Be my baby

N. C. Munteanu
Sase fete si sase baieti insetati, chiar infometati de glorie si de bogatie, intr-un spatiu inchis, supravegheati zi si noapte de 34 de camere de televiziune, sub ochii curiosi a 20 de milioane de telespectatori.

Toti asteptand momentul fierbinte, partida de sex in direct si la o ora de varf. Deocamdata, concurentii trebuie sa convinga telespectatorii ca merita premiul. Pentru asta vor trebui sa faca totul pentru a-i elimina pe adversari si, mai ales, vor trebui sa faca dovada instinctului de supravietuire. Big Brother? Aproape si ceva mai mult decat atat. Locuinta in care sunt inchisi cei doisprezece se afla intr-un oras strain, dintr-o tara straina, a carei limba n-o vorbesc si unde au ajuns legati la ochi. Pentru ca lucrurile sa fie mai spectaculoase, n-au nici un ban in buzunar si nimic de mancare in frigider. Zilnic doi concurenti sunt lasati pe strazile orasului necunoscut pentru a face rost de bani de mancare pentru ei si pentru colegi. Fac orice, canta, cersesc, muncesc ca chelneri sau spalatori de vase, danseaza, fac striptease. Orice si cu orice pret. Altfel fac foamea. Emisiunea se intituleaza chiar asa, "Golod", "Foamea" in limba rusa. O emisiune a unei televiziuni din Rusia, din seria inepuizabila a reality-show-ului. Locul faptei a fost Berlin. Concurentii au fost eliminati prin votul telespectatorilor. Invingatorul a primit o pensie de o mie de dolari pe luna, pana la sfarsitul vietii lui.
Producatorii de televiziune, in goana dupa o audienta in masura sa atraga o publicitate cat mai banoasa, s-au lansat intr-o goana frenetica dupa idei si teme cat mai spectaculoase. Se investeste mult, se castiga enorm. S-au facut emisiuni cu teme reale sau simulate, in care premiile au fost un loc de munca pentru un somer, un sot milionar pentru tinere visatoare, o cariera de star muzical. Concurentii, uneori celebritati, alteori necunoscuti, s-au luptat ca fiarele pentru un premiu substantial, de zeci, sute si chiar milioane de dolari, abandonati in jungla sau pe insule pustii. In direct si la o ora de varf, sub ochii camerelor de luat vederi, s-au facut si s-au suportat cu stoicism dureroase operatii de chirurgie estetica, s-a slabit sau nu s-a dormit. S-au simulat alegeri prezidentiale sau parlamentare. Bogatii au trait ca saracii, saracii ca bogatii, politicienii ca alegatorii, familiile si-au schimbat mamele, tatii sau copiii. In America, un show de mare succes a fost cel al aspirantilor la lumea afacerilor. Premiul era o slujba de 250.000 de dolari pe an in corporatia miliardarului Donald Trump. Tot in America se fac emisiuni de mare succes in care sunt aratate, filmate cu camera ascunsa, reactiile oamenilor care asista la acte simulate de violenta, la rapiri, accidente oribile. In Rusia a avut loc un concurs gen Star Academy, in care puscariasii si-au etalat talentele muzicale, iar premiul a fost eliberarea inainte de termen!
La televiziune totul se poate vedea, totul se poate arata, totul e spectacol. Se gasesc mereu amatori care sa se dea in stamba si curiosi care sa priveasca. Pentru bani sau pentru gloria de o clipa, de o zi, de un sezon, totul e de vanzare. Chiar totul? Si copiii? Si. O fata de 16 ani, insarcinata, a ales, din cinci familii concurente, viitorii parinti adoptivi ai unui copil inca nenascut. Sub ochii camerelor de luat vederi. Producatorii emisiunii "Be my baby" s-au aparat. Nu era vorba de tele-reality. Mai degraba o fapta buna. Familii care isi doreau un copil, o tanara care a pacatuit si nu-l dorea, chiar mai multe fapte bune. Si pe urma lipsea premiul. Nu lipsea. Premiul era chiar copilul! Ce-ar mai fi de aratat? Poate moartea. Imaginati-va spectacolul unui muribund in agonie si in camera alaturata cativa pacienti in asteptarea unui transplant de organe. Totul transmis la televiziune. In direct si la o ora de varf. Un priveghi ca un cimitir. Vesel si cu milioane de privitori.