O necesitate istorica - Partidul National Ecologist

Ion Longin Popescu
Dupa unii analisti, o parte din nenorocirile petrecute in Romania dupa 1989 isi au cauza in lipsa de pe esichierul politic a unui partid ecologist puternic.

Nici jefuirea criminala a Deltei (stopata, din fericire, in ultimii ani, cand Ue s-a implicat direct in programele de protectie si conservare), nici otravirea raurilor cu deseuri uzinale, nici accidentul cu cianuri de la Baia Mare, nici explozia recenta de la Mihailesti, precedata de accidentele cisternelor-bombe pe roti din anii trecuti, nu ar fi avut loc daca legislatia de mediu ar fi fost elaborata si aplicata inca de la inceputul anilor 90. Iar acest lucru ar fi fost posibil doar in conditiile existentei unui partid al ecologistilor, puternic reprezentat in Parlament, care sa fi sustinut directivele europene ca singurul reper logic pentru legislatia nationala, inca inainte de a se fi vorbit de integrare si acquis communautaire. Ne amintim de diversele "miscari", "initiative" si "partide" de orientare verde, al caror rol a ramas din nefericire unul decorativ, nu atat din vina lor proprie, cat din cauza contextului politic instabil si a lipsei de cultura ecologista a romanilor. Asa cum Partidul Liber-Schimbist a sfarsit in pantecele nesatios al Pdsr (Psd), tot astfel partiduletele verzilor au capotat sub diverse umbrele protectoare, inclusiv Cdr, de unde n-au mai reusit sa-si faca auzita vocea. In zadar vor fi tipat pe culoare liderii ecologisti, in momentul in care inginerul de aviatie de la Craiova, Radu Berceanu, a semnat transferul Patrulaterului Aurifer al tarii in posesia unei companii de care nu auzise nimeni, nascuta in insulele unde nu se platesc taxe. Cine sa-i auda si cine sa-i ia in seama? Forta lor era doar o pasarica de hartie, din acelea care se vand prin balciuri. Niciodata nu am auzit partidele mari vorbind de necesitatea unor forte ecologiste semnificative in societate, ca parte a unei democratii reale. Aceasta, pentru simplul motiv ca o directie sanatoasa a evolutiei economice, cum de regula promoveaza verzii adevarati din Occident, ar fi pus in pericol tintele murdare ale diverselor grupuri de interese care au parazitat si paraziteaza puterea politica. De aceea, diversiunile, divizarile, risipirea au sufocat orice tentativa a ecologistilor romani de a-si lua in serios menirea. In timp ce in Germania sau in tarile nordice, verzii au ajuns la putere, ca o dovada a radicalizarii fortelor nationale respective in directia protectiei mediului, in Romania, acest sector a fost lasat pe mana unor administratori fara nici o calificare in domeniu. Abia astazi, cand are dificultati cu negocierea capitolului de Mediu, guvernul roman isi da seama cat ar fi de util la discutii si cata autoritate ar avea, intre "fratii de aceeasi credinta" de la Bruxelles, un Joschka Fischer din Carpati. In schimb, este nevoit sa-l trimita la negocieri pe un anume Gabrian Florea, fost director in Ministerul Mediului, a carui orientare politica stim cat este de ecologista.
Cu toate acestea, o raza de speranta ne vine din partea P.E.R. (Partidul Ecologist Roman), recent revenit in forta pe firmamentul politic. Cum societatea civila a evoluat mult in ultimii ani, iar romanii, in general, au redevenit "frati cu codrul", este de asteptat ca forta ce va echilibra balansoarul dupa alegerile din noiembrie sa fie chiar acest partid. P.E.R. are nevoie sa-si faca auzita vocea, deoarece reprezinta o speranta de salvare a mediului ambiant, poate ultima. Pentru aceasta, P.E.R. nu trebuie sa fie un partid ca oricare altul, asa cum a mai fost si, ca o consecinta, a disparut din vizorul natiei. Cu cei aproape 27.000 de membri actuali si cu sutele de mii, poate milioanele de simpatizanti directi sau indirecti, P.E.R. trebuie sa fie ca un brad mereu verde si curat, cu un program de urgenta, de extractie europeana, dar cu un suflu puternic national. Respectand legea si logica partidelor politice, partidul verzilor romani, chiar daca ar ajunge la putere, trebuie sa arda etape si sa-si construiasca doctrina pe ideile generoase ale societatii civile, ca in Germania. Sa devina un partid civic, sa intre in lupta alaturi de "greenpeace"-urile de pretutindeni, sa fie in opozitie chiar si atunci cand, ca intr-un vis frumos, ar fi solicitat sa conduca ministere. Doar in aceste conditii de maxima moralitate si dedicatie pentru dezvoltarea durabila, pentru pastrarea muntilor, a peisajului, a satelor si oraselor departe de poluarea tot mai amenintatoare, de smogul politicianist actual, P.E.R. ar putea sa capete aripile unui Partid National Ecologist. Un partid al... Euro-Romaniei de maine. Prea frumos, ca sa nu fie adevarat.