In Romania ultimilor ani, un apelativ oarecum impropriu a scos in evidenta o noua categorie de imbogatiti atotputernici ai tranzitiei - baronii locali. Nu se stie cine si de la ce ziar a lansat pentru prima oara aceasta expresie, dar ea s-a raspandit cu iuteala in toate mediile, avand meritul de-a sintetiza o realitate pregnanta: noua patura de imbogatiti ai provinciei, clientelari neclintiti ai puterii. Pentru a ne face o idee mai clara asupra acestei realitati care tine de multa vreme pagina intai a ziarelor, am consultat un psihiatru - lucru pe care insisi baronii locali ar trebui, fara indoiala, sa il faca din cand in cand.
Prof. dr. Florin Tudose este cunoscut pentru diagnosticele sale transante, inca din anii dictaturii. De data aceasta, domnia sa a facut observatii sistematice asupra conditiei de baron local intr-o Romanie traumatizata de saracie si coruptie, dar impinsa de la spate de catre organismele internationale, spre a se integra in Uniunea Europeana si a scapa astfel pentru totdeauna de bolile levantine care-i macina in profunzime fiinta nationala.
"Acesti baroni sunt niste fantose lipsite de continut uman si psihologic"
- D-le doctor, cum au aparut "baronii" in viata sociala si politica romaneasca?
- Asa-numitii baroni locali sunt produse ale nefericitei intalniri dintre dizarmonia grava de personalitate si un fundal social puternic destructurat. Din aceasta conjunctie, in absenta unei scari reale de valori, au aparut pseudo-identitatile - niste fantose lipsite de continut uman si psihologic. Acesti baroni nu au mai multa substanta decat singurul baron cunoscut de toti romanii - si anume, Munchhausen - un pseudolog (mincinos) vanitos si ridicol, un mascarici pe care orice copil il cunoaste ca atare. Precum celebrul ofiter german Karl Friederich Hieronymus, baron von Munchhausen, asa-numitii baroni locali din judetele patriei noastre se imbata cu propriile minciuni, se gonfleaza pana la dimensiuni cosmice, acoperind cu umbra lor morganatica tristele realitati ale comunitatilor care ii suporta. Trebuie tratati ca un fenomen social exploziv, cel mai grav de dupa 1989. Ei distrug totul, distrug orice probabilitate ca sansele indivizilor sa fie egale in societate, submineaza autoritatea statului, distrug chiar ideea de democratie si morala.
- Daca facem un recurs la istorie, unde am putea descoperi sursa de inspiratie a celor care au lansat pe piata media din Romania deja celebrul apelativ?
- In Franta, Germania si Anglia Evului Mediu, titlul de baron le permitea unor nobili sa administreze autarhic o regiune, ignorand puterea centrala a regelui. Baronii aveau puterea absoluta pe plan local sau regional, ba chiar porneau razboi contra Centrului, ca lorzii englezi, de multe ori angajati in lupte crunte, fratricide, contra regelui din Londra. Abia pe la 1285, regele Frantei, Filip al Iv-lea cel Frumos, un monarh dur si rece, a trecut la centralizarea statului, executand baronii nesupusi. El a desfiintat chiar si Ordinul Templierilor, care avea o enorma putere oculta, confiscand averile membrilor sai in 1312. Evident ca titlul nobiliar nu a disparut, dar puterea si privilegiile baronilor au fost foarte mult reduse.
- Si totusi, titlul istoric de baron nu are nimic peiorativ. De ce a ajuns la noi de rasul lumii?
- Pentru ca, in esenta, baronii locali romani sunt niste mici ceausesti, sunt niste baroni kitsch. Trasatura lor comuna este reactia agresiva, o agresivitate primara si vulgara, indreptata impotriva tuturor celor care au o alta parere, care incearca o alta cale decat cea pe care ei - baronii - au indicat-o supusilor fideli. Toti, fara exceptie, il au ca model pe Ceausescu si, precum acesta, isi afiseaza numele in orice spatiu public din oras. Nevoia de identitate si onorabilitate este enorma, deoarece aceste atribute le sunt in mod vizibil straine. Isi emit diplome, certificate, atestate de credibilitate, de prieteni ai artelor, ai puternicilor zilei, ai unor persoane publice din strainatate, desi singurele documente care le-ar putea purta numele intr-o lume dreapta si cinstita ar fi mandatele de aducere sau de arestare sau, dupa caz, de eliberare din penitenciar. Baronii se amesteca in viata cetatii, dar nu pentru a o imbunatati, ci pentru a culege multumirile nenorocitilor carora le ofera cateva firimituri de paine si mai ales mult circ. Toti detin echipe de fotbal, posturi de televiziune si de radio, ziare, stadioane si bani, foarte multi bani, precum si titluri de cetateni de onoare comunali si cate o nevasta nou-nouta la "mana a doua". Inca ceva, as zice ca baronii locali sunt de rasu-plansu nostru.
