Prima impresie este ca liderii in cauza i-au ales pe cei doi cu un scop clar: acela de a castiga doua centre urbane semnificative pentru tara, Bucurestiul si Clujul. Partidul guvernamental nu a avut niciodata primari alesi in cele doua orase. Bucurestiul a votat intotdeauna la Primaria Generala un reprezentant al gruparilor politice de centru-dreapta. Nici macar reculul din 2000 al coalitiei conduse de Cdr nu i-a convins pe bucuresteni sa sustina un candidat Psd-ist, competitia finala desfasurandu-se atunci intre Traian Basescu, reprezentantul Pd-ului, si Calin Chirita, desemnat de Pntcd. Este adevarat ca, la sectoare, Psd-ul a castigat, in parte insa si datorita concurentei declansate intre partenerii fostei coalitii guvernamentale, Pd, Pnl, Pntcd. La Cluj, candidatul nationalist Gheorghe Funar nu a putut fi clintit in nici un fel de "social-democrati", candidatii acestora obtinand scoruri ridicole, chiar si atunci cand si-au asigurat sprijinul formatiunii politice a minoritatii maghiare, Udmr-ul. D-l Rus beneficiaza acum, de la inceput, de sprijinul acestei grupari, fapt ce ii va da apa la moara, inca o data, Prm-istului Funar. Geoana si Rus sunt "nume grele" ale partidului guvernamental, dar popularitatea lor se datoreaza mai ales faptului ca au fost cel mai putin implicati in marile afaceri oneroase puse la cale de colegi. Implicarea redusa in actele de coruptie nu este totusi o garantie ca acum Psd-ul va reusi, chiar daca "va face totul" prin controlul absolut al sistemului electoral, cu sprijinul neprecupetit al administratiilor locale.
Numirea celor doi pare, repet, la prima impresie, o miscare inteligenta. In fapt, este un joc politic. Se poate sustine, evident, ca Mircea Geoana a fost ales pentru ca, in raport cu popularul Traian Basescu, a reprezentat singura varianta credibila pentru Psd. D-l Geoana a parut, in toate actiunile sale, un om serios, calculat, aproape meticulos. Diplomatul se poate lauda ca a reusit in mai toate intreprinderile sale. Fara a spune prea multe sau, uneori, nespunand nimic in discursuri elegante si sobre, el s-a impus detasat intre capii Psd-isti. Unii observatori ar putea spune insa, pe buna dreptate, ca succesele externe cu care ministrul s-ar putea lauda se datoreaza mai mult conjuncturilor favorabile Romaniei si mai putin actiunilor sale subtile. Chestiunea conteaza mai putin in raport cu problemele pe care el va trebui sa le infrunte. Chiar daca d-l Geoana pare cel mai "curat" lider Psd, argumentul nu este suficient intr-o campanie in care se vor pune chestiuni concrete, de la gropile din asfalt si conductele salubritatii pana la destinatia spatiilor comerciale, finalizarea constructiilor sociale sau fluidizarea transporturilor. Nu-l vad, cum au mai afirmat si altii, pe d-l Geoana cu casca pe cap si cizme de cauciuc prin noroaiele Bucurestiului. Marile dezbateri din saloanele diplomatiei internationale nu au nici o legatura cu socurile mizeriei de zi cu zi ale unei administratii surprinse mereu de schimbarea anotimpurilor. Situatia este similara si in cazul d-lui Ioan Rus. Ministrul de interne poate urmari functionarea unui sistem perfect ierarhizat, precum cel politienesc, dar nu este calificat pentru o activitate extrem de complexa prin fragmentarea si varietatea ei, cum este administrarea unui oras multietnic.
