Psd-ul, partidul guvernamental, a primit un avertisment sever ca jocurile politicianiste si betia propagandistica nu sunt suficiente pentru a mobiliza un electorat tot mai apatic. Sa ne amintim numai de procentajele triumfaliste cu care institutele de sondaj tributare guvernului ii creditau candidatii. Imas-ul si Metro Media nu s-au facut numai de ras, dar au indus si un sentiment inselator, de autosuficienta, celor ce le-au creditat. Vina rezultatelor nu revine insa institutelor sociologice. Ea poate fi atribuita total partidului la putere. In cei aproape patru ani de guvernare, Psd-ul a ajuns la stabilirea unei dominatii absolute in administratie (prin racolarea, sub presiunea orientarii fondurilor locale, a unui numar de primari egal cu cei alesi pe listele proprii), in afaceri (unde "clientii" sai au monopolizat aproape totul), in justitie (pe care a condus-o discretionar partinitor) etc. "Splendoarea" baronilor sai locali nu mai putea fi umbrita de nimeni. Oamenii de baza ai "partidului", baronii, si-au intarit incontinuu, in impunitate, puterea si averile. Nici o dezvaluire, nici un scandal de presa nu le-a afectat credibilitatea in fata sefilor. Cei mai corupti au fost, cel mult, "rotiti" sau au avut parte de "suspendari temporare". Nici unul dintre marii afaceristi dovediti nu a fost exclus din partid, nu a ajuns la mana justitiei. Asa cum am mai spus, asa ceva nici nu era posibil, pentru ca "partidul" structurat de d-nii Iliescu si Nastase este o retea mafiota in care cei implicati se au reciproc "la mana", si caderea unora ar antrena caderea celorlalti. Psd-ul nu este nici socialist, nici democrat, ci o gasca oligarhica.
Alegerile locale au demonstrat ca, acolo unde sunt informati, romanii stiu realmente sa aleaga. Bucurestenii au votat nu neaparat cu Traian Basescu, cat impotriva lui Mircea Geoana, a partidului pe care-l reprezinta. Am mai scris ca Psd-ul a facut o mare greseala delegand o parte din prerogativele primarului general al Capitalei primarilor de sectoare. Consiliul General al Capitalei, dominat de Psd, l-a obstructionat incontinuu, in ciuda dovezilor de implicare in afaceri a membrilor sai, fapt ce l-a impins pe primul ministru sa ameninte cu dizolvarea. Amenintarea a ramas, ca si in alte cazuri de dovedire a afacerismului Psd-istilor, o simpla perdea de fum. D-l Nastase a avut, pe mai departe, nevoie de "bani pentru partid". Victimizarea lui Basescu si-a aratat acum roadele, si hotararea Psd-ului de a-i limita puterea de decizie s-a intors impotriva guvernantilor. Primarul Basescu a fost dotat de bucuresteni cu un Consiliu General favorabil, care nu-l va mai impiedica sa rezolve problemele urbei. Proba competentei d-lui Basescu abia incepe.
Votul bucurestean poate ca nu ar fi fost atat de semnificativ daca in foarte multe localitati din tara nu ar fi fost insotit de reactii similare. Bucurestenii au votat intotdeauna cu centru-dreapta si au amendat mereu gafele puterii centrale, ale administratiei guvernamentale. Surpriza, repet, vine din restul tarii. Votul la "locale" arata un trend ascendent al aliantei Da, facandu-i pe analisti sa se intrebe daca nu cumva la "prezidentialele" din toamna pe virtualul candidat Psd-ist, Adrian Nastase, nu-l asteapta o soarta similara cu cea a lui Mircea Geoana. Ca si Geoana, Adrian Nastase este lipsit de experienta confruntarii publice directe, iar populismul lui, spre deosebire de cel al predecesorului sau, Ion Iliescu, este unul "de cabinet". Primul ministru a demonstrat acest lucru chiar in seara infrangerii Psd-iste din Bucuresti, cand, asemeni lui Ceausescu la ultimul sau miting, a promis tarii dublarea salariilor, cresterea pensiilor, stabilizarea sistemului asigurarilor de sanatate, sporirea numarului de burse in invatamant etc. Ce l-a impiedicat, ne putem intreba, sa concretizeze ceva din aceste promisiuni pana acum? Sarmanul Geoana a cazut in aceeasi plasa. El promitea pentru viitor, desi partidul sau este la putere.