"Precum adevaratii baroni de pe vremuri, acesti epigoni au privilegii, sunt deasupra legii"
- Care este aria de raspandire a baronilor locali?
- Mai ales provincia. Au pus mana pe judete, mai exact au fost lasati sa puna mana pe aceste teritorii, pe de o parte pentru a scuti puterea centrala (baronii centrali) de bataile de cap ale administrarii, iar pe de alta, pentru a-i da fiecaruia sansa sa extraga cat mai mult din resursele locale.
Din pacate, monstruozitatile nu s-au oprit aici. Orice lucru rau genereaza lucruri si mai rele. Astfel, au aparut baroni in diferite domenii. Este ingrozitor ca au aparut baroni in Alma Mater: rectorii pe viata sau baronii universitari. Acestia gestioneaza titlurile universitare in mod discretionar, introduc criterii arbitrare, oricare altele decat valoarea, in promovarea intelighentiei romanesti, provoaca o paguba cu consecinte inimaginabile pentru elita romaneasca, si asa atat de greu incercata. Au aparut, de asemenea, baronii de elita, care isi permit sa se grupeze in tot felul de cluburi, ca, de exemplu, Clubul Vanatorilor de Ursi, din care fac parte numai zece persoane, printre care Adrian Nastase, Ilie Sarbu, Dumitru Sechelariu etc. Asa cum faceau adevaratii baroni de pe vremuri, acesti epigoni au privilegii, sunt mereu deasupra legii sau isi fac legi speciale, care ii privesc strict. Precum lorzii englezi de odinioara, care veneau cu oastea impotriva Capitalei de cate ori nu le convenea ceva in politica regelui, si in Romania zilelor noastre un baron local, nemultumit de atitudinea centrului de partid fata de el, si-a trimis autobuze incarcate cu simpatizanti la Bucuresti, ca sa-i ia apararea. O adevarata mineriada politica.
- Care sunt partidele care gazduiesc baroni printre membrii lor?
- Baronii sunt intotdeauna ai puterii, nu cunosc din istorie sa fi existat baroni in afara puterii, chiar daca uneori s-au revoltat impotriva ei. Ei au reprezentat puterea locala, si ori erau atat de puternici incat sa-si faca propriile statulete, ori se supuneau regelui sau imparatului. Pe de alta parte, baronii de azi ai puterii din Romania n-au aparut din senin. Putem vorbi de protobaroni, aparuti inca din timpul lui Ceausescu. Si in vremea aceea existau astfel de indivizi care dominau judetele - primi secretarii, care aveau si puterea, si atributiile actualilor prefecti.
"Nici o placere in viata nu costa prea mult, cu conditia sa plateasca altii"
- In calitate de specialist, ce diagnostice puneti unora dintre cei mai cunoscuti baroni ai zilei?
- Nu este vorba de diagnostice, ci de tipologii. Toti baronii de care vorbim seamana intre ei de parca ar fi frati. Este evident insa ca unii sunt adevarate prototipuri grotesti, au devenit arhetipurile unei noi nomenclaturi.
Sa incepem cu Dobrogea. Aici baroneste un domn care a cumparat cu banii obstii palmieri, pentru a-i satisface fantasmele unui ministru al turismului bantuit de idei bizare. El a mai importat samba - formatii braziliene de mana a doua, aduse pe bani grei pentru diverse sarbatori locale. Interesant de notat ca baronul de la Marea Neagra, spre a-si creste puterea, s-a indreptat spre reprezentantii Bisericii, care s-au aliat cu usurinta cu acesta. Slujba nu se mai desfasoara in biserica, ci pe plaja, unde ia aspect de discoteca in aer liber sau de ceremonie religioasa hawaiana. Este stiut ca baronului ii plac exotismele. Totul sub patronajul baronului care, caz fara precedent, a pus taxe la intrarea in localitatile in care el este ales. In alta ordine de idei, nu vad de ce nu s-ar face acolo Catedrala Neamului, stiut fiind ca inceputul crestinismului romanesc s-a produs pe acele meleaguri. Ar fi cat se poate de crestineste si de ortodox ca mult mediatizata catedrala sa se inalte acolo unde odihnesc moastele Sfantului Andrei. Si s-ar indeplini astfel si "pohta" baronului.
