim mereu impreuna. Totusi, la multe petreceri, aparem in formula completa, si cand se intampla asta, ne distram intr-un mare fel! In rest, incercam sa fim profesionisti, sa ne facem meseria cum putem mai bine. Pitestiul nu e atat de departe. Cand trebuie sa fim la Bucuresti, ajungem repede.
- Ce pasiuni mai aveti, in afara de muzica si dans?
Cerebel: Sportul, in general, iar in special, baschetul, sporturile extreme si motoarele.
Taz: Mie imi plac masinile sport, tenisul de camp, imi place sa pescuiesc si sa mesteresc prin casa cate ceva din cand in cand, ca sa ma calmez sau ca sa ma relaxez.
Smiley: Din pacate, nu prea mai am timp de hobby-uri, dar pe lista mea ar fi calatoriile, filmele si jocurile.
Omu Negru: Sporturile de orice fel si masinile.
Piticu: Rolele, bicicletele, fotbalul jucat cu colegii...
Francezu: Desenul si graffiti-ul. E ceva destul de des asociat cu imaginea noastra de break-danceri. Imi place sa desenez, am o colectie foarte mare de desene facute de mine, majoritatea avand ca subiect formatia noastra, dansurile, muzica. De graffiti ma ocup de mai putina vreme, abia invat... sper sa ajung sa stapanesc "spray"-ul la fel de bine ca si creionul.
- Muzica devine tot mai mult o afacere. Se poate trai de pe urma ei? Artistii nu se pot hrani doar cu aplauze...
Omu Negru: Artistii au foarte multe cheltuieli de facut pe imagine, aproximativ jumatate din veniturile realizate din concerte si vanzari sunt investite in imagine. Cu ce ramane poti sa traiesti, dar modest. La un moment dat trebuie sa pornesti o alta activitate, ca sa nu te prinda ziua de maine descoperit.
- Ce gen de scenarii aveti?
Cerebel: Eu am deja cateva proiecte. Am o sala de dans la Pitesti. Mi-ar placea sa-mi deschid si un magazin de haine si un studio de inregistrari.
Smiley: Ideea de afacere pe care o am vreau sa o pastrez doar pentru mine deocamdata. E ceva nou, care nu s-a mai facut pana acum si nu vreau sa mi-o ia altul inainte. Multa vreme m-am gandit serios sa ma ocup de pompe funebre, dar cred ca poate deveni deprimant si am renuntat la idee.
Omu Negru: Deocamdata nimic. Dar voi urma cursurile unei scoli postuniversitare de informatica, incepand din toamna.
Francezu: Mi-as dori sa fac cariera cu desenul.
- Mai incap si iubirile in planurile voastre de viata?
Taz: E o intrebare mult prea intima. Da! Suntem indragostiti de viata... Si asta se simte si in muzica noastra.
- Dar de visat, visati?
Taz: Mi-ar placea sa am un copil. As fi un tata foarte special.
Smiley: Sper sa ajung intr-o zi sa vad Egiptul.
Omu Negru: N-am ajuns inca in Germania, unde se desfasoara o mare competitie anuala de break-dance, sa particip la concurs alaturi de cei mai buni break-danceri din Europa!
Piticu: Mi-am propus sa ma-nvart in cap mai bine si n-am reusit. Nu e o gluma! E o figura de break-dance pe care nu o stapanesc foarte bine si am nevoie de multe ore de antrenament, pentru ca vreau sa fiu cel mai bun!
Francezu: Vreau foarte mult sa particip la Boty 2004 (Battle Of The Year), cea mai importanta competitie de break-dance. Sper ca anul acesta, in octombrie, sa fiu acolo!
Cerebel: Eu sunt mai pragmatic. Imi doresc o casa si o masina.
Fanii pot vizita site-ul trupei Simplu la www.trupasimplu.rol.ro