Mica Romanie Mehedinteana
Eleodor Popescu este profesor pensionar si consilier liberal la primaria din comuna Ponoarele, Mehedinti, la jumatatea distantei dintre Baia de Arama si Isverna, pe traseul pe care imparatul Nerva Traian si-a condus o parte din osti in anul 106 d.Hr., catre Sarmizegetusa. Locuieste intr-o casa mare, pe jumatate pensiune. Aflata pe o colina acoperita cu iarba si flori, casa lui seamana cu un foisor de observatie; de la poarta principala se deschide soseaua serpuitoare in directia Turnu-Severin, in care se varsa, ca niste paraie de munte, drumuri de tara ce vin si duc in sate risipite pe dealuri, ingropate in pasuni aflate la vremea cositului. Putin mai sus, in muntii care despart Oltenia de Banat, se afla celebrele pesteri din Mehedinti pline de comori fantastice si povesti. Din aceasta pozitie strategica, d-l profesor are multe de spus despre sine si despre viata satului si despre viata judetului intreg, numit de dansul "Mica Romanie Mehedinteana". Destinul sau, de om care va sfinti locul nasterii, a fost prevestit, dupa obicei, in noaptea de ursitori. In visul mamei sale, se facea ca un vas mare cu apa, infasurat in tricolor, a pornit din curtea casei batranesti, a inconjurat zarea muntoasa si s-a intors, tot plin, sub marul de langa gard. In 1932, cand avea loc acest zbor oniric, familia l-a talmacit ca pe o metafora a vietii celui nou-nascut: dupa ce-si va face un timp veacul prin lume, Eleodor se va intoarce in sat. El se va adapa mereu din apa vie a copilariei petrecute pe culmile muntilor impaduriti si pe platourile dulci, pline de amintiri dacice.
S-a nascut in casa strabunicilor din Roiculesti, un sat risipit pe platoul Stanca Ponorii, cu locuri "starminoase" (prapastioase), cu "jghibine" (rapi) calcaroase, cu ponoare abrupte si "coldice" (carari) serpuite. Vacile, oile, caprele si caii l-au stiut de stapan pana tarziu, cand a venit vremea sa plece la scolile superioare, gratie carora a ajuns profesor de romana. Cu Anton Pann la subsuoara, stranepotul notarului Iacob Martinescu - singurul banatean venit peste munte care putea citi in paleoslava, a batut toate gorganele si jghibinele, de la Cornetul Liliacului pana departe, la apus, spre Cracul cu aglice. Cateodata adormea la gura Pesterii Dracului, ignorand pericolul viperelor cenusii, sau pleca in cautare de oua de erete, la picioarele Podului lui Dumnezeu - un pod de piatra aparut probabil odata cu Facerea Lumii si ramas intact in maiestatea lui naturala. Copilaria lui Eleodor Popescu a fost feerica, ca toate copilariile baietilor de tarani de la munte. Astazi, desi pensionar, preda cursuri de civilizatie la Universitatea din Herculane si la liceele din Baia de Arama si Motru, dar cea mai importanta dintre preocuparile sale este aceea de consilier liberal proaspat ales. S-a inscris in Pnl raspunzand traditiei de familie si fortat de situatia dramatica a satului, a soselelor, a monumentelor; de scaderea catastrofala a increderii taranilor in politica si in democratie.
"Universul satului natal m-a intinerit peste noapte"
- Dupa 40 de ani de peregrinari mehedintene, v-ati intors la mosia parinteasca, asa cum i s-a aratat mamei dvs. prin ursitori. Cat de mare este fericirea de a fi acasa, d-le profesor?
- Fiecare gorgan, fiecare tapsan si ponor, fiecare jghibina si coldice din jur imi sunt prieteni numai mie, cum ar spune poetul. Imaginile trecutului meu sunt atat de puternice, ca parca ma iau pe sus, pe un covor fermecat, si ma depun in aceasta gradina inflorita, cu vie, pomet si cantalupi, exact pe locul fostei varnite a lui mos Danila Vucea. Nu mi-a placut cu adevarat nicaieri pe unde am studiat si am lucrat, nici la Bucuresti, nici la Cluj, nici la Turnu-Severin. Am indurat atata amar de ani "strainatatea" doar pentru a supravietui in anii grei si fara speranta. Sufletul mi-a ramas aici, acolo mi-au fost doar trupul si interesele imediate.
- In Capitala sau in alte mari municipii n-ati fi avut aceeasi putere, aceeasi energie de a infaptui ceva? N-ati fi functionat la fel de bine acum, la varsta a treia?