Infrangerea din Bucuresti si procentul obtinut de opozitie in tara ar trebui, intr-un partid normal, sa duca la o reconstructie de ultim moment. Cand pierzi, ca la fotbal, trebuie sa schimbi antrenorul si, in masura posibilitatilor, si echipa. D-l Geoana nu si-a dat demisia. Ba, dimpotriva. S-a intors la postul sau ministerial, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. O. Cozmanca si Miki Spaga conduc pe mai departe "campania partidului". Organizatia Psd din Bucuresti a ramas cu aceeasi ierarhie. In Psd nimeni nu e vinovat de nimic. In fond, pot sa spuna cei care il conduc, partidul si-a mentinut trendul la sate. Acolo nimeni nu misca fara aprobarea guvernantilor. Este de ajuns, vorba celebrului baron Mischie, o miscare in front, pentru ca "pixul" sa dirijeze fondurile de dezvoltare in alta parte. Asta, evident, pana la schimbarea celui din spatele "pixului". Si aici, Psd-ul greseste. Daca in 1997, cand era in opozitie, a stiut sa-si construiasca o fatada respectabila prin adoptarea unui program social-democrat modern, dupa accederea la guvernare a demonstrat ca lupul isi schimba doar blana. A ramas, altfel spus, aceeasi grupare de profitori si afaceristi pe care romanii au amendat-o in 1996. Ulciorul nu merge, totusi, de multe ori la apa.
Pentru ce vor opta acum liderii Psd-isti? Dupa reculul neasteptat din 6 iunie, ei nu mai au decat doua posibilitati. Sa accentueze controlul alegerilor, fie si prin cele mai neortodoxe mijloace, sau sa se autoreformeze. A doua posibilitate este exclusa. Eliminarea unor "piese" din castelul Psd-ist ar duce, prin "efectul domino", la prabusirea sandramalei. Reformarea poate fi insa mimata prin reincredintarea destinului "partidului" fondatorului sau, d-l Ion Iliescu. O ipoteza subtila ar fi chiar ca Ion Iliescu s-a bucurat de acest "blam" dat "echipei Nastase" (care se grabea sa-l plaseze in... Istorie) pentru a demonstra ca este de neinlocuit. D-l Iliescu a dus "partidul" la victorie de fiecare data cand s-a aflat in fruntea lui. "Arogantul" Nastase trebuie sa invete lectia. D-lui Iliescu s-ar putea, la urma urmei, sa ii convina o coabitare. Cu Stolojan la Cotroceni, el ar putea domina mult mai ferm un partid ce, altfel, s-ar putea destrama. In fond, nu toti liderii Psd-isti au stat "la cutie" in timpul "regimului Constantinescu". Unii au incercat chiar sa sara in "barca" acestuia. Baronii sunt si ei oameni si stiu ca averile facute peste noapte pot disparea la fel de repede cum au aparut. Chiar si cele nestiute, din conturi straine.
D-l Iliescu isi va intari, in urmatoarele luni, controlul asupra Psd-ului. Abilitatea lui politica si populismul sau "de teren" vor spala ceva din imaginea unui partid compromis. D-l Iliescu isi va promova oamenii fara a afecta "baza" formatiunii. Presedintele va incerca "sa ascunda mizeria sub pres", adica va tempera baronii prea zelosi, va accentua "rotatia cadrelor". Pentru ca nici d-l Iliescu nu-si poate permite excluderile. El vrea, cu orice pret, sa ramana la putere. Chiar si prin incalcarea Constitutiei. Cu un partid supus si "spalat", dorinta lui prinde, tot mai clar, contur.