- Esti omul surprizelor, Anca. Ne-ai surprins prima oara cand ai plecat din tara sa te stabilesti cu copiii in Statele Unite. Ne-ai surprins ca te-ai intors dupa un an, si-ai revenit in scena cu un spectacol plin de prospetime si ingeniozitate - Vreau sa fiu actrita. Un titlu ce continea parca raspunsul la intrebarea pe care vreau sa ti-o pun acum: ce motiv ai avut sa revii? Nu te-ai putut acomoda in tara tuturor posibilitatilor?
- Eu ca eu, incepusem chiar sa ma deprind: predam cursuri de actorie la un liceu din Westminster, langa Atlanta. Acolo am montat cateva piese cu elevii mei si asa mi-a venit ideea sa mai fac o a doua specializare: regia. Dar copiii mei nu s-au putut acomoda deloc cu atmosfera acelei scoli de stat, iar la o scoala particulara nu aveam posibilitatea sa-i tin. Ei erau foarte buni, dar nivelul scolilor acelora era extrem de scazut. Asa se intampla in sud, fata de nordul Statelor Unite. Si pentru ca facusem pasul asta riscant - mai mult pentru viitorul lor, al copiilor -, tot pentru ei m-am intors acasa, sa le dau aici o pregatire temeinica. Bunicii au fost fericiti si au dus nepotii in vacanta, dupa incheierea cu succes a anului scolar: dupa o saptamana la mare, am plecat la casa lor de la tara. Sonia mea e in clasa a opta, Teodor intr-a sasea, iar cel mai mic, Iosif, blondutul cu ochi albastri care seamana cu mine, a trecut intr-a doua. Asa le-a reaparut zambetul pe buze si bucuria in ochi. Eu imi astampar dorul imens de a juca - am reintrat la Bulandra pe rolul la care tin mult, Sonia din Unchiul Vanea de Cehov, si mai nou am inceput ceea ce-mi propusesem in State: sa fac si asistenta de regie. Am fost asistenta lui Iuri Kordonski, la Casatoria de Gogol, si la Horatiu Malaele pentru De Pretore Vincenzo. Am regasit-o cu o mare bucurie si pe prietena si colega de scena, Luminita Gheorghiu, langa care joc acum in premiera de la Nottara, Bigudiuri. Textul e scris de un tanar, Mimi Branescu - cel caruia i se joaca si piesa Gunoierul la Teatrul "Act" -, iar regia e semnata tot de un tanar, Radu Nichifor. E o piesa in trei personaje: bunica, mama si fiica (in distributie e si Catrinel Dumitrescu). Eu fac o compozitie - prima mea compozitie de cand sunt actrita: joc o fetiscana naiva si intarziata si i-am uimit pe copiii mei, care cat p-aci sa nu ma recunoasca. Mi-au zis ca nu m-au mai vazut niciodata intr-un asemenea personaj, iar fata mea cea mare m-a asigurat ca e rolul meu cel mai frumos: "Niciodata n-ai facut tu ceva mai reusit" - compliment ce m-a bucurat, dar m-a si surprins, pentru ca venea dupa rolul Sonia din Unchiul Vanea. personaj extrem de drag sufletului meu. In rest... lupt mai departe cu viata. Nu mi-a fost usor sa plec in lume cu trei copii si nu mi-e usor nici acum, cand ii cresc singura, doar cu sprijinul de suflet al parintilor mei. Dar il simt in permanenta pe Dumnezeu langa mine si el ma ajuta sa-mi infrunt destinul.