- Sunt convins ca nu. Structura mea sufleteasca este faurita la coada vacii, dincolo de functiile "culturale" si "educative" pe care le-am ocupat temporar. Spun drept: imbatranisem la oras, domnule! Ma durea lipsa acestui aer, am dus dorul peisajului, al muncii in gradina si al cantecului de dimineata al ciocarliei. Poate va par un pasunist, dar universul satului natal m-a intinerit peste noapte. Este nevoie sa ne regasim pe noi insine si sa ne intoarcem cu fata la viata simpla de la tara, fara a neglija, desigur, confortul modern: baie, cablu tv, computer, internet, telefon mobil, incalzire centrala si celelalte. In apartamentul de la bloc ma dureau genunchii, aveam palpitatii, mi se intuneca privirea, ma durea capul si ma intepau rinichii. Aveam colesterolul de doua ori mai ridicat decat media acceptata. De zece ani de cand stau aici zi de zi, nu ma mai doare nimic, nu mi-am facut decat analizele de rutina. Treburile din gospodarie, culorile pe care-mi cad ochii cat e ziua de lunga, munca in consiliul local ma reconforteaza, dau un nou sens vietii, o energie insutita. Cred ca exista o seva a pamantului care ne hraneste optimismul, vigoarea si mintea limpede. Aici putem rezista, putem intampina inaintarea in varsta cu seninatate.
- Se pare ca la fel au simtit si inaintasii din familia dvs. Mosteniti oameni puternici, intotdeauna dedicati studiului. Cu care dintre ei va mandriti cel mai tare?
- Cu bunicul Constantin Tandin Popescu, fost senator liberal in 1938, fost cantaret in strana timp de 66 de ani. Cu strabunicul Iacob Martinescu, cititorul de paleoslava, salvatorul clopotelor bisericilor din zona in Primul Razboi Mondial. Cu fratele bunicului, Alexandru Moche Popescu Teodorescu, personaj cu 14 diplome in Franta, practica chirurgia prin hipnoza, autor de versuri si romane (la Biblioteca Academiei Romane se gasesc 26 dintre volumele lui, insuficient cunoscute). Adept al lui Thomas Morus, el a creat un falanster, "Cetatea Soarelui", si a scos un ziar in comuna Balta. A murit inghetat intr-o sanie, ducand lemne fetelor lui de la liceul din Turnu-Severin. Ma mandresc, in fine, cu bunicul Emilian Tutuianu, eroul din Primul Razboi Mondial, care are un monument in sat.
"Ce fel de guvernare este aceea in care poporul traieste foarte rau si prospera numai guvernantii?"
- Mehedintiul este un judet mic si putin cunoscut, nu e nici Oltenie, nici Gorj, nici Banat. Cum se vede acest tinut de la rascrucea de vanturi unde se afla casa dvs.?
- Asa cum spunea Iorga, fiecare loc de pe pamant isi are povestea lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea, ca s-o auzi, si sa ai si un dram de iubire, ca s-o intelegi. Ca judet, Mehedintiul apare pe harta dupa 1400. Consider ca este un unicat in geografia Romaniei, prin aceea ca aproape toate formele de relief ale tarii sunt inmanuncheate aici. De la izvoarele Cernei, incep varfurile de peste 2000 de metri, pana la Dunare. De acolo, urmeaza Campia Romana si dealurile Drincei, cu vestitele podgorii, al caror Cabernet deschidea mesele imparatului Franz Josef al Ii-lea. Numai aici, un masiv muntos creste direct din mijlocul campiei, cum este Cerna Varf, unde sarbul Obrenovici, din dinastia Obrenovicilor, se pare ca si-ar fi ascuns comorile, fiind alungat mereu de turci. Mehedintiul este si judetul eroilor martiri anticomunisti. Cu ochii mei l-am vazut pe un maior gras, unul Popescu de la Securitatea din Baia de Arama, fumand linistit, urcat cu bocancii pe burta invatatorului partizan antibolsevic Luta Popescu, capturat in sura bunicilor mei si executat dupa ce Ana Pauker a refuzat sa-l gratieze. Alti partizani vestiti au fost, fie-le tarana usoara, cei ai lui Sfarloaga si cei ai lui Ion Boieru, din satele de pe malul Dunarii.
- Trageti, va rog, un arc peste timp si incercati sa aruncati o privire asupra actualitatii. Ce se vede, d-le consilier liberal?
- O cadere in gol pentru neamul romanesc, pusa la cale de actualii guvernanti - demni urmasi ai lui Dinu Paturica, arivisti fara scrupule, care au impanzit tara. La nivelul judetului nostru, ocupa importante functii de conducere oameni care, intr-o tara normala, n-ar putea ajunge nici macar directorasi de scoala generala. Oameni cu tare morale, care ar fi trebuit judecati pentru faptele lor. Cand eram inspector scolar, eu insumi am destituit un director de scoala in 1993, pentru multe ilegalitati. L-a salvat insa ministrul invatamantului de atunci, care mi-a cerut sa-l pun imediat la loc, deoarece plecase spre el ordinul de numire in functia de prefect. Ceea ce era adevarat. Intrebarea majora care se pune azi in lumea romaneasca este urmatoarea: ce fel de guvernare este aceea in care poporul traieste foarte rau si prospera numai guvernantii? Cu aceasta obsesie in minte, care m-a facut sa ma simt culpabil in fata consatenilor si a fostilor mei elevi, am decis sa ma inscriu intr-un partid, sa nu mai stau deoparte. Nu puteam alege decat Pnl, conform traditiei de familie.