Sa luam cazul baronului ilfovean. De departe, acest tip de personaj constituie exemplul cel mai grav de baronita pe care l-a generat sindromul puterii. Sculerul-matriter devenit stapan absolut peste imprejurimile Bucurestiului a creat virusul revolutionarilor cu certificat - personaje de hartie falsificata, monstri morali creati pe banda rulanta. Baronul de Pantelimon a ajutat astfel zeci de mii de privilegiati care nu platesc taxe statului. Este baronul care se considera imun, iar balonarea lui s-a facut prin suflul divin de la Cotroceni, unde marele profesionist si pacient al sindromului puterii a inventat uimitor de repede certificatul de revolutionar. Mortii din decembrie 1989 inca nu se racisera la morga din Bucuresti, dar virusul puterii patologice incepuse deja sa se dezvolte.
- Care sunt zonele vestite prin vizibilitatea baronilor lor?
- Pe locul intai se afla cel mai probabil dulcea Moldova, ai carei baroni sunt, ca toti ceilalti, sechele grave ale comunismului. Este vorba de briganzi lipsiti de scrupule si morala, care s-au catarat peste pasnicul tinut moldovean. Ei impart carnati, fasole si bere, satura multimea pentru cateva ceasuri si isi povestesc viata pe sticla, oferind americanilor o telenovela moderna in care un oarecare Mitica isi paraseste, ca Napoleon, prima nevasta stearpa, isi lasa a doua nevasta infidela si se implineste alaturi de o a treia, fosta marunta subalterna. Precum Lapusneanu, baronii de Moldova se bazeaza pe cei multi si creduli care ii vor vota la nesfarsit. Personalitate dizarmonica, unul dintre Miticii moldoveni afirma ca deviza lui, pe care ar vrea sa si-o puna chiar pe blazon, este: "Nici o placere in viata nu costa prea mult", dar noi facem completarea de rigoare: cu conditia sa plateasca altii.
Urmeaza baronul de tip rural, un taranoi autoinnobilat de mintea sa infierbantata si de virusul baroniei, devenit peste noapte scriitor, ca monsieur Jourdain - marele vorbitor in proza. Fara indoiala, baronul iubitor de lautari si chefuri soferesti viseaza posteritate pentru el si familie, fiind capabil de razvratire impotriva partidului care l-a creat si, in cele din urma, l-a exclus formal din randurile sale. Nastase I-ul, pe urmele lui Filip cel Frumos al Frantei, l-a pus pe jar, taindu-i, din cine stie ce motive interne, proptelele de sub picioare. Baronul pe papainoage ameninta ca se va ridica.
Daca vorbim de baronul vrancean, este destul de simplu sa-i facem portretul psihologic: impertinenta uriasa, golanism absolut, cultura inexistenta, activitate inainte de 1989 in general absenta. Se vrea dandy, Mecena, parintele poporului. Inventeaza totul - biografie si studii, incercand sa ambaleze frumos, derutant, agresivitatea, intoleranta, linguseala si inconsistenta. In plus, il caracterizeaza dispretul legii, dispretul oamenilor, dispretul pur si simplu.
In fine, pentru demonstratia nostra nu poate lipsi baronul de tip nostalgic. Daca toti ceilalti sunt nostalgici ai vechiului regim, olteanul este un fan al lui Ceausescu pe fata. Fost militian, pescuitor in ape tulburi, a dat iama prin banci, firme si chiar echipe de fotbal, anexandu-le la domeniul personal. Se aude ca ar putea sa-si faca icoana de aur cu banii de la Banca Internationala a Religiilor, razbunandu-se pe naivii care au crezut in popii aflati in pozitia de administratori ai ochiului dracului. Probabil nu o va face, pentru ca ceausistul e ateu. Si pentru ca baronul-militian sa ramana in istorie, si-a obligat ginerele sa-i poarte numele. Noblesse oblige!
- Dupa toate aparentele, personajele respective nu se simt prea deranjate de publicitatea care se face in jurul actiunilor lor extravagante. Care este explicatia? - Baronii transforma intreaga publicitate in bani, revarsa agresivitate, sunt imuni la argumente morale, pentru simplul motiv ca sunt amorali. Se incadreaza perfect in definitia dizarmoniei, o anomalie pentru care nu subiectul sufera, ci ii face pe altii sa sufere. Oriunde s-ar afla, ei par clone ale aceluiasi arhetip de pigmeu moral care se agita spre varful piramidei sociale. Complexul puterii este forma exacerbata a celuilalt complex pe care-l au baronii: complexul de inferioritate, definit de psihiatrul austriac Adler ca un handicap emotional, fizic, intelectual si chiar de integrare sociala. De aceea, comunitatea nu trebuie sa-l sprijine pe pigmeu in aspiratia sa de a parea un gigant. Sa nu uitam ca soclul puterii patologice se construieste intotdeauna pe indiferenta noastra fata de complexele altora.
ionlonginpopescu@yahoo.com
Doctorului Florin Tudose ii puteti scrie la e-mail: cftudose@fx.ro