Modele, eroi, statui

N. C. Munteanu
De cateva luni de zile, "Academia Catavencu" incearca sa stranga bani pentru un monument dedicat Elisabetei Rizea, binecunoscuta luptatoare anticomunista.

Colecta bate pasul pe loc. Alte monumente dedicate unor personaje exemplare ale Romaniei asteapta donatori. Asteapta degeaba. Nu acestea sunt modelele romanilor, ci smecherii plini de ghiuluri si conturi, indivizii unsi cu toate alifiile, descurcaretii. Lor li se dedica statui, tablouri si monumente.
Un inventar statistic al numelor cu "rezonanta" in paginile politice, culturale, mondene sau sportive din presa tradeaza faptul ca lista preferintelor publice este scurta. Putine sunt celebritatile care tin atentia treaza dincolo de orizontul plictiselii si lehamitei. Universul lor spiritual, daca neantul se numeste univers, este mai gol de semnificatii decat cosul zilnic.
De cateva decenii bune este ceva vicios in felul in care se construiesc si se intretin respectul si stima publica. In atentia publica sunt adusi figuranti care confisca pasiunile publicului, fara ca valoarea lor sa aiba vreo semnificatie. Fotbalisti, manelisti, politicieni, rockeri, celebritatile zilei nu obosesc constiinta cu intrebari. Poate ca de aceea sunt vedetele momentului. Politicienii au dus setea lor de recunoastere publica la limita imposibilului. Avem politicieni prosperi oameni de afaceri, cetateni de onoare, doctoranzi si doctori in stiinte economice sau in politica, nasii catorva duzini de pesti din apele tulburi ale economiei. Unii cocheteaza si cu jurnalistica, au pus mana pe presa din judet, fac legea in domeniul informatiilor. Un altul este vanator de anvergura nationala, presedintele unei federatii sportive, cadru didactic la mai multe universitati de stat si particulare, colectionar de arta, om important pe scena politica si mondena. In ciuda calificarilor polivalente ale politicienilor si Vip-urilor, peste expozitia de modele bate vantul. Vedetelor noastre pare sa le lipseasca ceva fundamental. Poate spiritualitatea, poate generozitatea. In general, vedetele Romaniei de la inceputul mileniului trei se afla la granita cenusie care desparte legalitatea de temnita. Sunt, de multe ori, in anchete si cercetari penale, au datorii astronomice la bugetul de stat, au masluit uneori acte si documente. Altii dau cu masina peste fanii incomozi care-si fac de lucru pe marginea drumului la momentul nepotrivit. Soferul imprudent isi vede de treaba si apare, daca apare, la cateva ore dupa accident, la politie. Unele Vip-uri fura de prin magazine cand ajung in strainatate, altele umbla cu limuzine furate. Sunt cautati cu politia, se emite uneori pe numele lor cate un mandat timid, revocat aproape imediat in termeni politicosi. Chiar daca stau cu sabia deasupra capului, vedetele noastre nu se sperie. In fata lor, judecatorii, politistii si procurorii stau cu mana la vipusca. Si nu doar in fata vedetelor cu carnet de partid. Celebritatile, mestecate de opinia publica si de presa, sunt o oligarhie construita pe modelul clasei politice. Suficient sa ajungi in pixul presei, ca te asteapta nemurirea. Viata ta e disecata etapa cu etapa, meniul ultimei receptii la care ai fost devine subiectul rubricilor de gastronomie, pasiunile tale sunt descrise pe ton melodramatic in reportaje pline de simtire. Devii un model. Faci istorie.
Daca vrei sa devii model, nu e suficient sa te sacrifici. Si nici necesar. Liviu Babes, romanul care si-a dat foc in 1989 pentru a protesta impotriva lui Ceausescu, este astazi un necunoscut. E trecut in cartile de istorie la si altii. Doina Cornea a ales anonimatul. Exilata in propria tara, condamnata la memorie. N-au fost lansati la talk-show-uri, n-au apucat sa faca datorii cu douasprezece zerouri la Bancorex. Daca ar fi apucat, ar fi trebuit sa intre in politica si in show-biz, pentru a submina sistemul din interior. Capitalism de cumetrie, capitalisti de carton, statui de mucava!