- S-a spus ca Pnl "nu prea merge" la tara. Ca aici merge doar Psd, satele fiind un fief traditional al acestui partid. Unde v-a dus curajoasa sfidare?
- La primarie, consilier. Si primarul, Nicolae Varzob, este liberal, si viceprimarul, Marilena Ticusi, si alti patru consilieri. Am castigat tot ce se putea castiga, am smuls puterea locala din mana Psd, desi Pnl n-a avut pana la alegerile recente nici un reprezentant in structurile de conducere locale. Oamenii au observat ca de opt ani nu a fost indeplinita nici o promisiune, sunt revoltati impotriva starii de umilinta la care sunt supusi. La fel s-a intamplat la Obarsia Closani, la Balta, la Bala, la Plaiul Closani, la Izvoarele Cernei si in alte comune de munte din Mehedinti, asezate pe paralela 45, unde au invins tot liberalii. Taranii incep sa deschida ochii, sa iasa de sub obroc.
- Si liberalii sunt tot oameni obisnuiti ai satului, "dintre dvs. si pentru dvs." De ce credeti ca veti rezolva ceea ce n-au reusit ceilalti?
- Pentru ca in partidul nostru, cel putin la nivel local, s-au inscris multi oameni ca mine, disperati de stagnarea de pana acum si dornici de actiune. Mai jos de asa nu se poate, dar mai sus, desigur, da. Noi avem convingerea ca vom apuca sincer pe drumul care urca, sa iesim din foroioaga (loc in care nu poti merge decat taras), altminteri vom iesi din scena pentru totdeauna. Ma gandesc ca si conducerea centrala a Pnl este constienta de aceasta filosofie a ultimei sanse. La cei 72 de ani ai mei, i-as sfatui pe ai nostri, de la Bucuresti, sa nu cumva sa-i muste sarpele de inima si sa nu aplece urechea la organizatiile din teritoriu, fie ele cat de mici. Marea drama a politicii romanesti postdecembriste a venit de la instrainarea guvernamentala, parlamentara si prezidentiala fata de problemele provinciei, lasand loc invaziei baronilor, afirmarii liberului arbitru al unor lupi dovediti, dar pusi de paza la stana.
"Ideologia conteaza numai in masura in care te pune pe jar sa treci la actiune"
Marilena Ticusi are 25 de ani si este invatatoare la o scoala cu 12 elevi in satucul Cracul Muntelui. Din toamna ce vine insa, copiii care-o indragesc atat de mult vor trebui sa se multumeasca doar cu o suplinitoare. "Domnisoara" lor coboara dealul si-si ia in primire biroul de viceprimar al comunei Ponoarele. Viceprimar liberal.
- Se spune ca "Pnl-mania" din satele mehedintene a provocat furia presedintelui Consiliului Judetean, membru al Psd, care ar fi ordonat stoparea oricaror fonduri destinate comunei dvs., cand a aflat rezultatul alegerilor. Frumos debut in politica, nu?
- Am auzit de acest ordin, dar cred ca d-l Sarbulescu a avut doar o reactie emotionala de moment. Sunt sigura ca lucrurile vor decurge normal, nici dansului nu-i place sa-si distruga masina pe drumurile noastre. Inainte de a fi liberali, oamenii echipei noastre sunt mehedinteni, munteni cu mintea ascutita, satui de saracie, de incompetenta si coruptia unor politicieni. Intr-adevar, la recentele alegeri, mari zone din judet au ajuns sa vada in liberalism calea de iesire din aceasta groaznica stare, iar daca noi, "penelistii" proaspat alesi, nu vom reusi sa schimbam cursul, atunci sa ne asteptam la o revolta generala a populatiei. Am gasit bugete secatuite, de parca au dat tatarii, dar, pe langa investitia pe care o asteptam totusi de la stat, vom cauta sponsori, vom atrage fonduri europene si ne vom descurca in principalele cauze: drumul, aductiunea de apa, cablul tv, telefonul, releul Gsm, ajutoarele sociale pentru batrani. Vom incuraja orice investitor in turism, deoarece avem multe obiective unice, demne de vizitat, si vom crea un site pe Internet pentru promovarea lor.
- Va intra in actiune ideologia liberala sau spiritul gospodaresc?
- Si una, si alta. Ideologia conteaza numai in masura in care iti da aripi sa schimbi ceva, iti da incredere in tine insuti, te pune pe jar sa treci la actiune, pe cand spiritul gospodaresc este in afara politicii. Il ai sau nu-l ai, iubesti satul si lucrezi pentru el sau dansezi pe mese, cum s-a intamplat pana acum cu unii dintre alesii nostri. Iata punctul din care incepe provocarea pe care ne-au adresat-o consatenii la 6 iunie.
Fotografii de Emanuel Tanjala
Profesorului Eleodor Popescu ii puteti scrie la Primaria din Ponoarele sau telefona la 0252/381.542