D-nii Geoana si Rus sunt, mai degraba, victimele unui joc politic din interiorul Psd-ului. D-l Geoana este, cum se stie, un apropiat al presedintelui Ion Iliescu. In Psd, mai ales dupa succesivele "coliziuni" Iliescu - Nastase, era perceput chiar ca un posibil "delfin" al titularului de la Cotroceni. Faptul ca si-a structurat cariera sub regimul Constantinescu si ca, la un moment dat, a cochetat cu Pntcd-ul, era trecut cu vederea, ceea ce a contat fiind "fidelitatea" fata de noul sef, Ion Iliescu. A existat, si exista, din acest punct de vedere, o rivalitate tacita cu succesorul desemnat al acestuia, presedintele Psd, d-l Adrian Nastase. Care succesor a inteles prea bine ca, in conditiile unei candidaturi la Cotroceni, cu final nesigur, risca sa piarda controlul "partidului" al carui interimat ar fi putut fi asigurat de o echipa condusa de Mircea Geoana pana la intoarcerea liderului "de drept", Ion Iliescu. D-l Nastase l-a impins calculat pe ministrul de externe la candidatura bucuresteana, fortand numirea lui ca presedinte executiv al organizatiei Psd Bucuresti, si l-a sacrificat, in compensatie, pe I. Rus, care este unul din oamenii sai, pentru a sugera ca "partidul" este interesat, in primul rand, de cucerirea marilor orase, pentru care nu da inapoi de la nimic. Aceasta aparenta nu a ascuns jocul de sah intern, presedintele Iliescu acceptand retragerea lui Geoana si Rus intr-un moment crucial al finalizarii negocierilor cu Ue tocmai pentru a face inevitabila candidatura lui A. Nastase la Cotroceni, cu riscurile la care acesta se expune.
Calculele lui A. Nastase si I. Iliescu sunt clar diferite, desi amandoi isi doresc victoria "partidului". Pentru primul, desemnarea lui M. Geoana inseamna eliminarea unui adversar incomod. Daca va castiga, M. Geoana va fi instalat la primarie si "maruntit" in urmatorii patru ani de problemele grele ale Bucurestiului. Daca va pierde, el nu va mai putea avea pretentii justificate de lider, putand - cel mult - esua la vreo ambasada. In ambele situatii, d-l Geoana nu va mai fi ministru de externe si nu va mai avea "vizibilitatea" pe care postul i-a asigurat-o.In cazul d-lui Rus se va gasi, ca si in alte cazuri, o formula de "reciclare". D-l Nastase este maestru in "rotirea cadrelor". Dar actualul presedinte Psd nu a tinut cont de calculul d-lui Iliescu. Fara rivali credibili in Psd, in cursa pentru presedintia tarii, d-l Nastase este obligat sa incerce cucerirea Cotrocenilor. Intreprindere deloc sigura, oricat de tare l-ar asigura de succes sondajele Imas-ului, condus din umbra de cancelarul sau, Alin Teodorescu. D-l Nastase nu are abilitatea populista a lui Ion Iliescu si este vulnerabil atat prin acoperirea afacerilor "baronilor" partidului, cat si prin nemultumirea acestora la incercarile de a le bloca accesul la listele electorale. Daca va pierde cursa prezidentiala, cariera orgoliosului premier se va incheia. Daca va castiga, el se va vedea "izolat" la Cotroceni chiar de partidul pe care l-a pastorit. In oricare varianta, castigatorul va fi Ion Iliescu. Preluand si controland, inevitabil, megapartidul, acesta va controla totul, atat Executivul, cat si Legislativul si, implicit, presedintia tarii. D-l Nastase nu va scapa de se ce teme.
Numirile facute de Psd au politizat la maximum "localele". Ele pleaca de la premisa ca, oricum, Psd-ul va castiga detasat toate alegerile. Sondajele obiective arata insa ca peste 70% din romani nu au incredere in cinstea guvernantilor si aproape 50% nu sunt interesati de alegeri. Daca, insa, pana in toamna, se va gasi o forta capabila sa ofere o alternativa reala (fie si prin unirea efectiva a intregii opozitii democratice), toate calculele Psd-iste s-ar putea vadi inutile. Atunci s-ar putea spune ca, in fapt, cariera Psd-ului incepe sa se incheie.